Din aceeasi categorie
|
Jocul final al lui Justinian 306 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Oina – Sportul national al romanilor 737 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Un actor, afemeiat si iubitor de viata | Omar Sharif 75 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jocul propagandei (2015) 574 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria sahului 1.686 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Obiceiuri de Craciun-Capra 852 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
UN CARACIUN VICTORIAN - 203 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaratul Casino Royale – Marele trisor 664 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tenisul de camp 1.043 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tower Bridge 1.108 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Jocul de Bridge
| Adaugat de Cozana | 20.05.2013 |  Adauga
la favorite |
1.346 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteJocul de Bridge isi are originile la inceputul secolului al XVI-lea, cand a fost creat jocul numit Whist. A devenit popular foarte rapid si a evoluat in diferite tipuri. Pe parcursul urmatoarelor doua secole, jocul a fost in continua schimbare si a avut diverse nume. Prima publicatie care a mentionat acest joc a fost cartea lui Edmond Hoyle in 1742. Datorita popularitatii sale, aceasta a contribuit enorm la dezvoltarea jocului de Whist. In general, in joc, sunt 4 jucatori care joaca in perechi de cate 2 folosind un pachet de 52 de carti. Fiecare jucator are 13 carti si, impreuna cu partenerul, incearca sa castige cat mai multe levate. O levata este un set de patru carti – cate una de la fiecare jucator – si cartea cu cea mai mare valoare castiga. Levata este castigata si luata de echipa cu jucatorul a carui carte a fost cea mai mare. Atu-ul de culoare nu este definit si scorarea este simpla. Atu-ul de culoare in Bridge este una din cele patru culori – inima rosie, trefla, romb sau inima neagra - ' si este mai valoros decat cartile de celelalte culori.
In secolul XIX jocul a fost analizat si studiat cu atentie. In curand au aparut jucatori profesionisti si in 1857 a avut loc primul turneu de Whist. Dar succesul acelui turneu nu a starnit mai mult interesul pentru joc in Europa. Un progres mai mare s-a observat in SUA. Whist a devenit un joc public in 1981 cand a fost stabilita Liga Americana de Whist. Liga a ineput sa organizeze jocuri in perechi si turnee. Cartea lui John Mitchell, care a fost publicata in acelasi timp, a stabilit regulile pentru acel gen de evenimente. Autorul a scris, de asemenea, regulile privind punctajul in turnee si alte detalii organizationale. In acelasi timp, a aparut un nou joc, clona a Whist-ului...si a fost numit Bridge.
Exista mai multe teorii in legatura cu originile bridge-ului. Cea mai convingatoare sustine ca originile sale sunt in Rusia (alte surse mentioneaza Turcia), deoarece cu mult inainte de aparitia Bridge-ului in lume, rusii jucau un joc foarte similar (cu reguli de licitatie, scoruri si morti). Bridge-ul s-a raspandit in Egipt si Turcia datorita diplomatilor si soldatilor (in special in cluburilor ofiterilor). Ceva mai tarziu a aparut in Europa (Paris, Londra) si New York. Prima carte cunoscuta despre Bridge a fost publicata in 1886 si se numea „Biritch sau Whist-ul Rusesc" si descria probabil regulile Whist-ului. Cele mai vechi forme de Bridge sunt numite adeseori Bridge-Whist si cand licitarea a fost adaugata la reguli – Bridge de Licitatie. La inceputul secolului XX au fost create multe sisteme diferite de joc. De exemplu, in India, jocul era numit S.A.C.C. Aceasta este o forma de Bridge in care jucatorii primesc puncte doar pentru licitarea levatelor (si nici un surplus la levate). Jocul se extindea rapid, dar inca nu devenise atat de popular ca Whist-ul. Dar acest lucru nu a durat mult. In 1927 Harold Vanderbilt a inventat o noua modalitate de punctare. Acesta a adunat toate inovatiile deja realizate (de exemplu sistemul S.A.C.C.) si a adaugat niste elemente noi (de exemplu surplusul mare de puncte pentru Slemul Mare si Slemul Mic). Totusi, cea mai mare schimbare a fost imbunatatirea sistemului de contracte, care era bazat mai mult pe parteneriat decat inainte. Un contract consta intr-un numar declarat de levate pe care jucatorii trebuie sa il ia ca sa castige. Esecul de a realiza un contract rezulta in penalizari, succesul este premiat. Cartea sa, desi nu a fost publicata pe scara larga, a devenit fundatia pentru contractul modern de Bridge, care este tipul de joc cunoscut astazi. In 1928 a fost creata Liga Americana de Bridge iar in 1929 a aparut primul numar al „Lumii Bridge-ului", publicat de Ely Culbertson, a carui munca a fost vitala pentru evolutia ulterioara a jocului. Charles Goren, cunoscut ca "Domnul Brigde" a continuat cu succes munca. Primele Campionate Europene de Bridge pentru barbati au avut loc in Scheveningen (Olanda) in 1932 iar primele campionate pentru femei in Brussels (Belgia) in 1935. Campionatele Mondiale pe Echipe pentru barbati au avut loc in 1935 in New York, iar cele pentru femei in 1974 in Venetia. In 1958 a fost fondata Federatia Mondiala de Bridge (WBF) si, sub patronajul acesteia, a avut loc Prima Olimpiada de Bridge in 1962. Americanii au dominat acele turnee de Bridge pana in 1957 cand jucatorii italieni au inceput o perioada incredibila de castiguri, castigand de zece ori consecutiv Trofeul Bermuda la campionatele mondiale. Americanii i-au batut in final in 1970. Acesta a fost un eveniment important deoarece echipa americana a fost una din primele echipe profesioniste de bridge din istorie.
