Din aceeasi categorie
|
Evadarea lui Napoleon din Insula Elba 809 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Trafalgar - Esecul decisiv al lui Napoleon 1.711 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Napoleon al III-lea al Frantei - Presedinte si Imparat 1.504 vizite - 0 comentarii adaugat de zorba |
||||||||||||||||||
|
Razboiul fulger - Blitzkrieg - Al Doilea Razboi Mondial 1.492 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Waterloo - 18 iunie 1815 1.187 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Waterloo 1815 / Documentar istoric 2.614 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Talleyrand, omul tuturor regimurilor 1.150 vizite - 0 comentarii adaugat de moara |
||||||||||||||||||
|
Recurs la istorie: Hannibal, la portile Romei 1.479 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regele Solomon - Regele intelept ai Israelului 1.034 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Caligula si coruptia din Imperiul roman 612 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Cum a vandut Napoleon Louisiana lui Thomas Jefferson
| Adaugat de Cozana | 29.03.2012 |  Adauga
la favorite |
935 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteFoarte putini romani cunosc geneza entitatii statale cunoscuta astazi sub titulatura oficiala de Statele Unite ale Americii. Pentru majoritatea covarsitoare a celor cu o cultura si educatie medie, "America", in termen popular, s-a format prin colonizarea coastei de est, dupa care proaspetii americani au purces cu elan cotropitor la furtul unor teritorii care apartineau amerindienilor sau Mexicului. Intre timp, supusii Unchiului Sam au mai cumparat Alaska de la rusi, dupa care au pus mana si pe paradisiacul arhipelag Hawaii. Episodul in care Napoleon Bonaparte le-a vandut americanilor aproape o treime din teritoriul de azi al Statelor Unite (pe o suma derizorie astazi), se constituie intr-unul dintre cele mai interesante momente ale istoriei moderne.
Vente de la Louisiane
In ultima parte a secolului al XVIII-lea, uriasul teritoriu nord-american denumit generic Louisiana era o adevarata piesa de sah pe esichierul incurcatelor politici internationale ale puterilor europene. Teritoriul a fost revendicat de Spania, cu toate ca a fost intial populat cu colonisti francezi veniti din Noua Franta (tinut imens care se intindea din Labrador pana in Marea Caraibelor). Spania l-a obtinut, in cele din urma, la sfarsitul tratativelor de pace de dupa Razboiul de Sapte Ani. Pe atunci Spania a vrut sa-l detina din simplul motiv ca dorea ca britanicii sa nu puna mana pe el.
In cele din urma, Louisiana a revenit Frantei, prin interventia ambitiosului si genialului Napoleon Bonaparte, in urma semnarii Tratatului de la San Ildefonso din anul 1800. Ca o nota demna de retinut, tratatul respectiv a fost tinut secret o vreme, iar Louisiana a ramas sub control spaniol pana pe data de 30 noiembrie 1803, cu doar 3 saptamani inainte ca Bonaparte sa o vanda Statelor Unite.
La acea vreme, entitatea Lousiana nu se rezuma la statul american cu acelasi nume din zilele noastre. Louisiana de atunci cuprindea, pe langa o mare parte din statul Louisiana de azi, actualele state Arkansas, Missouri, Iowa, Oklahoma, Kansas si Nebraska, portiuni din statele Minnesota, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana, Wyoming si Colorado, partile nordice din Texas si New Mexico (in total - aproape un sfert din teritoriul actual al SUA),
Negocieri si ezitari
Spre norocul americanilor, acestia au fost indeajuns de inspirati sa-i trimita pe James Monroe si Robert R. Livingston la Paris pentru a negocia transferul Louisinei.
Interesul americanilor era strict acela de a intra in posesiunea portului New Orleans de pe fluviul Mississippi si al teritoriilor din jurul orasului-port. Nici macar cei doi negociatori nu anticipau uriasul transfer de teritoriu care avea sa urmeze.
