Din aceeasi categorie
|
Batalia de la Waterloo 1815 / Documentar istoric 2.621 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Momente de rascruce ale istoriei -Batalia de la Actium 1.397 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Evadarea lui Napoleon din Insula Elba 820 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Momente de rascruce ale istoriei--Batalia de la Salamina 1.187 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Adrianopol 1.539 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mineriada Piata Universitatii 13-15 iunie 1990 1.049 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Castelul Windsor 1.514 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mineriada 1 (Piata Universitatii) 13-15 iunie 1990 1.189 vizite - 0 comentarii adaugat de orly |
||||||||||||||||||
|
Sa instauram o democratie veritabila.. 13 -15 iunie 1990 971 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Mineriada din 13-15 iunie 1990 si Jurnalistii TVR 1.276 vizite - 0 comentarii adaugat de orly |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Batalia de la Waterloo - 18 iunie 1815
| Adaugat de MARCU | 13.11.2016 |  Adauga
la favorite |
1.201 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoritePe 18 iunie 1815, trei armate au luptat la Waterloo sub comanda a trei generali foarte diferiti. Cu greu am putea gasi un exemplu mai bun in care stilul de conducere al fiecarui general in parte a jucat un rol atat de important in batalie.
Trei armate
La Waterloo, pe 18 iunie 1815, armata lui Napoleon Bonaparte era formata dintr-un numar destul de mare de veterani, o cavalerie buna si un contingent mare de artilerie. Era o armata omogena si beneficia de comanda unui singur om care avea un singur obiectiv: victoria.
In schimb, armata ducelui de Wellington era formata din germani (cel mai mare contingent), belgieni, olandezi si englezi. Veteranii erau putini la numar (dintre care majoritatea erau germani si englezi) si incercau sa tina la un loc aceasta armata mixta si nestatornica, din care faceau parte chiar oameni care luptasera pentru Napoleon cu un an inainte. Prusacii Maresalului Blucher proveneau in mare parte din provincii germane, dar in unele unitati existau si soldati de origine poloneza. Un numar semnificativ din oamenii sai proveneau din provinciile de pe Rin achizitionate recent, regiuni care fusesera sub control francez in ultimele doua decenii.
Armata lui Napoleon era, din toate punctele de vedere, mai puternica, dar nu suficient de puternica pentru a invinge cele doua armate aliate. Pentru a castiga, el trebuia sa le separe si sa le infranga individual. Wellington si Blucher erau la randul lor constienti ca trebuie sa se uneasca pentru a-l invinge pe Napoleon, insa asta era mai usor de zis decat de facut, mai ales ca cei doi nu stiau cand avea sa inceapa atacul francez. Astfel, fortele aliate au trebuit sa se intinda de-a lungul intregii frontiere sudice a Regatului Tarilor de Jos, pentru a acoperi toate punctele din care Napoleon putea ataca. In schimb, francezii au putut sa-si concentreze fortele intr-un singur loc si au castigat astfel, pe plan local, superioritatea numerica. Napoleon s-a folosit chiar de reteaua de spioni parizieni ai lui Wellington pentru a trimite informatii false la Bruxelles si si-a tachinat aliatii de-a lungul intregii frontiere, nepermitandu-i inamicului sa-si dea seama exact de unde avea sa vina atacul final.
Doua strategii
Napoleon fusese intotdeauna un jucator, un comandant care isi asuma destul de multe riscuri. Pe hartie, el nu avea nicio sansa. Fortele Coalitiei includeau armate nu doar din Anglia, Germania si Olanda; pe Rinul Superior si in Italia austriecii isi adunau armatele, iar rusii inaintau dinspre vest. Odata ce toate aceste forte s-ar fi unit, nu ar fi trebuit decat sa invadeze Franta, iar Napoleon nu ar fi avut cum sa se impotriveasca. De aceea, el trebuia sa atace primul pentru a obtine o victorie locala decisiva care, spera el, avea sa zguduie Coalitia.
In tabara antifranceza, cele mai bine pregatite forte aliate erau cele doua armate din Tarile de Jos. Sudul era o regiune francofona si facuse parte din Imperiul Francez pana in 1814. Capturarea orasului Bruxelles ar fi putut destabiliza noul Regat al Tarilor de Jos (format din Belgia, Olanda si Luxemburg) si ar fi putut naste o revolta in randul soldatilor. Atunci, aliatii ar fi putut accepta negocierile pentru pace. Wellington si Blucher erau constienti ca, in ciuda superioritatii numerice, victoria nu era sigura. In plus, ei stiau ca Bruxelles-ul trebuie aparat cu orice pret, astfel ca s-au concentrat pe acest obiectiv. Insa in loc sa-si adune fortele intr-un singur loc pentru apararea orasului, ei au mers pe o alta strategie, anume sa avanseze pentru a se intalni cu fortele lui Napoleon. Insa impotriva unui comandant atat de priceput precum imparatul francez, exista riscul ca fortele coalitiei, daca avansau, sa fie infrante inainte de a se putea folosi de avantajul superioritatii numerice.
Odata ce tinta atacului lui Napoleon devenea evidenta, Coalitia trebuia sa avanseze rapid catre aceasta si sa-si uneasca toate fortele in mai putin de 48 de ore. Abia atunci Wellington si Blucher ar fi putut beneficia de avantajul superioritatii pentru a-l invinge pe Napoleon. Acesta, la randul sau, era constient ca orice confuzie in comandamentul aliat vizavi de intentiile sale, precum si orice intarziere in adunarea fortelor la un loc, ar putea avea consecinte catastrofice pentru adversarii sai, astfel ca, in mod evident, s-a folosit din plin de aceasta situatie.
Trei comandanti
Campania a inceput bine pentru Napoleon. Desi aliatii stiau ca francezii isi concentreaza fortele in zona Maubeuge si aveau destule informatii cu privire la planurile lor, Napoleon a reusit sa obtina intarzierea miscarilor lui Wellington pentru 24 de ore. Primul atac a avut loc la 15 iunie, iar pana la sfarsitul zilei planurile lui Napoleon mergeau ca pe roate.
Ziua urmatoare au avut loc doua lupte importante: la Ligny, intre fortele conduse de Napoleon in persoana si prusacii lui Blucher, si la Quatre Bas, unde Wellington s-a confruntat cu fortele franceze conduse de Maresalul Ney.
Desi Napoleon a fost victorios in acea zi – penetrand fortele lui Blucher dupa o zi intreaga de lupta, in timp ce Ney l-a luat pe Wellington prin surprindere, el a pierdut sansa de a obtine o victorie decisiva impotriva adversarilor sai. Astfel, noaptea de 16-17 iunie avea sa fie punctul de cotitura din campania sa... Cu toate acestea, situatia nu se arata a fi atat de grea pentru Napoleon. Armata prusaca a inceput sa se retraga dupa ce pierduse in acea zi 20.000 de oameni, dintre care 8.000 dezerstasera. Wellington a pierdut la randul lui 5.000 de soldati, in timp ce pierderile lui Napoleon au ajuns la circa 11.000 de oameni. Se parea ca Napoleon avea sanse destul de mari sa-si adune toate fortele si sa-l infranga pe Wellington, iar apoi sa intre in Bruxelles victorios.
Ziua de 18 iunie a inceput destul de bine pentru Napoleon. Se parea ca situatia ii era favorabila. Wellington nu-si concentrase toata armata la Waterloo pentru confruntarea cu Napoleon. In plus, cel putin jumatate din armata sa era formata din soldati mult mai putin experimentati decat soldatii lui Napoleon. Prusacii erau la kilometri departare si din cauza drumurilor noroioase nu puteau ajunge la fata locului prea repede. Insa prusacii si-au revenit dupa infrangerea suferita cu doua zile inainte, iar interventia lor avea sa intoarca balanta in favoarea Coalitiei. In plus, in aceasta ultima batalie, strategia lui Wellington s-a dovedit a fi mai buna decat cea a lui Napoleon.
Batalia a inceput la 11 dimineata si s-a terminat seara, la orele 21-22. Napoleon pierduse 51.000 de oameni (din 72.000 in total) , dintre care 28.000 erau morti sau raniti, 8000 capturati si 15.000 disparuti. In tabara cealalta, aliatii au numarat 24.000 de victime (dintr-un total de 118.000), intre care 4700 morti, 14.600 raniti si 4700 disparuti.
