Piotr Ilici Ceaikovski, in limba rusa Netp Nnbńu uankóbcknn, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orasul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus. A alcatuit simfonii, concerte, opere, baleturi si muzica de camera. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare si teatre muzicale.
A fost al doilea fiu nascut intr-o familie burgheza. Tatal sau, inginer de mine, si mama sa, de origine franceza, se hotarasera sa-l indrume pe tanarul Piotr sa urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la varsta de 5 ani, el a inceput sa studieze pianul. In anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adanca tristete.
A urmat colegiul de jurisprudenta, a luat diploma in drept si s-a angajat ca secretar la Ministerul Justitiei. In acelasi timp, se ocupa de muzica, in calitate de amator. Munca sa la minister nu-i starnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale „au facut din mine un functionar, si inca unul prost“. In fine, in 1863, impotriva hotararii familiei, paraseste slujba de la minister si incepe sa studieze muzica cu Anton Rubinstein.
In 1866, dupa ce a terminat studiile de muzica, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicala la proaspat infiintatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat pana in 1878. In aceasta perioda a compus Simfonia nr.1 in sol minor, op. 13 („Vise de iarna"). S-a imprietenit cu mai multi membri din grupul celor cinci compozitori rusi, astfel ca-i dedica uvertura fanteziei "Romeo si Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev.
In vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a in do minor (numita si „Mica Simfonie Rusa", „Mica Rusie" sau „Ucraina") op.17, pe teme ucrainiene si rusesti, iar in iarna anului 1874 da prima reprezentatie cu un concert de pian. In vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a.
In anul 1876 se intaleste cu Nadejda von Meck, o mare admiratoare a sa, care timp de 13 ani ii va furniza o pensie alimentara de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a imbunatatit simtitor situatia materiala, chiar daca relatiile lor ramaneau „strict epistolare". Simfonia a 4-a, in fa minor, op. 36, compusa in 1877, ii este dedicata doamnei von Meck.
In luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trai unul din episoadele cele mai nefericite ale vietii sale. Pentru a pune capat speculatiilor privind homosexualitatea sa, se casatoreste cu Antonia Milioukova, o fosta eleva a sa, care nutrea o reala pasiune pentru el. Casatoria a fost un esec deplin. Nemaiputand sa suporte prezenta sotiei sale, Ceaikovski incearca sa se sinucida, prin incercarea de a se imbolnavi de pneumonie. La scurt timp dupa aceea, se desparte de Antonia.
Ceaikovski in 1874
Compune primul sau balet, in 4 acte, "Lacul lebedelor" (libretul de V. Beghicev si V. Geltzer). Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski", pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un esec, din cauza unei nepotrivite puneri in scena. Abia peste 30 de ani a fost definitivata trama baletului. Compune si o opera, Evgheni Oneghin, libretul fiind extras dintr-un roman de Alexandr Puskin.
Spre 1880 reputatia lui Ceaikovski creste considerabil in Rusia, numele sau incepand sa fie cunoscut si in strainatate, in urma unor calatorii intreprinse in acel an. Cu aceasta ocazie se intalneste cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms si Antonin Dvorak.
Perioada petrecuta in Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, intre care si Capriccio italian op.45. Tot in 1880 a compus si Serenada pentru orchestra de coarde op.48 si Uvertura solemna „Anul 1812" op.49.
Un an mai tarziu, moare marele sau prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul Trio pentru pian „In amintirea unui mare artist", dedicata defunctului sau prieten.
In 1885 compune Simfonia „Manfred" op.58, dupa Byron. Urmeaza in anul 1888 Simfonia a 5-a in mi minor op.64, apoi, in 1889, al doilea balet al sau, Frumoasa din padurea adormita, un balet-feerie in trei acte cu prolog pe libret de I. Vsevolojski si Marius Petipa dupa povestea lui Charles Perault, in coregrafia lui Marius Petipa. Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 la „Teatrul Mariinski" din Sankt-Petersburg si a fost un adevarat triumf.
In 1890 a compus o opera in trei acte, cu sapte tablouri, pe un libret inspirat de o nuvela de Alexandr Puskin: Dama de pica.
In anul 1890, Nadejda von Meck intrerupe finantarea lui Ceaikovski. Motivul oficial consta in „probleme financiare". Se pare insa ca adevaratul motiv consta in faptul ca a aflat de homosexualitatea compozitorului, moment in care, profund socata, a intrerupt brusc corespondenta cu el. Se mai spune ca ea avea in plan sa o marite pe una din fiicele sale cu Ceaikovski, proiect incompatibil cu tendintele sexuale ale acestuia.
