Chopin s-a nascut in satul Zelazowa Wola,la 17 oct.1849, ca fiu al unei poloneze si al unui expatriat francez. Desi considerat un copil minune in tara natala, Chopin pleaca la varsta de 20 de ani catre Paris. In capitala franceza isi consolideaza reputatia ca interpret, profesor si compozitor, adoptand totodata numele de „Frederic-Francois". In perioada 1837 – 1847 are o relatie tumultoasa cu scriitoarea franceza George Sand (pe numele adevarat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiata relatie de prietenie cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret al celor doi. Trece in nefiinta la varsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoza pulmonara[2], intreaga viata fiindu-i macinata de sanatatea sa precara.
Pianul se regaseste pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtand chiar un rol exclusiv, iar compozitiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Desi muzica sa se incadreaza in randul celor mai pretentioase opere in privinta tehnicitatii, stilul lui Chopin iese in evidenta prin profunzimea nuantei si a expresivitatii, si nu doar prin complexitatea tehnica. El inventeaza forme muzicale precum balada[3], insa cele mai signifiante inovatii sub semnatura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna si preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic in muzica clasica a secolului XIX. In plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave in muzica sa; mazurcile si polonezele sale reprezinta chiar si astazi baza muzicii clasice nationaliste poloneze.
In octombrie 1810, cand Frederic era in varsta de sapte luni, familia se muta in capitala Varsovia, acolo unde tatal ocupa un post de profesor de limba franceza in cadrul unui liceu gazduit de Palatul Saxon. Familia traieste in domeniul palatului.
Tanarul Chopin primeste prima lectie de pian din partea Ludwikai, sora sa mai mare. De asemenea, mama asista la educatia sa. Datorita talentului sau muzical usor de remarcat, reputatia lui Chopin ii aduce aprecierea de „al doilea Mozart". La varsta de sapte ani era deja autorul a doua poloneze (Sol minor si Si bemol major), prima dintre acestea fiind publicata in atelierul parintelui Cybulski, directorul unei Scoli de Organisti si unul dintre putinii editori de muzica din Polonia.
Articole despre copilul minune apar in presa din Varsovia, iar „micul Chopin" devine o atractie in cadrul receptiilor tinute de aristocratia capitalei. Tot in jurul acestei perioade incepe sa sustina concerte publice de caritate. Se spune ca odata intrebat ce considera ca apreciaza publicul cel mai tare in privinta sa Chopin, in varsta de sapte ani, ar fi raspuns: „Gulerul camasii mele". Prima aparitie drept pianist are loc la varsta de opt ani.
Sub indrumarea lui Wojciech Zywny, Chopin ia lectii profesioniste de pian in perioada 1816–1822. Chopin avea sa vorbeasca cu admiratie despre profesorul sau, desi calitatile tanarului aveau sa le depaseasca cu rapiditate pe cele ale profesorului sau. Mai departe, dezvoltarea talentului este supervizata de catre Wilhelm Wurfel, renumit pianist si profesor al Conservatorului din Varsovia. Acesta ii preda lectii valoroase de orga, posibil chiar pian, insa la un interval neregulat de timp. Intre 1823 si 1826 Chopin frecventeaza cursurile Liceului din Varsovia, acolo unde isi desfasura activitatea tatal sau.
Odata cu toamna anului 1826, Chopin incepe studiul teoriei muzicale, basului continuu si compozitiei alaturi de compozitorul Jozef Elsner in cadrul Conservatorului. Este posibil ca Chopin sa fi avut contact cu Elsner inca din 1822; cert este ca Elsner l-a indrumat in mod particular inca de inainte de anul 1823. Chopin isi completeaza un curs normal de trei ani la Conservator in 1829.
In acelasi an, Chopin participa la un recital al lui Niccolo Paganini, intalnindu-l totodata si pe pianistul si compozitorul german Johann Nepomuk Hummel. Tot in 1829 Chopin isi intalneste prima dragoste, o studenta cantareata pe nume Konstancja Gladkowska. Acest fapt il inspira pe Chopin in adaugarea vocii umane in opera sa.
In august, la trei saptamani dupa absolvirea Conservatorului din Varsovia, Chopin isi face debutul briliant la Viena. Sustine aici doua recitaluri de pian si primeste multe critici favorabile, existand insa si voci care criticau tonul jos produs de pian.
