Din aceeasi categorie
|
Evadarea lui Napoleon din Insula Elba 802 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Amantele oficiale ale Regelui Ludovic al XIV-lea 448 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul de 100 de ani / partea 1/3 2.248 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria de Medici 2.147 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Vietile curtezanelor - Agnes Sorel 1.805 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Charles de Gaulle 1.572 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Francisc I al Frantei 1.955 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Cruciadelor - Documentar BBC / Episod 1 794 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Ordinul Jartierei 683 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria revolutiei franceze - 1793 1.953 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Napoleon al III-lea al Frantei - Presedinte si Imparat
| Adaugat de zorba | 12.07.2017 |  Adauga
la favorite |
1.500 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCharles-Louis-Napoleon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873) a fost primul presedinte al celei de a 2-a Republici Franceze in 1848 si a devenit apoi, in urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea imparat al francezilor, sub numele de Napoleon al III-lea.
Napoleon al III-lea, cunoscut ca "Louis-Napoleon" inainte sa devina imparat, a fost nepotul de frate al imparatului Napoleon I, fiul fratelui sau, Louis Bonaparte, care s-a casatorit cu Hortense de Beauharnais, fiica din prima casatorie a sotiei lui Napoleon, Josephine de Beauharnais. Paternitatea lui Louis-Napoleon a fost adusa in discutie. Louis-Napoleon insusi avea suspiciuni legate de legitimitatea sa, desi multi istorici au ajuns la concluzia ca a fost conceput de Louis Bonaparte si Hortense
La 17 martie 1831, in timp ce parasea Italia, fugind din cauza unei represiuni privind activitatea revolutionara, fratele lui Louis-Napoleon, care suferea de rujeola, a murit in bratele sale.[2] Mai tarziu, experientele sale din Italia, au avut un efect profund asupra politicii sale externe. Louis-Napoleon a calatorit in Franta, unde a fost rapid arestat si trimis in Anglia.
In acest timp, Franta a devenit din nou monarhie. Conform legii de succesiune stabilita de Napoleon cand era imparat, Coroana trecea fiului sau. Cunoscut de bonapartisti ca Napoleon al II-lea, acesta a trait intr-o inchisoare virtuala la Viena sub numele de Ducele de Reichstadt. Urmatorul in linie era fratele mai mare a lui Napoleon, Joseph Bonaparte, urmat de Louis Bonaparte si de fiii lui. Deoarece Joseph nu avea mostenitori masculini si fratele mai mare a lui Louis-Napoleon a murit in 1831, moartea Ducelui de Reichstadt in 1832 l-a facut pe Louis-Napoleon mostenitor al lui Napoleon. Unchiul sau si tatal sau, relativ in varsta atunci, l-au lasat pe el lider activ al cauzei bonapartiste.
Louis-Napoleon s-a intors in Franta in octombrie 1836, si a incercat sa initieze la Strasbourg o lovitura de stat prin care sa reinstaureze imperiul. A fost insa arestat si s-a intors in exil in Elvetia. Cand regele Frantei, Ludovic-Filip, a cerut extradarea sa, Elvetia a refuzat sa predea un om care a fost cetatean si membru al fortelor lor armate. Pentru a evita un razboi, Louis-Napoleon a parasit Elvetia pentru America Centrala. Intre 1838 si 1839 Louis-Napoleon a stat la Londra. Astazi, cladirea este numita "Casa Napoleon".
S-a intors in secret in Franta si a incercat o noua lovitura de stat in august 1840, de aceasta data in Boulogne. In urma acestei tentative el a fost condamnat la inchisoare pe viata. In timpul anilor de inchisoare, a scris eseuri si pamflete. In 1844, unchiul sau Joseph a murit. In cele din urma, la 25 mai 1846 a evadat din fortareata si s-a stabilit la Southport, Anglia. O luna mai tarziu a murit tatal sau, Louis.
Louis-Napoleon a trait in interiorul granitelor Regatului Unit pana la revolutia din februarie 1848 din Franta. Ludovic-Fulip a fost detronat si s-a proclamat republica. Acum se putea intoarce in Franta, ceea ce a si facut imediat. Totusi, guvernul provizoriu, l-a considerat ca distrage inutil atentia si a cerut plecarea lui[3] In aprilie a castigat un loc in Adunarea Constituanta franceza pentru o noua constitutie. Nu a avut mari contributii si ca orator public mediocru nu a reusit sa impresioneze membrii sai.
Unii chiar au crezut ca, dupa ce a trait in afara Frantei aproape toata viata, vorbea franceza cu un usor accent german.
Exilul sau temporar din 1848 s-a dovedit a fi de bun augur pentru alegerile prezidentiale din decembrie cand a fost capabil sa-si imbunatateasca imaginea si l-a invins pe principalul sau adversar, Louis-Eugene Cavaignac, care a condus represiunea impotriva clasei muncitoare din Paris.
Dupa Revolutia din 1848 i-a fost permisa intoarcerea la Paris, unde a devenit deputat in Assemblee Nationale. In 20 decembrie 1848 Ch-L-Napoleon a fost ales presedinte al Republicii Franceze, prin lovitura de stat din 2 decembrie 1851 el a primit titlul de "principe-presedinte" si puteri dictatoriale. Exact dupa un an de la lovitura sa de stat si la 48 de ani de la incoronarea unchiului sau, Ch-L-Napoleon a fost uns Napoleon al III-lea ca imparat al francezilor, pe data de 2 decembrie 1852. Investirea fusese validata de un plebiscit. Imparatul s-a casatorit in 30 ianuarie 1853 cu contesa spaniola Eugenie de Montijo, cu care a avut un fiu, pe Louis Napoleon.
Epoca celui de-al doilea Imperiu Francez este caracterizata de o industrializare rapida si de modernizarea institutiilor economice si administrative ale statului. Dupa razboiul din Crimeea (1854-1856) si implicarea in unificarea Italiei Franta a redevenit o mare putere europeana. Dupa esecul expeditiei militare din Mexic (1862-1867) si neputinta sa de a evita conflictul cu Prusia renumele politic al lui Napoleon III a apus si nu a mai putut fi restabilit nici prin reformele liberale din 1869. In urma infrangerii de la Sedan imparatul a cazut, pe data de 1 septembrie 1870, in captivitate germana si a fost inchis in castelul Wilhelmshohe din Kassel.
Dupa eliberarea din detentie la data de 19 martie 1871, Napoleon III s-a stabilit la Chislehurst, unde a decedat la data de 9 ianuarie 1873.
Napoleon al III-lea, cunoscut ca "Louis-Napoleon" inainte sa devina imparat, a fost nepotul de frate al imparatului Napoleon I, fiul fratelui sau, Louis Bonaparte, care s-a casatorit cu Hortense de Beauharnais, fiica din prima casatorie a sotiei lui Napoleon, Josephine de Beauharnais. Paternitatea lui Louis-Napoleon a fost adusa in discutie. Louis-Napoleon insusi avea suspiciuni legate de legitimitatea sa, desi multi istorici au ajuns la concluzia ca a fost conceput de Louis Bonaparte si Hortense
La 17 martie 1831, in timp ce parasea Italia, fugind din cauza unei represiuni privind activitatea revolutionara, fratele lui Louis-Napoleon, care suferea de rujeola, a murit in bratele sale.[2] Mai tarziu, experientele sale din Italia, au avut un efect profund asupra politicii sale externe. Louis-Napoleon a calatorit in Franta, unde a fost rapid arestat si trimis in Anglia.
In acest timp, Franta a devenit din nou monarhie. Conform legii de succesiune stabilita de Napoleon cand era imparat, Coroana trecea fiului sau. Cunoscut de bonapartisti ca Napoleon al II-lea, acesta a trait intr-o inchisoare virtuala la Viena sub numele de Ducele de Reichstadt. Urmatorul in linie era fratele mai mare a lui Napoleon, Joseph Bonaparte, urmat de Louis Bonaparte si de fiii lui. Deoarece Joseph nu avea mostenitori masculini si fratele mai mare a lui Louis-Napoleon a murit in 1831, moartea Ducelui de Reichstadt in 1832 l-a facut pe Louis-Napoleon mostenitor al lui Napoleon. Unchiul sau si tatal sau, relativ in varsta atunci, l-au lasat pe el lider activ al cauzei bonapartiste.
