Din aceeasi categorie
|
Romania si dictaturile ei - Nicolae Ceausescu 816 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Omul invizibil 1.391 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Petre Tutea - Memorialul Durerii 1.326 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Romania si dictaturile ei - Gheorghe Gheorghiu Dej 1.412 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Romania si dictaturile ei - Carol al II-lea 1.563 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Romania si dictaturile ei - Miscarea Legionara 1.282 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Toamna maghiara 1956 1.402 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Eros si sexualitate in timpul comunismului 798 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut - Cum a fost faurit... Omul nou 1.828 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Matematicii - Documentar pe intelesul tuturor 9.235 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Talleyrand, omul tuturor regimurilor
| Adaugat de moara | 28.06.2016 |  Adauga
la favorite |
1.158 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTalleyrand s-a nascut la 2 februarie 1754, la Paris, in sanul inaltei aristocratii franceze, in familia Talleyrand-Perigod, o familie cu radacini in secolul al IX-lea.
Linia Talleyrand-Perigod este, inainte de toate, de inalta vita nobila. Originile lui Talleyrand au radacini in epoca Capetienilor si chiar mai inainte de acestia, intrucat se pare ca Talleyrand-Perigod, a avut o inrudire prin alianta cu dinastia Carolingiana. Deviza familiei este „Rien que Dieu"(Nimic fara Dumnezeu).
Inceputurile in diplomatie
Incepand cu 1792, Talleyrand va incepe cu adevarat cariera sa diplomatica, realizand misiuni in Anglia, care il vor ajuta foarte mult in a intelege relatiile pe care le va avea Franta cu Marea Britanie. Talleyrand sutinea ca aceasta tara trebuia sa fie un partener privilegiat al Frantei, pentru mentinerea unui echilibru intre puterile Europei. Dar Talleyrand nu a uitat niciun moment Franta, unde evenimentele il ingrijorau din ce in ce mai mult. Chiar dupa caderea monarhiei, la 10 august 1792, el a avut prudenta si discretia de a se retrage din tara mama si de a pleca in exil in Anglia, profitand de misiunile diplomatice pe care Danton i le-a incredintat acolo.
Talleyrand si Napoleon
Reatiile dintre cele doua personaje, au alcatuit un melanj de fascinatie si respingere reciproca, iar legatura lor s-a bazat pe faptul ca amandoi stiau ca au nevoie unul de celalalt. In 1797, Bonaparte era un tanar general victorios care a castigat in fata austriecilor, dupa o formidabila campanie militara in Italia. Talleyrand a intuit imediat potentialul, capacitatea si ambitia tanaruli militar de 28 de ani. In 1797, Talleyrand si Bonaparte doreau aceleasi lucruri: incetarea necazurilor cauzate de revolutie si regasirea pacii in interior si exterior.
Ideea de echilibru european
O data Imperiul proclamat, Talleyrand il va incuraja pe Napoleon sa fie incoronat Imparat de catre Papa.
Intre timp, razboiul a revenit pe continent. In anul urmator, Austria, Rusia, Neapole si Suedia s-au coalizat contra Frantei, fiind incurajate de Marea Britanie, reactivand proiectul lui Talleyrand care vedea o Franta intr-un echilibru european. Acesta a fost momentul in care modalitatea in care percepea Talleyrand lucrurile, va intra in conflict cu cea a lui Napoleon.
Dupa victoria de la Ulm, contra Austriecilor, in octombrie 1805, Talleyrand va elabora de la Strasbourg un raport Imparatului, in care preconiza organizarea acestui faimos echilibru european intre puterile momentului: Franta, Anglia, Prusia, Rusia si Austria, afirmand ca acest echilibru trebuie sa se formeze printr-o alianta cu Austria care era vaduvita de putere. In aceast concept, gasim ideologia Iluminista, care a marcat tineretea lui Talleyrand. Aceasta idee, a unui concert de mari puteri, o vom regasi mai tarziu, la Congresul de la Viena.
Napoleon si Talleyrand erau asadar diametral-opusi ca viziune, iar Talleyrand nu avea decat sa regrete victoria obtinuta de Imparat la Austerlitz, aducand Austria la picioarele sale si impunandu-i o pace foarte severa, facand ca Imparatul sa fie si mai optimist in ideile sale.
Ruptura cu Napoleon
Sciziunea se va produce clar in 1807, dupa campania din Prusia si Polonia, unde Napoleon isi va zdrobi inca o data adversarii.
Cand a aflat de conspiratie, Imparatul isi va iesi din pepeni. La 28 ianuarie, in cursul unei sedinte memorabile, il va acoperi pe Talleyrand de injurii timp de o jumatate de ora: „ Esti un hot! Un las! Un om fara credinta! Tu nu crezi in Dumnezeu! Toata viata ti-ai incalcat datoriile, ai inselat, ai tradat pe toata lumea; nimic nu este sacru pentru tine; ti-ai vinde pana si tatal! (...) Te-am umplut de daruri, insa nimic nu te face sa nu fii impotriva mea! Ai merita sa te fac bucati ca pe un geam, am puterea, dar m-as deranja prea mult, nu se merita. (...) Uita-te la tine, esti un rahat intr-un ciorap de matase".