In secolul XIX jocul a fost analizat si studiat cu atentie. In curand au aparut jucatori profesionisti si in 1857 a avut loc primul turneu de Whist. Dar succesul acelui turneu nu a starnit mai mult interesul pentru joc in Europa. Un progres mai mare s-a observat in SUA. Whist a devenit un joc public in 1981 cand a fost stabilita Liga Americana de Whist. Liga a ineput sa organizeze jocuri in perechi si turnee. Cartea lui John Mitchell, care a fost publicata in acelasi timp, a stabilit regulile pentru acel gen de evenimente. Autorul a scris, de asemenea, regulile privind punctajul in turnee si alte detalii organizationale. In acelasi timp, a aparut un nou joc, clona a Whist-ului...si a fost numit Bridge.
Exista mai multe teorii in legatura cu originile bridge-ului. Cea mai convingatoare sustine ca originile sale sunt in Rusia (alte surse mentioneaza Turcia), deoarece cu mult inainte de aparitia Bridge-ului in lume, rusii jucau un joc foarte similar (cu reguli de licitatie, scoruri si morti). Bridge-ul s-a raspandit in Egipt si Turcia datorita diplomatilor si soldatilor (in special in cluburilor ofiterilor). Ceva mai tarziu a aparut in Europa (Paris, Londra) si New York. Prima carte cunoscuta despre Bridge a fost publicata in 1886 si se numea „Biritch sau Whist-ul Rusesc" si descria probabil regulile Whist-ului. Cele mai vechi forme de Bridge sunt numite adeseori Bridge-Whist si cand licitarea a fost adaugata la reguli – Bridge de Licitatie. La inceputul secolului XX au fost create multe sisteme diferite de joc. De exemplu, in India, jocul era numit S.A.C.C. Aceasta este o forma de Bridge in care jucatorii primesc puncte doar pentru licitarea levatelor (si nici un surplus la levate). Jocul se extindea rapid, dar inca nu devenise atat de popular ca Whist-ul. Dar acest lucru nu a durat mult. In 1927 Harold Vanderbilt a inventat o noua modalitate de punctare. Acesta a adunat toate inovatiile deja realizate (de exemplu sistemul S.A.C.C.) si a adaugat niste elemente noi (de exemplu surplusul mare de puncte pentru Slemul Mare si Slemul Mic). Totusi, cea mai mare schimbare a fost imbunatatirea sistemului de contracte, care era bazat mai mult pe parteneriat decat inainte. Un contract consta intr-un numar declarat de levate pe care jucatorii trebuie sa il ia ca sa castige. Esecul de a realiza un contract rezulta in penalizari, succesul este premiat. Cartea sa, desi nu a fost publicata pe scara larga, a devenit fundatia pentru contractul modern de Bridge, care este tipul de joc cunoscut astazi. In 1928 a fost creata Liga Americana de Bridge iar in 1929 a aparut primul numar al „Lumii Bridge-ului", publicat de Ely Culbertson, a carui munca a fost vitala pentru evolutia ulterioara a jocului. Charles Goren, cunoscut ca "Domnul Brigde" a continuat cu succes munca. Primele Campionate Europene de Bridge pentru barbati au avut loc in Scheveningen (Olanda) in 1932 iar primele campionate pentru femei in Brussels (Belgia) in 1935. Campionatele Mondiale pe Echipe pentru barbati au avut loc in 1935 in New York, iar cele pentru femei in 1974 in Venetia. In 1958 a fost fondata Federatia Mondiala de Bridge (WBF) si, sub patronajul acesteia, a avut loc Prima Olimpiada de Bridge in 1962. Americanii au dominat acele turnee de Bridge pana in 1957 cand jucatorii italieni au inceput o perioada incredibila de castiguri, castigand de zece ori consecutiv Trofeul Bermuda la campionatele mondiale. Americanii i-au batut in final in 1970. Acesta a fost un eveniment important deoarece echipa americana a fost una din primele echipe profesioniste de bridge din istorie.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.