In decembrie, sustine premiera Concertului pentru pian in Fa minor la Clubul Negustorilor din Varsovia. Prima reprezentare a celuilalt concert pentru pian, in Mi minor, are loc la Teatrul National pe 17 martie 1830.
Pe 2 noiembrie 1830, Chopin paraseste Varsovia pentru concerte in Europa de Vest, neavand sa se mai intoarca pe meleagurile tarii natale. La finele lunii izbucneste Rascoala din Noiembrie si partenerul sau de drum, Titus Woyciechowski, se reintoarce acasa pentru a participa la manifestatii. Chopin ramane la Viena, nerabdator sa afle vesti din partea apropiatilor sai; viziteaza apoi orasele Munchen si Stuttgart (unde afla de instaurarea ocupatiei armatei rusesti in Polonia), ajungand pana in octombrie 1831 la Paris. Compusese deja o buna parte de lucrari importante, inclusiv doua dintre concertele pentru pian si unele dintre etude Op. 10.
In 1836, in cadrul unei petreceri organizate de catre Contesa Marie d'Agoult, amanta compozitorului confrate Franz Liszt, Chopin o intalneste pe Amandine-Aurore-Lucile Dupin, Baronesa Dudevant, cunoscuta mai bine dupa pseudonimul acesteia, George Sand. Era o scriitoare romantica franceza, cunoscuta pentru numeroasele sale aventuri amoroase cu Prosper Merimee, Alfred de Musset (1833–1834), secretarul ei, Alexandre Manceau (1849–1865) si altii.
Initial Chopin nu o considera atragatoare. „Are ceva care imi provoaca repulsie", marturiseste familiei. De cealalta parte, intr-o scrisoare adresata Contelui Wojciech Grzymala, prieten apropiat, datata iunie 1837, Sand dezbate daca sa intervina in relatia dintre Chopin si logodnica sa, Maria Wodzinska, sau sa-si abandoneze relatia actuala pentru a putea incepe una cu Chopin. Scriitoarea avea sentimente puternice pentru Chopin, pe care l-a curtat pana cand s-a infiripat o legatura intre cei doi.
Un episod notabil din timpul relatiei se desfasoara in cursul iernii turbulente si mizere petrecute la Mallorca (1838–1839), acolo unde cuplul intampina probleme de acomodare, ajungand sa fie gazduiti in cele din urma la manastirea din Valldemossa. Mai apoi, Chopin are probleme si cu receptia pianului Pleyel ce-i fusese trimis. Acesta ajunge cu intarziere de la Paris, insa ramane blocat la vama spaniola, care ii solicita un tarif ridicat pentru import. Beneficiaza in cele din urma de pian pentru o perioada de timp de aproape trei saptamani; in restul timpului se foloseste de un pian hodorogit, imprumutat pentru a finaliza Preludiile sale (Op. 28).
Vremea neprielnica are un impact serios asupra starii de sanatate si asupra bolii pulmonare cronice a compozitorului. Atat de serios incat – pentru a isi salva viata – se intoarce alaturi de George Sand si cei doi copii ai ei catre tarm, la Barcelona, iar mai apoi la Marsilia, unde petrec cateva luni pentru recuperare. Desi starea sa de sanatate se amelioreaza, recuperarea nu va fi niciodata completa. In stilul caracteristic, se plange in privinta incompetentei doctorilor din Mallorca: „Primul mi-a spus ca sunt pe moarte. Al doilea mi-a spus ca am avut ultimul rasuflu, iar al treilea mi-a spus ca eram deja mort".
Chopin petrece verile din perioada 1839 – 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant. Reprezinta o perioada linistita si productiva pentru compozitor. Aici compune Poloneza in La bemol major, Op. 53 „Eroica", una dintre capodoperele sale. La intoarcerea la Paris (1839), il intalneste pe pianistul si compozitorul Ignaz Moscheles.
In 1845 se naste o problema serioasa in relatia dintre Chopin si Sand, odata cu deteriorarea suplimentara a sanatatii lui. Lucrurile se inrautatesc in 1846 din pricina problemelor familiale; acesta este anul in care Sand publica Lucrezia Floriani, opera nefavorabila lui Chopin. Povestea trateaza relatia dintre o actrita bogata si un print cu o stare de sanatate slabita. Se poate interpreta ca inspiratia pentru cele doua personaje a pornit chiar de la cei doi. Problemele familiale pun in final capat relatiei, care a durat timp de zece ani (1837–1847).