Asa cum a prevazut Talleyrand, Napoleon a fost invins, in 1814, in fata armatelor coalitiei.
Restauratia
Dupa infrangerea lui Napoleon, in 1813, la Leipzig, in fata trupelor reunite ale printilor Europei, Franta a fost invadata, iar Napoleon, in ciuda unei rezistente remarcabile in Franta, nu a putut sa-i impiedice pe aliati sa ajunga la Paris, la sfarsitul lui martie 1814. Talleyrand nu a incetat sa conspire pentru aducerea Bourbonilor la Paris.
Omniprezentul regimurilor
Mai tarziu, el va participa la un si mai mare eveniment diplomatic din cariera sa: Congresul de la Viena. Aceasta, in mijlocul balurilor si a bogatiilor de la Schonbrunn, in fata invingatorilor lui Napoleon care redesenau harta Europei. Luand cat mai multe teritorii cu putinta, a reusit sa-si realizeze visul: divizarea aliatilor, reintegrand Franta in concertul european al Marilor Natiuni si semnand un tratat secret de alianta intre Franta, Anglia si Austria, contra ambitiilor Prusiei si Rusiei. Dar acest vis va fi repede spulberat de intoarcerea lui Napoleon din insula Elba, in martie 1815. Talleyrand a fost de indata exclus de la negocieri, iar echilibrul european pe care aproape il atinsese se termina fara el, desi el insusi a redactat actul contrasemnat de puteri, prin care se desfiintau legile lui Napoleon.
Dupa infrangerea de la Waterloo, Talleyrand se va apropia de Ducele de Wellington pentru a lua legatura cu Fouche, presedintele guvernului provizoriu dupa a doua abdicare a lui Napoleon. Se vor intelege pentru o a doua Restauratie, iar in acest sens Chateaubriand noteaza in „Memorii de dincolo de mormant" (Memoires d’outre tombe): „M-am dus la Majestatea Sa: intrand intr-una dintre camerele care o precedau pe cea a regelui, nu am intalnit pe nimeni; m-am asezat intr-un colt si am asteptat. Dintr-o data se deschide o usa: intra silentios vicele sustinut de bratul crimei, M. Talleyrand sprijinit de M. Fouche; privelistea infernala a trecut usor prin fata mea, intrand in cabinetul regelui si disparand. Fouche venise sa jure credinta si sa depuna omagiu suveranului sau; regicidul vasal, in genunchi, a pus mainile care au taiat capul lui Ludovic XVI, in mainile fratelui regelui martir; episcopul apostat a fost martor la juramant."
Sursa:Historia.ro
Linia Talleyrand-Perigod este, inainte de toate, de inalta vita nobila. Originile lui Talleyrand au radacini in epoca Capetienilor si chiar mai inainte de acestia, intrucat se pare ca Talleyrand-Perigod, a avut o inrudire prin alianta cu dinastia Carolingiana. Deviza familiei este „Rien que Dieu"(Nimic fara Dumnezeu).
Inceputurile in diplomatie
Incepand cu 1792, Talleyrand va incepe cu adevarat cariera sa diplomatica, realizand misiuni in Anglia, care il vor ajuta foarte mult in a intelege relatiile pe care le va avea Franta cu Marea Britanie. Talleyrand sutinea ca aceasta tara trebuia sa fie un partener privilegiat al Frantei, pentru mentinerea unui echilibru intre puterile Europei. Dar Talleyrand nu a uitat niciun moment Franta, unde evenimentele il ingrijorau din ce in ce mai mult. Chiar dupa caderea monarhiei, la 10 august 1792, el a avut prudenta si discretia de a se retrage din tara mama si de a pleca in exil in Anglia, profitand de misiunile diplomatice pe care Danton i le-a incredintat acolo.
Talleyrand si Napoleon
Reatiile dintre cele doua personaje, au alcatuit un melanj de fascinatie si respingere reciproca, iar legatura lor s-a bazat pe faptul ca amandoi stiau ca au nevoie unul de celalalt. In 1797, Bonaparte era un tanar general victorios care a castigat in fata austriecilor, dupa o formidabila campanie militara in Italia. Talleyrand a intuit imediat potentialul, capacitatea si ambitia tanaruli militar de 28 de ani. In 1797, Talleyrand si Bonaparte doreau aceleasi lucruri: incetarea necazurilor cauzate de revolutie si regasirea pacii in interior si exterior.
Ideea de echilibru european
O data Imperiul proclamat, Talleyrand il va incuraja pe Napoleon sa fie incoronat Imparat de catre Papa.
