Fernando Antonio Nogueira Pessoa (AFI fɨɾ'nɐ̃.du pɨ'so.ɐ) (n. 13 iunie, 1888 Lisabona, Portugalia — d. 30 noiembrie 1935 Lisabona), cunoscut mai ales ca Fernando Pessoa, a fost un poet, eseist si scriitor portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan.
Este considerat unul din cei mai importanti poeti portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparata cu cel al lui Camões. Criticul american Harold Bloom, in cartea sa The Western Canon (Canoanele vestului), afirma despre Pessoa ca, alaturi de Pablo Neruda, este cel mai reprezentativ poet al secolului XX.
Asa cum spune si Octavio Paz, poetul nu are biografie. Biografia lui este opera. Secretul lui, de altfel, e scris chiar in numele pe care-l poarta: Pessoa inseamna „persoana" in portugheza si vine de la persona, masca poetilor romani.
Povestea sa s-ar putea reduce la irealitatea vietii lui cotidiene si realitatea fictiunilor lui. Aceste fictiuni sunt poetii Alberto Caeiro, Alvaro de Campos, Ricardo Reis si, mai ales, Fernando Pessoa insusi.
Pessoa ramine de mic orfan de tata. Mama lui se recasatoreste; in 1896 se muta, cu copiii ei, la Durban, in Africa de Sud, unde al doilea ei sot este numit consul al Portugaliei. Primeste educatie engleza, iar influenta saxona va fi constanta in gindirea si opera lui. In 1905 se intoarce la Lisabona, in 1907 paraseste Facultatea de Litere din Lisabona si deschide o tipografie, Empreza Ibis. Aceasta se dovedeste in 1910 a fi un esec, cuvant ce se va repeta frecvent in viata lui. Lucreaza apoi in calitate de corespondent strain, o slujba modesta ce-i va asigura cele necesare traiului aproape intreaga viata. Respinge, cu orgoliul timizilor, propunerea de a intra pe portile unei cariere universitare. In 1932 aspira la postul de arhivist intr-o biblioteca si este respins. Dar in viata lui nu exista revolta, ci doar o modestie asemanatoare cu dispretul.
Nu mai paraseste niciodata Lisabona. Angloman, miop, politicos, timid, imbracat in negru, reticent si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, umorist ce nu rade niciodata.[necesita citare] Pierre Hourcade, care l-a cunoscut spre sfarsitul vietii, scrie: „Niciodata, cind ma desparteam de el, nu indrazneam sa intorc capul; imi era frica sa nu-l vad cum se imprastie, topindu-se in aer". Moare, la Lisabona, in 1935, in urma unei ciroze hepatice.
A lasat doua plaquettes de poeme in engleza, o carte subtire de versuri portugheze si un cufar plin cu manuscrise. Cartea nelinistirii, scrisa aproximativ in 1931, este unul dintre cele mai valoroase manuscrise ale sale.
Iata ce spune Pessoa in aceasta carte, ce pare o fresca a propriului sau suflet:
„Nu am nici un sentiment politic ori social. Dar, intr-un anume sens, am un inalt sentiment patriotic. Patria mea e limba portugheza"
—tradus de Mihai Zamfir
Poeziile lui Pessoa au fost traduse, din portugheza, in romaneste de Dinu Flamand.