Batalia de la Waterloo a avut loc la 18 iunie 1815, in apropierea localitatii Waterloo din Belgia de astazi, la 18 kilometri sud de Bruxelles, opunand o armata franceza condusa de Imparatul Napoleon unei armate a celei de-a Saptea Coalitii, aflate sub comanda ducelui de Wellington si a feldmaresalului von Blucher. Batalia s-a incheiat cu victoria decisiva anglo-aliatilor si prusacilor, victorie ce pecetluieste practic sfarsitul Imperiului napoleonian.
Dupa ce Imparatul Napoleon a preluat din nou puterea in martie 1815, o noua Coalitie europeana a masat armate la granitele Frantei, cu scopul de a-l inlatura. Napoleon a decis insa sa treaca primul la ofensiva, atacand armata prusaca si pe cea anglo-aliata, ambele cantonate in Belgia. Astfel, au loc o serie de confruntari minore in jurul localitatii Charleroi si apoi bataliile de la Ligny si Quatre Bras, ambele purtate pe data de 16 iunie 1815. Desi cele doua batalii de pe 16 iunie s-au incheiat cu victoria francezilor si au impiedicat jonctiunea anglo-aliatilor si a prusacilor, ele nu au fost decisive, astfel ca, la 18 iunie, pe campul de batalie de la Waterloo, armata anglo-aliata si elemente semnificative din armata prusaca au putut face jonctiunea pentru a pecetlui victoria decisiva a Coalitiei. In timpul bataliei de pe 18 iunie, o treime din armata franceza, detasata tocmai pentru a impiedica sau intarzia semnificativ inaintarea prusacilor a marsaluit intr-o directie gresita si apoi a fost retinuta de un Corp de armata prusac inferior numeric la Wavre.
Ca urmare a infrangerii catastrofale de la Waterloo, ramasitele armatei franceze, regrupate pe linia raului Sambre, sub comanda maresalului Soult, apoi Grouchy, s-au retras in Franta, asteptand ofensiva Coalitiei. Batalia de la Waterloo a avut ca rezultat caderea definitiva a lui Napoleon, care, intors la Paris imediat dupa finalul bataliei, a constatat ca nu mai are sustinerea Forului legislativ si, ca atare, a abdicat pe 22 iunie. Armata franceza a continuat sa lupte o perioada impotriva trupelor Coalitiei, pana la incheierea unui armistitiu, semnat la initiativa ministrului de razboi francez, Maresalul Davout. Odata ostilitatile incheiate, in Franta a avut loc „A doua Restauratie", adica intoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pretendentul la Tron al Casei Regale, Ludovic al XVIII-lea.