Intre timp, razboiul a revenit pe continent. In anul urmator, Austria, Rusia, Neapole si Suedia s-au coalizat contra Frantei, fiind incurajate de Marea Britanie, reactivand proiectul lui Talleyrand care vedea o Franta intr-un echilibru european. Acesta a fost momentul in care modalitatea in care percepea Talleyrand lucrurile, va intra in conflict cu cea a lui Napoleon.
Dupa victoria de la Ulm, contra Austriecilor, in octombrie 1805, Talleyrand va elabora de la Strasbourg un raport Imparatului, in care preconiza organizarea acestui faimos echilibru european intre puterile momentului: Franta, Anglia, Prusia, Rusia si Austria, afirmand ca acest echilibru trebuie sa se formeze printr-o alianta cu Austria care era vaduvita de putere. In aceast concept, gasim ideologia Iluminista, care a marcat tineretea lui Talleyrand. Aceasta idee, a unui concert de mari puteri, o vom regasi mai tarziu, la Congresul de la Viena.
Napoleon si Talleyrand erau asadar diametral-opusi ca viziune, iar Talleyrand nu avea decat sa regrete victoria obtinuta de Imparat la Austerlitz, aducand Austria la picioarele sale si impunandu-i o pace foarte severa, facand ca Imparatul sa fie si mai optimist in ideile sale.
Ruptura cu Napoleon
Sciziunea se va produce clar in 1807, dupa campania din Prusia si Polonia, unde Napoleon isi va zdrobi inca o data adversarii.
Cand a aflat de conspiratie, Imparatul isi va iesi din pepeni. La 28 ianuarie, in cursul unei sedinte memorabile, il va acoperi pe Talleyrand de injurii timp de o jumatate de ora: „ Esti un hot! Un las! Un om fara credinta! Tu nu crezi in Dumnezeu! Toata viata ti-ai incalcat datoriile, ai inselat, ai tradat pe toata lumea; nimic nu este sacru pentru tine; ti-ai vinde pana si tatal! (...) Te-am umplut de daruri, insa nimic nu te face sa nu fii impotriva mea! Ai merita sa te fac bucati ca pe un geam, am puterea, dar m-as deranja prea mult, nu se merita. (...) Uita-te la tine, esti un rahat intr-un ciorap de matase".
Asa cum a prevazut Talleyrand, Napoleon a fost invins, in 1814, in fata armatelor coalitiei.
Restauratia
Dupa infrangerea lui Napoleon, in 1813, la Leipzig, in fata trupelor reunite ale printilor Europei, Franta a fost invadata, iar Napoleon, in ciuda unei rezistente remarcabile in Franta, nu a putut sa-i impiedice pe aliati sa ajunga la Paris, la sfarsitul lui martie 1814. Talleyrand nu a incetat sa conspire pentru aducerea Bourbonilor la Paris.
Omniprezentul regimurilor
Mai tarziu, el va participa la un si mai mare eveniment diplomatic din cariera sa: Congresul de la Viena. Aceasta, in mijlocul balurilor si a bogatiilor de la Schonbrunn, in fata invingatorilor lui Napoleon care redesenau harta Europei. Luand cat mai multe teritorii cu putinta, a reusit sa-si realizeze visul: divizarea aliatilor, reintegrand Franta in concertul european al Marilor Natiuni si semnand un tratat secret de alianta intre Franta, Anglia si Austria, contra ambitiilor Prusiei si Rusiei. Dar acest vis va fi repede spulberat de intoarcerea lui Napoleon din insula Elba, in martie 1815. Talleyrand a fost de indata exclus de la negocieri, iar echilibrul european pe care aproape il atinsese se termina fara el, desi el insusi a redactat actul contrasemnat de puteri, prin care se desfiintau legile lui Napoleon.
Dupa infrangerea de la Waterloo, Talleyrand se va apropia de Ducele de Wellington pentru a lua legatura cu Fouche, presedintele guvernului provizoriu dupa a doua abdicare a lui Napoleon. Se vor intelege pentru o a doua Restauratie, iar in acest sens Chateaubriand noteaza in „Memorii de dincolo de mormant" (Memoires d’outre tombe): „M-am dus la Majestatea Sa: intrand intr-una dintre camerele care o precedau pe cea a regelui, nu am intalnit pe nimeni; m-am asezat intr-un colt si am asteptat. Dintr-o data se deschide o usa: intra silentios vicele sustinut de bratul crimei, M. Talleyrand sprijinit de M. Fouche; privelistea infernala a trecut usor prin fata mea, intrand in cabinetul regelui si disparand. Fouche venise sa jure credinta si sa depuna omagiu suveranului sau; regicidul vasal, in genunchi, a pus mainile care au taiat capul lui Ludovic XVI, in mainile fratelui regelui martir; episcopul apostat a fost martor la juramant."
Sursa:Historia.ro
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.