Feodor a fost cel de-al doilea copil dintre cei sapte ai lui Mihail si Mariei
(Dostoievskin. 30 octombrie 1821 (S.N. 11 noiembrie) β d. 28 ianuarie 1881 (S.N. 9 februarie), St. Petersburg, Rusia) . Imediat dupa ce mama sa a murit de tuberculoza in 1837, el si fratele sau Mihail au fost trimisi la Academia Tehnica Militara din Sankt Petersburg. Tatal lor, un chirurg militar in retragere, care a lucrat la Spitalul pentru saraci Mariinsky (Sfanta Maria) din Moscova, a murit in 1839. Desi nu este sigur, se pare ca ar fi fost ucis de un servitor care i-a turnat vodca pe gat pana la sufocarea sa. Indiferent de ce s-a intamplat cu adevarat, Sigmund Freud s-a ocupat de acest episod in articolul sau Dostoievski si paricidul (1928).
Dostoievski a fost arestat si inchis in 1849 pentru activitati antistatale impotriva tarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie din aceluiasi an, a fost condamnat la moarte pentru legaturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petrasevski.
In plan biografic, momentul crucial al vietii lui Dostoievski l-a reprezentat anul 1849, cand a fost arestat si condamnat la moarte pentru participarea la intrunirile unui cerc de tineri fourieristi (condus de Mihail Petrasevski), in cadrul carora se purtau discutii subversive. Impreuna cu ceilalti detinuti, a fost transportat in piata unde aveau loc executiile si trecut prin toata procedura de anuntare a condamnarii la moarte prin impuscare. Dupa patru ani in katorga, urmati de alti cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg si isi reia activitatea literara. Pana in momentul arestului fusese plasat de critica in umbra lui Gogol.
Incidenta crizelor de epilepsie, la care era predispus, a crescut in aceasta perioada. La eliberarea din inchisoare in 1854, i s-a oferit sansa sa devina soldat pentru restul pedepsei, in Regimentul siberian. Dostoievski si-a petrecut cinci ani din viata aici, intai a fost caporal, apoi a devenit locotenent la al saptelea batalion din acest regiment, stationat langa fortul Semipalatinsk din Kazahstan.
A fost o experienta care i-a schimbat si parerile ideologice, astfel Dostoevski a abandonat ideile liberale si a devenit conservator si extrem de religios. S-a imprietenit cu un alt conservator, Constantin Pobedonostev. A avut o legatura si mai apoi s-a casatorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, vaduva unui cunoscut din Siberia.
In 1860, s-a intors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare alaturi de fratele sau mai mare, Mihail, dar fara mare succes. In 1864 sotia sa moare, eveniment care il lasa puternic afectat, iar la scurt timp isi pierde si fratele, care ii era foarte drag. Cum financiar, Dostoievski nu avea nici o economie si cu toate straduintele nu se intrevedea vreo sursa de venit scriitorul cade intr-o depresie accentuata si incepe sa joace jocuri de noroc de pe urma carora acumuleaza datorii uriase.
A suferit de patima jocului si de pe urma efectelor acesteia. Se pare ca romanul Crima si pedeapsa cel mai cunoscut roman al scriitorului, a fost grabinc finalizat pentru a-l da spre publicare, fapt ce i-ar fi adus un avans in bani de la editura. Dostoievski a scris in acelasi timp si nuvela Jucatorul pentru a-i satisface pretentiile editorului sau Stellovski care, potrivit contractului, daca nu primea o opera noua ar fi intrat in posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoievskiene.
Pentru a se sustrage obligatiilor fata de creditori si cautand noi cazinouri, Dostoievski calatoreste in Occident. Aici incearca sa reia legatura cu Apollinaria (Polina) Suslova o studenta cu care avusese o relatie cu cativa ani in urma, insa aceasta declina cererea in casatorie. Astfel Dostoievski se casatoreste 1867 cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografa. In aceasta perioda scrie cele mai importante opere ale sale. Din 1873 pana in 1881 si-a razbunat insuccesele din domeniul jurnalistic si a editat un lunar cu povestiri, schite si articole despre evenimente curente, Jurnalul scriitorului. Ziarul a avut un succes fenomenal.
In 1877 Dostoievski tine un discurs de evocare la inmormantarea prietenului sau, poetul Nekrasov, provocand mari controverse. Trei ani mai tarziu cu putin timp inaintea mortii sale tine o faimoasa cuvantare despre Puskin la dezvelirea monumentului acestuia din urma din Moscova.
In ultimii ani de viata, Feodor Dostoievski a trait in statiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg. Moare pe 28 ianuarie (stil vechi) 1881 si este ingropat in cimitirul Tihvin langa Manastirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg.