Harold Pinter s-a nascut in 1930 in Hackney, Londra, tatal sau fiind un croitor evreu. In varsta de 9 ani este evacuat din cauza razboiului la Cornwall si se intoarce in Londra abia in 1944. Studiaza o scurta perioada de timp la Royal Academy of Dramatic Art (en. „Academia Regala de Arta Dramatica") din Londra. Refuza sa faca serviciul militar si, incepand din anul 1950, timp de 10 ani, intreprinde turnee in diferite orase din Marea Britanie cu diverse ansambluri teatrale. In 1950, tanarul Pinter publica prima sa poezie. Se casatoreste in 1956 cu actrita Vivien Merchant, de care se desparte in 1980, pentru a se recasatori cu scriitoarea Antonia Fraser, fiica lordului Longford.
In 1957 scrie prima sa piesa de teatru intr-un act, "The Room" ("Camera"), in care descrie amenintarile lumii exterioare in sfera intima aparent linistita a unui personaj, in spiritul teatrului lui Samuel Beckett, piesa care este reprezentata in premiera in acelasi an. Urmeaza "The Birthday Party" ("Sarbatorirea zilei de nastere", 1958), "The Caretaker" ("Ingrijitorul casei", 1960). Piesa "The Homecoming" ("Intoarcerea acasa", 1965) inregistreaza un deosebit succes si marcheaza consacrarea lui ca autor dramatic. Si in aceasta piesa, tema principala este nesiguranta omului asaltat de forte necunoscute si dificultatile comunicarii intre oameni. Dialogurile sale descriu greutatile de intelegere, marcate prin pauze indelungate in cursul conversatiilor, tacerile fiind un element important in cresterea tensiunii dramatice. Aparentele refugii in lumea visului alcatuiesc clisee de viata ale protagonistilor.
Se poate riposta ca nu teatrul sau este absurd, ci conditiile in care traiesc personajele sale. Adesea acestea nu stiu ce scopuri urmaresc. Ultima replica a batranului Davies din piesa The Caretaker, retras in siguranta intr-o camera straina, tradeaza cat de fragila este constiinta de sine chiar in situatia unui invingator al unui conflict interuman: "Acum, ce am de facut? Unde sa ma indrept?"
In ultimii ani, Pinter s-a angajat si pe taram social si politic. In 1985 intreprinde o calatorie in Turcia impreuna cu scriitorul american Arthur Miller, unde intervine in favoarea minoritatii kurde si a dreptului acesteia de a folosi propria limba. Rodul acestei calatorii il constituie piesa sa "Mountain Language" ("Limba muntelui", 1988). Pinter s-a declarat adversar deschis al interventiei militare americane si engleze in Irak.
In 1966 obtine din partea reginei Angliei distinctia de Comander of the Most Excellent Order of the British Empire, iar in anul 2002 este numit Companion of Honour. Printre numeroasele premii literare sunt de mentionat: Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura Europeana si Premiul Pirandello. In ziua de 13 octombrie 2005 Academia Suedeza din Stockholm ii confera Premiul Nobel pentru Literatura, motivandu-se - printre altele - faptul ca "in dramele sale dezvaluie prapastia ascunsa sub palavrageala de fiecare zi si forteaza patrunderea in spatiul inchis al opresiunii". Reactiile cronicarilor literari au fost contradictorii: in timp ce renumitul critic german Marcel Reich-Ranicki afirma ca a fost o "decizie buna si nimerita", Denis Scheck considera aceasta hotarare a Academiei Suedeze drept "o ofensa pentru literatura mondiala", scriitorul, in mare masura "demodat", "nemaifiind la inaltimea timpului" (Sigrid Loffler), premiul fiind acordat cu intarziere (Harold Pinter a implinit, la 10 octombrie, 75 de ani).
Harold Pinter este Doctor honoris causa al universitatilor din Reading, Birmingham, Glasgow si Stirling. Este un pasionat al sportului national englez, jocul de cricket si este presedinte al clubului "Gaieties Cricket Club."