Cel care a sesizat pentru prima data imensul potential al Louisianei, precum si importanta sa strategica in cadrul tanarului stat american, a fost nimeni altul decat Thomas Jefferson, una dintre cele mai importante figuri istorice si politice ale Statelor Unite. Jefferson a avut insa de luptat cu opozitia feroce din sanul propriei sale natiuni. Federalistii din sud se temeau ca Franta va invada domeniile lor, iar stapanii de plantatii se temeau ca Napoleon va elibera toti sclavii din Louisiana, fapt care ar fi putut duce la revolte in masa ale propriilor sclavi. Pus in fata unui asemenea santaj, Jefferson a mers pana la a ameninta Congresul ca daca nu-i acorda sustinerea, se va alia cu britanicii daca va fi nevoie, pana isi va atinge scopul.
Jefferson, initial, nu dorea sa cumpere Louisiana de la francezi, deoarece credea ca statutul de presedinte nu-i oferea autoritatea de a putea face o asemenea tranzactie.
Cu toate acestea, in ciuda faptului ca Constitutia Americana de atunci nu cuprindea niciun paragraf referitor la cumpararea de noi teritorii, vizionarul om politic s-a decis sa cumpere Louisiana, deoarece ar fi inlaturat astfel pericolul unei eventuale blocade a francezilor sau spaniolilor. Pe atunci, cele doua puteri europene aveau posibilitatea de a ingheta comertul american, retezand caile de acces ale americanilor spre portul New Orleans.
Motivatii masonice pentru Bonaparte?
Ce l-ar fi putut face pe Bonaparte sa renunte la cea mai mare parte a coloniilor franceze din America de Nord, mai ales in conditiile in care Franta era la apogeul puterii ei?
Fara decizia corsicanului, Franta ar fi ajuns o putere mondiala cu posesiuni enorme si bogatii naturale care i-ar fi permis sa ajunga o tara mult mai influenta decat este la ora actuala.
Gurile rele sustin ca afacerea a fost, in esenta, una pur masonica.
Este cunoscut faptul ca Napoleon Bonaparte a fost un mason activ si puternic. In acelasi timp, tot conform unor teorii neoficiale, Statele Unite ar fi prima mare entitate statala constituita strict pe principii si motivatii masonice. De aici, totul pare foarte clar, fiind posibil ca Napoleon sa fi primit sugestia de a contribui la constituirea marii puteri mondiale de mai tarziu. Adevarul oficial probabil nu va fi accesibil oamenilor obisnuiti.
Conform istoricilor oficiali si desfasurarii aparente a evenimentelor vremii, Napoleon avea deja de furca cu rebeliunea din Saint Domingue, Haiti. Pe atunci, Bonaparte l-a imputernicit pe cumnatul sau Charles Leclerc sa recucereasca insula si sa restabileasca sclavia. Dar epidemia de febra galbena si rezistenta darza a rebelilor haitieni aveau sa decimeze corpul militar punitiv francez, miscarea devenind astfel singura revolta de sclavi incheiata cu succes deplin din intreaga istorie. In asemenea conditii, Napoleon avea nevoie urgenta sa incheie pacea cu britanicii, pentru a semna Tratatul de la San Ildefonso. Altfel, Louisiana ar fi devenit o tinta sigura pentru Imperiul Britanic, sau chiar pentru proaspatul stat american. Cu toate acestea, in anul 1803 nu se intrevedea un sfarsit al ostilitatilor dintre Franta si Anglia, iar Napoleon planuia deja o invazie terestra a Perfidului Albion.
Si apoi, in ciuda opozitiei ministrului sau de externe, Talleyrand, Napoleon i-a comunicat lui Barbe-Marbois, ministrul francez de finante, ca se gandea serios la vanzarea intregului teritoriu Louisiana catre Statele Unite.
Fraza cu care micul corsican a pecetluit soarta Louisianei avea sa intre in istorie:
"Cumpararea teritoriului va contribui pe veci la stabilizarea puterii Statelor Unite. Cu ocazia asta o sa-i dau Angliei un rival maritim care, mai devreme sau mai tarziu, o sa-i umileasca toata trufia".
