iccolo Paganini (n. Genova, 27 octombrie 1782 - d. Nisa, 27 mai 1840) a fost un violonist, violist, chitarist si compozitor italian. Este unul din cei mai faimosi virtuozi ai viorii si este considerat unul dintre cei mai mari violonisti din toate timpurile, avand o intonatie si o tehnica inovativa perfecte.
Abilitatea tehnica iesita din comun i-a adus lui Paganini o reputatie nu tocmai meritata. Amanuntele despre viata lui personala dezordonata au intarit imaginea unui artist mai aproape de scamator decat de interpret.
Talentul apparent inuman al lui Niccolo Paganini era vazut de multi dintre rivalii lui ca o dovada a unui pact asemanator facut de Faust cu diavolul. Altii credeau ca abilitatile sale ar fi rezultatul unei perioade de exersari intensive in timpul in care a fost inchis pentru crima. Aceste povesti i-au intarit reputatia lui Paganini si desi refuza sa le clarifice, nici nu incearca sa demoleze impresia diabolica create in jurul lui: publicitatea era mult prea buna pentru a renunta la ea.
Indiferent unde concerta, Paganini provoca senzatie. Publicul era atat de impresionat de abilitatile sale incat il atingeau pentru a se convinge ca era cu adevarat din carne si oase. Infatisarea sa ( inalt, brunet si foarte slab ) confera un plus de mister imaginii sale de violinist extreme de talentat, individualist, si un mare seducator. Mai presus de toate, Paganini era un mare artist al spectacolului si a contribuit imens la virtuozitatea muzicala, in ansamblu si la evolutia interpretarii la vioara in particular.
El a fost o sursa de inspiratie pentru instrumentisti si a creat noi metode de prindere de exprimare a viorii pentru compozitori, incepand cu cei romantici contemporani cu el.
Paganini a compus concerte si capricii pentru vioara diabolic de dificile, pe care doar el le stapanea. Temele sale, care uneori erau spectaculoase si lipsite de profunzime, au fost utilizate ca sursa de inspiratie de compozitori ca Brahms, Chopin, Schumann, Liszt si Rachmanionov, dar frecvent au fost transpuse mai mult pentru pian decat pentru vioara.
In anul 1831, cand Paganini a cantat in fata compozitorului maghiar Franz Liszt, acesta a fost atat de impresionat incat a incercat sa-i imite maiestria artistica si spectaculozitatea si la pian. Paganini etudes care au rezultat erau insa atat de dificil de interpretat, incat, incercand deliberat sa imite compozitiile eroului sau, unicul pianist care le putea interpreta era Liszt insusi.
Apartitia lui Paganini, ca unul din personajele principale din Carnavalul lui Schumann este o dovada a influentei lui asupra compozitorului german dar si asupra pianistului si compozitorului polonez Chopin, un alt mare admirator care a compus o serie de variatiuni, intitulate Souvenir de Paganini
Paganini a contribuit direct la construirea carierei compozitorului francez Hector Berlioz, atunci cand, in 1834, i-a comandat acestuia un concert pentru viola, Harold in Italia. Insa simtind ca piesa nu era prea sufficient de provocatoare pentru a-si putea expune talentul, Paganini nu a interpretat-o, practic, niciodata. Cu toate acestea, el a ramas un admirator al lui Berlioz si in 1983 l-a ajutat sa scape din dezastru financiar, imprumutandu-I 20.000 franci