Acest episod a fost o grea lovitura pentru Ceaikovski. In 1891 a intreprins o calatorie in Statele Unite ale Americii. Acolo isi dirijeaza lucrarile cu ocazia inaugurarii salii de concerte Carnegie Hall, si are un succes remarcabil.
In anul 1892 termina al treilea balet al sau, in doua acte, Spargatorul de nuci, dupa basmul „Spargatorul de nuci si regele soarecilor" de E. T. A. Hoffmann care, in mod surprinzator, nu are succesul scontat. Abia peste cateva decenii obtine succesul pe care il merita, fiind in prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate si apreciate de public.
Mormantul lui Ceaikovski din cimitirul Tikvin al manastirii Alexandr Nevski din Sankt Petersburg
Pe data de 6 noiembrie 1893, la noua zile dupa ce a terminat Simfonia a 6-a in Si minor Patetica op.74, Ceaikovski moare de holera pentru ca a baut apa nesterilizata din raul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred ca actul a fost deliberat, deci o sinucidere, dupa ce a fost descoperita relatia homosexuala pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii nationale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind inmormantat la manastirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.
Opera lui Ceaikovski reprezinta o fericita sinteza intre operele clasice occidentale si traditia rusa, reprezentata in epoca si de Modest Petrovici Musorgski si de Grupul celor Cinci.
Viata zbuciumata a lui Ceaikovski i-a inspirat lui Ken Russell filmul The music lovers (1970, Amantii muzicii).
Balete
Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)
Frumoasa din padurea adormita, Op. 66 (1888-89)
Spargatorul de nuci, Op. 71 (1891-92)
Simfonii
Simfonia nr. 1 in sol minor (Visuri de iarna), op. 13 (1866)
Simfonia nr. 2 in do minor (Mica Simfonie Rusa), op. 17 (1872)
Simfonia nr. 3 in Re major (Poloneza), op. 29 (1875)
Simfonia nr. 4 in fa minor, op. 36 (1877)
Simfonia Manfred, op. 58 (1885)
Simfonia nr. 5 in mi minor, op. 64 (1888)
Simfonia nr. 6 in Si minor (Patetica), op. 74 (1893)
Uverturi
L'Orage, op. 76 (1864)
Uvertura in fa major (1865, rev. 1866)
Uvertura solemna dupa imnul national danez, op. 15 (1866, rev. 1892)
Fatum, Op. 77 (1868)
Uvertura Fantezie "Romeo si Julieta" (1869, rev. 1870, 1880)
La Tempete, op. 18 (1873)
Mars slav, op. 31 (1876)
Francesca da Rimini, op. 32 (1876)
Capriccio Italien, op. 45 (1880)
Serenada pentru coarde, op. 48 (1880)
Uvertura 1812, op. 49 (1880)
Hamlet, op. 67 (1888)
Voevoda, op. 78 (1890-91)
Concerte
Concert pentru pian nr. 1 in si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879 et 1889)
Serenada melancolica, op. 26 (1875)
Variatiuni pe o tema rococo, op. 33 (1876)
Vals-Scherzo, op. 34 (1877)
Concert pentru vioara in Re major, op. 35 (1878)
Concert pentru pian nr. 2 in Sol major, op. 44 (1879-80)
Concert fantezie in Sol major, op. 56 (1884)
Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887)
Concert pentru pian nr. 3 in Mi bemol major, op. 75 (1893)
Andante si Finale, op. 79 (1897)
Suite
Suita nr. 1 in re minor, Op. 43 (1878-1879)
Suita nr. 2 in Do major, Op. 53 (1883)
Suita nr. 3 in Sol major, Op. 55 (1884)
Suita nr. 4 in Sol major, "Mozartiana", Op. 61 (1887)
Deasemenea, Ceaikovski a extras sase scene din baletul Spargatorul de nuci, pe care le-a reunit in:
Suita "Spargatorul de nuci", Op. 77a (1892)
Muzica de camera
Cvartet pentru coarde in Si bemol major (1865)
Cvartet pentru coarde nr. 1 in Re major, op. 11 (1871)
Cvartet pentru coarde nr. 2 in Fa major, op. 22 (1873-74)
Cvartet pentru coarde nr. 3 in mi bemol minorr, op. 30 (1876)
Amintire despre un loc drag, op. 42 (1878)
Trio ppentru pian in la minor, op. 50 (1918-2002)
Amintire din Florenta, op. 70 (1890)
Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscuta este:
Anotimpurile op. 37b
[
Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin si Dama de pica, permanent prezente in repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, desi rareori interpretate in afara Rusiei, sunt totusi remarcabile. Cele mai cunoscute:
Evgheni oneghin (1878)
Fecioara din Orleans (1878-79)
Mazeppa (1881-83)
Dama de pica (1890)
Iolanta (1891).