Pe data de 11 aprilie 1803, ministrul francez de finante oferea delegatilor americani toata Louisiana, nu doar portul New Orleans, la pretul de 15 milioane de dolari americani de atunci, echivalent cu suma de 219 milioane USD la valoarea actuala.
Delegatii americani primisera imputernicirea oficiala de a cheltui in acest scop doar 10 milioane de dolari, iar noua oferta a francezilor i-a zapacit.
Cu toate acestea, americanii se temeau de o eventuala razgandire din partea imparatului francez, motiv pentru care Jefferson a suplimentat suma de bani si a oferit statului francez suma ceruta, fara alte negocieri ulterioare.
Asa se face ca, pe data de 30 aprilie 1803, tratatul vanzarii Louisianei a fost semnat de catre ambele parti, la Cabildo, sediul din New Orleans al guvernatorului colonial al Louisianei. Totusi, abia pe data de 4 iulie 1803 tratatul avea sa ajunga in capitala Washington.
Jefferson era mai mult decat fericit, tara sa tocmai se alesese cu un teritoriu urias si bogat care se intindea de la Golful Mexic la Saskatchewan si de la malul de vest al Mississippi-ului la Muntii Stancosi. Practic, Jefferson tocmai dublase teritoriul de atunci al Statelor Unite, platind mai putin de 3 centi pe acru.
Din culisele unei afaceri inter-continentale
Pentru partea americana, guvernarea Louisianei avea sa se se transforme intr-un proces mai dificil decat cumpararea sa. Sclavia nu fusese inca abolita, iar in recent achizitionatul teritoriu traia deja o importanta comunitate de sclavi negri adusi acolo de spanioli si francezi.
In aceste conditii, americani se temeau ca noii sclavi cumparati "la pachet" cu teritoriul ar fi putut sa urmeze exemplul celor din Saint-Domingue si sa se revolte violent. Proprietarii de terenuri din sud doreau inasprirea legilor sclaviei din Louisiana. Jefferson a fost de acord de la bun inceput cu pretentiile proprietarilor de plantatii si ferme legiferand sclavia dupa doleantele acestora.
Precedentul cumpararii Louisianei a stat la baza actului similar din anul 1867, cand americanii au cumparat Alaska de la Rusia tarista.
In cursul secolului al XIX-lea, noua putere mondiala avea sa se dezvolte vertiginos cu ajutorul teritoriului vandut de Bonaparte.
Pe de alta parte, imparatul francez nu a tras deloc cartea castigatoare. In loc sa investeasca cei 15 milioane dolari americani (60 milioane franci francezi de atunci) in construirea a cinci noi canale de navigatie in Franta, dupa cum intentionase initial, Napoleon Bonaparte a irosit toata suma cheltuind-o pe falimentara sa invazie a Regatului Unit al Marii Britanii.
Restul e istorie la vedere...
Vente de la Louisiane
In ultima parte a secolului al XVIII-lea, uriasul teritoriu nord-american denumit generic Louisiana era o adevarata piesa de sah pe esichierul incurcatelor politici internationale ale puterilor europene. Teritoriul a fost revendicat de Spania, cu toate ca a fost intial populat cu colonisti francezi veniti din Noua Franta (tinut imens care se intindea din Labrador pana in Marea Caraibelor). Spania l-a obtinut, in cele din urma, la sfarsitul tratativelor de pace de dupa Razboiul de Sapte Ani. Pe atunci Spania a vrut sa-l detina din simplul motiv ca dorea ca britanicii sa nu puna mana pe el.
In cele din urma, Louisiana a revenit Frantei, prin interventia ambitiosului si genialului Napoleon Bonaparte, in urma semnarii Tratatului de la San Ildefonso din anul 1800. Ca o nota demna de retinut, tratatul respectiv a fost tinut secret o vreme, iar Louisiana a ramas sub control spaniol pana pe data de 30 noiembrie 1803, cu doar 3 saptamani inainte ca Bonaparte sa o vanda Statelor Unite.
La acea vreme, entitatea Lousiana nu se rezuma la statul american cu acelasi nume din zilele noastre. Louisiana de atunci cuprindea, pe langa o mare parte din statul Louisiana de azi, actualele state Arkansas, Missouri, Iowa, Oklahoma, Kansas si Nebraska, portiuni din statele Minnesota, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana, Wyoming si Colorado, partile nordice din Texas si New Mexico (in total - aproape un sfert din teritoriul actual al SUA),
Negocieri si ezitari
Spre norocul americanilor, acestia au fost indeajuns de inspirati sa-i trimita pe James Monroe si Robert R. Livingston la Paris pentru a negocia transferul Louisinei.
Interesul americanilor era strict acela de a intra in posesiunea portului New Orleans de pe fluviul Mississippi si al teritoriilor din jurul orasului-port. Nici macar cei doi negociatori nu anticipau uriasul transfer de teritoriu care avea sa urmeze.
Cel care a sesizat pentru prima data imensul potential al Louisianei, precum si importanta sa strategica in cadrul tanarului stat american, a fost nimeni altul decat Thomas Jefferson, una dintre cele mai importante figuri istorice si politice ale Statelor Unite. Jefferson a avut insa de luptat cu opozitia feroce din sanul propriei sale natiuni. Federalistii din sud se temeau ca Franta va invada domeniile lor, iar stapanii de plantatii se temeau ca Napoleon va elibera toti sclavii din Louisiana, fapt care ar fi putut duce la revolte in masa ale propriilor sclavi. Pus in fata unui asemenea santaj, Jefferson a mers pana la a ameninta Congresul ca daca nu-i acorda sustinerea, se va alia cu britanicii daca va fi nevoie, pana isi va atinge scopul.
Jefferson, initial, nu dorea sa cumpere Louisiana de la francezi, deoarece credea ca statutul de presedinte nu-i oferea autoritatea de a putea face o asemenea tranzactie.
Cu toate acestea, in ciuda faptului ca Constitutia Americana de atunci nu cuprindea niciun paragraf referitor la cumpararea de noi teritorii, vizionarul om politic s-a decis sa cumpere Louisiana, deoarece ar fi inlaturat astfel pericolul unei eventuale blocade a francezilor sau spaniolilor. Pe atunci, cele doua puteri europene aveau posibilitatea de a ingheta comertul american, retezand caile de acces ale americanilor spre portul New Orleans.
Motivatii masonice pentru Bonaparte?
Ce l-ar fi putut face pe Bonaparte sa renunte la cea mai mare parte a coloniilor franceze din America de Nord, mai ales in conditiile in care Franta era la apogeul puterii ei?
Fara decizia corsicanului, Franta ar fi ajuns o putere mondiala cu posesiuni enorme si bogatii naturale care i-ar fi permis sa ajunga o tara mult mai influenta decat este la ora actuala.
Gurile rele sustin ca afacerea a fost, in esenta, una pur masonica.
Este cunoscut faptul ca Napoleon Bonaparte a fost un mason activ si puternic. In acelasi timp, tot conform unor teorii neoficiale, Statele Unite ar fi prima mare entitate statala constituita strict pe principii si motivatii masonice. De aici, totul pare foarte clar, fiind posibil ca Napoleon sa fi primit sugestia de a contribui la constituirea marii puteri mondiale de mai tarziu. Adevarul oficial probabil nu va fi accesibil oamenilor obisnuiti.
Conform istoricilor oficiali si desfasurarii aparente a evenimentelor vremii, Napoleon avea deja de furca cu rebeliunea din Saint Domingue, Haiti. Pe atunci, Bonaparte l-a imputernicit pe cumnatul sau Charles Leclerc sa recucereasca insula si sa restabileasca sclavia. Dar epidemia de febra galbena si rezistenta darza a rebelilor haitieni aveau sa decimeze corpul militar punitiv francez, miscarea devenind astfel singura revolta de sclavi incheiata cu succes deplin din intreaga istorie. In asemenea conditii, Napoleon avea nevoie urgenta sa incheie pacea cu britanicii, pentru a semna Tratatul de la San Ildefonso. Altfel, Louisiana ar fi devenit o tinta sigura pentru Imperiul Britanic, sau chiar pentru proaspatul stat american. Cu toate acestea, in anul 1803 nu se intrevedea un sfarsit al ostilitatilor dintre Franta si Anglia, iar Napoleon planuia deja o invazie terestra a Perfidului Albion.
Si apoi, in ciuda opozitiei ministrului sau de externe, Talleyrand, Napoleon i-a comunicat lui Barbe-Marbois, ministrul francez de finante, ca se gandea serios la vanzarea intregului teritoriu Louisiana catre Statele Unite.
Fraza cu care micul corsican a pecetluit soarta Louisianei avea sa intre in istorie:
"Cumpararea teritoriului va contribui pe veci la stabilizarea puterii Statelor Unite. Cu ocazia asta o sa-i dau Angliei un rival maritim care, mai devreme sau mai tarziu, o sa-i umileasca toata trufia".
Pe data de 11 aprilie 1803, ministrul francez de finante oferea delegatilor americani toata Louisiana, nu doar portul New Orleans, la pretul de 15 milioane de dolari americani de atunci, echivalent cu suma de 219 milioane USD la valoarea actuala.
Delegatii americani primisera imputernicirea oficiala de a cheltui in acest scop doar 10 milioane de dolari, iar noua oferta a francezilor i-a zapacit.
Cu toate acestea, americanii se temeau de o eventuala razgandire din partea imparatului francez, motiv pentru care Jefferson a suplimentat suma de bani si a oferit statului francez suma ceruta, fara alte negocieri ulterioare.
Asa se face ca, pe data de 30 aprilie 1803, tratatul vanzarii Louisianei a fost semnat de catre ambele parti, la Cabildo, sediul din New Orleans al guvernatorului colonial al Louisianei. Totusi, abia pe data de 4 iulie 1803 tratatul avea sa ajunga in capitala Washington.
Jefferson era mai mult decat fericit, tara sa tocmai se alesese cu un teritoriu urias si bogat care se intindea de la Golful Mexic la Saskatchewan si de la malul de vest al Mississippi-ului la Muntii Stancosi. Practic, Jefferson tocmai dublase teritoriul de atunci al Statelor Unite, platind mai putin de 3 centi pe acru.
Din culisele unei afaceri inter-continentale
Pentru partea americana, guvernarea Louisianei avea sa se se transforme intr-un proces mai dificil decat cumpararea sa. Sclavia nu fusese inca abolita, iar in recent achizitionatul teritoriu traia deja o importanta comunitate de sclavi negri adusi acolo de spanioli si francezi.
In aceste conditii, americani se temeau ca noii sclavi cumparati "la pachet" cu teritoriul ar fi putut sa urmeze exemplul celor din Saint-Domingue si sa se revolte violent. Proprietarii de terenuri din sud doreau inasprirea legilor sclaviei din Louisiana. Jefferson a fost de acord de la bun inceput cu pretentiile proprietarilor de plantatii si ferme legiferand sclavia dupa doleantele acestora.
Precedentul cumpararii Louisianei a stat la baza actului similar din anul 1867, cand americanii au cumparat Alaska de la Rusia tarista.
In cursul secolului al XIX-lea, noua putere mondiala avea sa se dezvolte vertiginos cu ajutorul teritoriului vandut de Bonaparte.
Pe de alta parte, imparatul francez nu a tras deloc cartea castigatoare. In loc sa investeasca cei 15 milioane dolari americani (60 milioane franci francezi de atunci) in construirea a cinci noi canale de navigatie in Franta, dupa cum intentionase initial, Napoleon Bonaparte a irosit toata suma cheltuind-o pe falimentara sa invazie a Regatului Unit al Marii Britanii.
Restul e istorie la vedere...
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.