Batalia de la Waterloo nu ar fi fost prima batalie pierduta de imparatul francez, insa s-a dovedit a fi batalia cruciala care a decis soarta lui Bonaparte si a imperiului sau. Astfel, prin batalia din 18 iunie 1815 se pune capat seriei de razboaie revolutionare si napoleoniene care cuprinsesera Europa in urma cu mai bine de doua decenii; in acelasi timp, ea reprezinta sfarsitul primului Imperiu Francez si al carierei lui Napoleon. De asemenea, desi invingatorii nu aveau cum sa stie acest lucru la momentul respectiv, batalia pe care tocmai o castigasera avea sa fie ultima mare batalie a secolului al XIX-lea, dupa ea instaurandu-se pacea europeana generala care avea sa dureze (cu exceptia razboaielor locale, din Europa de Est) pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial.
Sursa: http://www.historia.ro
Trei armate
La Waterloo, pe 18 iunie 1815, armata lui Napoleon Bonaparte era formata dintr-un numar destul de mare de veterani, o cavalerie buna si un contingent mare de artilerie. Era o armata omogena si beneficia de comanda unui singur om care avea un singur obiectiv: victoria.
In schimb, armata ducelui de Wellington era formata din germani (cel mai mare contingent), belgieni, olandezi si englezi. Veteranii erau putini la numar (dintre care majoritatea erau germani si englezi) si incercau sa tina la un loc aceasta armata mixta si nestatornica, din care faceau parte chiar oameni care luptasera pentru Napoleon cu un an inainte. Prusacii Maresalului Blucher proveneau in mare parte din provincii germane, dar in unele unitati existau si soldati de origine poloneza. Un numar semnificativ din oamenii sai proveneau din provinciile de pe Rin achizitionate recent, regiuni care fusesera sub control francez in ultimele doua decenii.
Armata lui Napoleon era, din toate punctele de vedere, mai puternica, dar nu suficient de puternica pentru a invinge cele doua armate aliate. Pentru a castiga, el trebuia sa le separe si sa le infranga individual. Wellington si Blucher erau la randul lor constienti ca trebuie sa se uneasca pentru a-l invinge pe Napoleon, insa asta era mai usor de zis decat de facut, mai ales ca cei doi nu stiau cand avea sa inceapa atacul francez. Astfel, fortele aliate au trebuit sa se intinda de-a lungul intregii frontiere sudice a Regatului Tarilor de Jos, pentru a acoperi toate punctele din care Napoleon putea ataca. In schimb, francezii au putut sa-si concentreze fortele intr-un singur loc si au castigat astfel, pe plan local, superioritatea numerica. Napoleon s-a folosit chiar de reteaua de spioni parizieni ai lui Wellington pentru a trimite informatii false la Bruxelles si si-a tachinat aliatii de-a lungul intregii frontiere, nepermitandu-i inamicului sa-si dea seama exact de unde avea sa vina atacul final.
Doua strategii
Napoleon fusese intotdeauna un jucator, un comandant care isi asuma destul de multe riscuri. Pe hartie, el nu avea nicio sansa. Fortele Coalitiei includeau armate nu doar din Anglia, Germania si Olanda; pe Rinul Superior si in Italia austriecii isi adunau armatele, iar rusii inaintau dinspre vest. Odata ce toate aceste forte s-ar fi unit, nu ar fi trebuit decat sa invadeze Franta, iar Napoleon nu ar fi avut cum sa se impotriveasca. De aceea, el trebuia sa atace primul pentru a obtine o victorie locala decisiva care, spera el, avea sa zguduie Coalitia.
In tabara antifranceza, cele mai bine pregatite forte aliate erau cele doua armate din Tarile de Jos. Sudul era o regiune francofona si facuse parte din Imperiul Francez pana in 1814. Capturarea orasului Bruxelles ar fi putut destabiliza noul Regat al Tarilor de Jos (format din Belgia, Olanda si Luxemburg) si ar fi putut naste o revolta in randul soldatilor. Atunci, aliatii ar fi putut accepta negocierile pentru pace. Wellington si Blucher erau constienti ca, in ciuda superioritatii numerice, victoria nu era sigura. In plus, ei stiau ca Bruxelles-ul trebuie aparat cu orice pret, astfel ca s-au concentrat pe acest obiectiv. Insa in loc sa-si adune fortele intr-un singur loc pentru apararea orasului, ei au mers pe o alta strategie, anume sa avanseze pentru a se intalni cu fortele lui Napoleon. Insa impotriva unui comandant atat de priceput precum imparatul francez, exista riscul ca fortele coalitiei, daca avansau, sa fie infrante inainte de a se putea folosi de avantajul superioritatii numerice.
