Aleksandr Isaievici Soljenitin (rusa Anekcáhap Ncáebnu Conxehńubh) (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus,activist si dizident anticomunist. El a facut cunoscuta lumii intregi, problema gulagurilor si a lagarelor de munca fortata din Uniunea Sovietica. Desi, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, el a reusit sa publice o serie de carti, printre care, cele mai cunoscute sunt: "Arhipelagul Gulag", "O zi din viata lui Ivan Denisovich" sau "Pavilionul cancerosilor"."Pentru forta etica cu care a continuat traditiile inalienabile ale literaturii rusesti"[1], Soljnetin a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietica in 1974 dar s-a intors in Rusia, in 1994, dupa ce regimul comunist s-a prabusit.
Alexandr Soljenitin s-a nascut la 11 Decembrie 1918 in Kislovodsk (astazi in Stravropol Krai) in nordul Caucazului. Tatal murise la 15 iunie 1918, ranit la o vanatoare. In 1924 se muta cu mama (Taisia) la Rostov pe Don. Inca din tinerete , el creea si dezvolta personaje si concepte pentru o viitoare opera epica despre Primul Razboi Mondial si Revolutia Rusa. Acest lucru a condus in cele din urma la crearea romanului "August 1914"-cateva din capitolele scrise atunci inca exista. Soljenitin a studiat matematica la Universitatea de Stat din Rostov, incepand din 1936. In acelasi timp urma cursuri prin corespondenta ale Insititului de Filozofie, Literatura si Istorie din Moscova, care la vremea respectiva era puternic ideologizat. Cum el insusi declara, el nu a pus la indoiala ideologia statului sau superioritatea Uniunii Sovietice pana sa petreaca timp in lagare.
In timpul razboiului, Soljenitin a activat ca si comandant al unei baterii de artilerie in Armata Rosie[2] si a fost implicat in actiuni majore pe front, ca mai apoi sa fie de doua ori decorat. O serie de scrieri publicate mult mai tarziu, in timpul vietii, inclusiv un roman incomplet, "Iubeste revolutia!", istorisesc experientele sale din timpul razboiului si indoielile crescande asupra fundatiilor morale ale regimului sovietic.
9 februarie 1945 - In Prusia Orientala capitanul de artilerie Soljenitin este arestat, interceptandu-i-se corespondenta cu un prieten. Anchetat la Lubianka si Butirki. Primeste opt ani de lagar de munca (Articolul 58). Vremelnic, reuseste sa ramana langa Moscova intr-o saraska, inchisoare speciala in care savantii arestati erau pusi sa faca cercetare in folos sovietic. Din 1950, munceste in lagare de reeducare din Karaganda. Sotia (Natalia Resetovskaia) divorteaza. Este chinuit de o tumoare maligna.
1959 - Scrie povestirea O zi din viata lui Ivan Denisovici, publicata abia in 1962 cu permisiunea lui Hrusciov. Corespondenta primita de la fostii zek (detinuti politici) ii va intari imboldul de a scrie, in parte si pe baza ei, Arhipelagul Gulag.
1965 - Perchezitie. I se confisca manuscrisul Primul cerc, in care este evocata saraska. Conflictul cu autoritatile atrage implicarea confratilor de bresla, marele scriitor Mihail Solohov (Pe Donul linistit) cerand sa i se interzica sa mai scrie!
1968 - Primul cerc si Pavilionul Cancerosilor sunt publicate in Occident, unde ajunge si microfilmul cu Arhipelagul Gulag.
Pentru Soljenitin, marea opera este insa restabilirea, printr-un roman istoric, a adevarului despre Revolutia din 1918, demers notat R-17 sau Roata Rosie.
1970 - Premiul Nobel (Literatura) pentru "Pavilionul cancerosilor".
1973 - Publica Arhipelagul Gulag, grabit si de sinuciderea/lichidarea Elizavetei Voronianskaia, dactilografa textului, care, anchetata, a divulgat KGB-ului ascunzatoarea unui exemplar. Cele trei volume despre viata si moarte in lagarele sovietice, consterneaza intelectualitatea occidentala, cunoscatoare doar a sistemului concentrationar nazist, si naruiesc imaginea orbitoare despre paradisul bolsevic, construita cu atata truda de agentii de influenta ai Cominternului, ai PCUS si ai KGB-ului.
1974 - expulzarea are loc in februarie, ridicandu-i-se si cetatenia sovietica.
Se stabileste langa Cavendish, Vermont, SUA. Conferintele si interventiile sale irita uneori Occidentul prin lipsa de menajamente critice.
1990 - nu ia in serios perestroika decat dupa publicarea Arhipelagului Gulag in URSS, unde Gorbaciov ii reda cetatenia sovietica la 16 august 1990.
In 1994, se intoarce in Rusia cu sotia sa, Natalia, care intre timp, devenise cetatean al Statelor Unite. Fii lor au ramas in continuare in S.U.A.(mai tarziu, cel mai mare baiat, Yermolai, s-a intors in Rusia). De atunci si pana la moartea sa, Soljneitin a trait cu sotia intr-o dacha in Troitse-Likovo, in vestul Moscovei. Credincios in cultura traditionala ruseasca, el si-a exprimat deziluzia in ceea ce priveste Rusia post-sovietica si a militat pentru restaurarea monarhiei rusesti. Dupa reintoarcerea in tara, a publicat, printre multe alte scrieri, opt nuvele , o serie de poeme si o memorie literara despre anii petrecuti in vest.
S-a stins din viata la 3 august 2008, in urma unei insuficiente cardiace severe, la varsta de 89 de ani..Serviciul funerar s-a tinut la manastirea Donskoy, Moscova, miercuri, 6 August 2008. Liderii politici ai Rusiei si ai lumii i-au adus un ultim omagiu in urma mortii sale