Dupa ce a pierdut Batalia de la Leipzig (cunoscuta si drept Batalia Natiunilor), in octombrie 1813, Napoleon Bonaparte pierde conducerea Frantei. Insa in urma tratatului de la Fontainebleau, din aprilie 1814, a fost numit conducator al insulei Elba, unde urma sa fie exilat. De ce a fost Napoleon tratat cu asemenea blandete ? La urma urmei, subjugase aproape intreaga Europa continentala, amenintase Marea Britanie cu o invazie si ajunsese pana la portile Moscovei. Nici societatea franceza, nici comunitatea internationala nu au facut insa niciun efort serios pentru a-l pedepsi pe Bonaparte. Mai mult decat atat, nici exilul ce i-a fost impus nu putea fi considerat o pedeapsa prea dura :Elba era la doar cativa zeci de kilometri de Corsica sa natala, la 240km de Franta si inca si mai aproape de peninsula italica, unde rudele fostului imparat erau inca la putere.
Daca s-ar fi multumit cu modernizarea insulei si cu scrierea memoriilor, Napoleon ar fi putut sa-si petreaca restul vietii intr-un mod cat se poate de confortabil. Dar el avea, la momentul respectiv, doar 45 de ani si, avand in vedere viata activa pe care o dusese pana atunci, nu e surprinzator faptul ca nu s-a multumit cu o asemenea pensionare fortata timpurie. Astfel, Napoleon Bonaparte a petrecut pe Elba doar 300 de zile, dupa care s-a intors in Franta (in februarie 1815).