Odata ce tinta atacului lui Napoleon devenea evidenta, Coalitia trebuia sa avanseze rapid catre aceasta si sa-si uneasca toate fortele in mai putin de 48 de ore. Abia atunci Wellington si Blucher ar fi putut beneficia de avantajul superioritatii pentru a-l invinge pe Napoleon. Acesta, la randul sau, era constient ca orice confuzie in comandamentul aliat vizavi de intentiile sale, precum si orice intarziere in adunarea fortelor la un loc, ar putea avea consecinte catastrofice pentru adversarii sai, astfel ca, in mod evident, s-a folosit din plin de aceasta situatie.
Trei comandanti
Campania a inceput bine pentru Napoleon. Desi aliatii stiau ca francezii isi concentreaza fortele in zona Maubeuge si aveau destule informatii cu privire la planurile lor, Napoleon a reusit sa obtina intarzierea miscarilor lui Wellington pentru 24 de ore. Primul atac a avut loc la 15 iunie, iar pana la sfarsitul zilei planurile lui Napoleon mergeau ca pe roate.
Ziua urmatoare au avut loc doua lupte importante: la Ligny, intre fortele conduse de Napoleon in persoana si prusacii lui Blucher, si la Quatre Bas, unde Wellington s-a confruntat cu fortele franceze conduse de Maresalul Ney.
Desi Napoleon a fost victorios in acea zi – penetrand fortele lui Blucher dupa o zi intreaga de lupta, in timp ce Ney l-a luat pe Wellington prin surprindere, el a pierdut sansa de a obtine o victorie decisiva impotriva adversarilor sai. Astfel, noaptea de 16-17 iunie avea sa fie punctul de cotitura din campania sa... Cu toate acestea, situatia nu se arata a fi atat de grea pentru Napoleon. Armata prusaca a inceput sa se retraga dupa ce pierduse in acea zi 20.000 de oameni, dintre care 8.000 dezerstasera. Wellington a pierdut la randul lui 5.000 de soldati, in timp ce pierderile lui Napoleon au ajuns la circa 11.000 de oameni. Se parea ca Napoleon avea sanse destul de mari sa-si adune toate fortele si sa-l infranga pe Wellington, iar apoi sa intre in Bruxelles victorios.
Ziua de 18 iunie a inceput destul de bine pentru Napoleon. Se parea ca situatia ii era favorabila. Wellington nu-si concentrase toata armata la Waterloo pentru confruntarea cu Napoleon. In plus, cel putin jumatate din armata sa era formata din soldati mult mai putin experimentati decat soldatii lui Napoleon. Prusacii erau la kilometri departare si din cauza drumurilor noroioase nu puteau ajunge la fata locului prea repede. Insa prusacii si-au revenit dupa infrangerea suferita cu doua zile inainte, iar interventia lor avea sa intoarca balanta in favoarea Coalitiei. In plus, in aceasta ultima batalie, strategia lui Wellington s-a dovedit a fi mai buna decat cea a lui Napoleon.
Batalia a inceput la 11 dimineata si s-a terminat seara, la orele 21-22. Napoleon pierduse 51.000 de oameni (din 72.000 in total) , dintre care 28.000 erau morti sau raniti, 8000 capturati si 15.000 disparuti. In tabara cealalta, aliatii au numarat 24.000 de victime (dintr-un total de 118.000), intre care 4700 morti, 14.600 raniti si 4700 disparuti.
Batalia de la Waterloo nu ar fi fost prima batalie pierduta de imparatul francez, insa s-a dovedit a fi batalia cruciala care a decis soarta lui Bonaparte si a imperiului sau. Astfel, prin batalia din 18 iunie 1815 se pune capat seriei de razboaie revolutionare si napoleoniene care cuprinsesera Europa in urma cu mai bine de doua decenii; in acelasi timp, ea reprezinta sfarsitul primului Imperiu Francez si al carierei lui Napoleon. De asemenea, desi invingatorii nu aveau cum sa stie acest lucru la momentul respectiv, batalia pe care tocmai o castigasera avea sa fie ultima mare batalie a secolului al XIX-lea, dupa ea instaurandu-se pacea europeana generala care avea sa dureze (cu exceptia razboaielor locale, din Europa de Est) pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial.
Sursa: http://www.historia.ro
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.