Louis-Napoleon s-a intors in Franta in octombrie 1836, si a incercat sa initieze la Strasbourg o lovitura de stat prin care sa reinstaureze imperiul. A fost insa arestat si s-a intors in exil in Elvetia. Cand regele Frantei, Ludovic-Filip, a cerut extradarea sa, Elvetia a refuzat sa predea un om care a fost cetatean si membru al fortelor lor armate. Pentru a evita un razboi, Louis-Napoleon a parasit Elvetia pentru America Centrala. Intre 1838 si 1839 Louis-Napoleon a stat la Londra. Astazi, cladirea este numita "Casa Napoleon".
S-a intors in secret in Franta si a incercat o noua lovitura de stat in august 1840, de aceasta data in Boulogne. In urma acestei tentative el a fost condamnat la inchisoare pe viata. In timpul anilor de inchisoare, a scris eseuri si pamflete. In 1844, unchiul sau Joseph a murit. In cele din urma, la 25 mai 1846 a evadat din fortareata si s-a stabilit la Southport, Anglia. O luna mai tarziu a murit tatal sau, Louis.
Louis-Napoleon a trait in interiorul granitelor Regatului Unit pana la revolutia din februarie 1848 din Franta. Ludovic-Fulip a fost detronat si s-a proclamat republica. Acum se putea intoarce in Franta, ceea ce a si facut imediat. Totusi, guvernul provizoriu, l-a considerat ca distrage inutil atentia si a cerut plecarea lui[3] In aprilie a castigat un loc in Adunarea Constituanta franceza pentru o noua constitutie. Nu a avut mari contributii si ca orator public mediocru nu a reusit sa impresioneze membrii sai.
Unii chiar au crezut ca, dupa ce a trait in afara Frantei aproape toata viata, vorbea franceza cu un usor accent german.
Exilul sau temporar din 1848 s-a dovedit a fi de bun augur pentru alegerile prezidentiale din decembrie cand a fost capabil sa-si imbunatateasca imaginea si l-a invins pe principalul sau adversar, Louis-Eugene Cavaignac, care a condus represiunea impotriva clasei muncitoare din Paris.
Dupa Revolutia din 1848 i-a fost permisa intoarcerea la Paris, unde a devenit deputat in Assemblee Nationale. In 20 decembrie 1848 Ch-L-Napoleon a fost ales presedinte al Republicii Franceze, prin lovitura de stat din 2 decembrie 1851 el a primit titlul de "principe-presedinte" si puteri dictatoriale. Exact dupa un an de la lovitura sa de stat si la 48 de ani de la incoronarea unchiului sau, Ch-L-Napoleon a fost uns Napoleon al III-lea ca imparat al francezilor, pe data de 2 decembrie 1852. Investirea fusese validata de un plebiscit. Imparatul s-a casatorit in 30 ianuarie 1853 cu contesa spaniola Eugenie de Montijo, cu care a avut un fiu, pe Louis Napoleon.
Epoca celui de-al doilea Imperiu Francez este caracterizata de o industrializare rapida si de modernizarea institutiilor economice si administrative ale statului. Dupa razboiul din Crimeea (1854-1856) si implicarea in unificarea Italiei Franta a redevenit o mare putere europeana. Dupa esecul expeditiei militare din Mexic (1862-1867) si neputinta sa de a evita conflictul cu Prusia renumele politic al lui Napoleon III a apus si nu a mai putut fi restabilit nici prin reformele liberale din 1869. In urma infrangerii de la Sedan imparatul a cazut, pe data de 1 septembrie 1870, in captivitate germana si a fost inchis in castelul Wilhelmshohe din Kassel.
Dupa eliberarea din detentie la data de 19 martie 1871, Napoleon III s-a stabilit la Chislehurst, unde a decedat la data de 9 ianuarie 1873.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.