Franz Liszt (22 octombrie 1811)a fost singurul fiu al functionarului Adam Liszt si al sotiei acestuia, Maria Anna (1788-1866), nascuta Lager, in familia unui brutar din Krems an der Donau (Krems la Dunare). Localitatea sa natala, Raiding, facea parte la acea vreme din Transleithania, parte maghiara a Imperiului Austro-Ungar ce a fost format abia in 1867. Nationalitatea lui a devenit tema controverselor dupa destramarea Imperiului Austro-Ungar. Unii,sustineau etnia germana, altii etnia maghiara, dar au fost si unii, care sustineau originea lui slovaca. Dar inainte de 1918, cand nu era tema controverselor, era acceptat in concordanta biografia de 3 volume scrisa de Lina Ramann.[3] Conform scriselor de Ramann despre parintii lui Liszt: „Tatal lui era maghiar, mama austriaca".
A fost socrul compozitorului Richard Wagner; a petrecut ultima parte a vietii sale la Bayreuth, unde a fost inmormantat. Casa in care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr.9) a devenit „Muzeul Franz Liszt"".
Tatal lui Franz Liszt era in serviciul familiei Esterhazy, familie care il patrona si pe Joseph Haydn.
Dupa ce in 1821 s-a mutat la Viena, a luat lectii de pian cu Carl Czerny si de compozitie cu Antonio Salieri. Doi ani mai tarziu, in 1823, s-a mutat impreuna cu familia la Paris, de unde a plecat in multe turnee ca pianist. Influentat de maiestria violonistului Niccolo Paganini, a decis sa dezvolte o tehnica interpretativa similara pentru pian. In 1835 a plecat din paris cu amanta sa Coontesa d'Agoult, alaturi de care a intreprins multe calatorii in anii urmatori, timp in care reputatia sa de pianist a continuat sa creasca.
In anul 1844 s-a despartit de amanta sa, mama a celor trei copii ai sai, iar in 1848 s-a stabilit la Weimar, alaturi de printesa Sayn-Wittgenstein. Atentia sa a inceput sa se concentraze pe compozitie si, in special, pe creerea unei noi forme muzicale, poemul simfonic.
In anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma. Din 1869 s-a intors cu regularitate la Weimar, unde a avut numerosi elevi, mai tarziu acceptand sa predea muzica la Budapesta, unde era privit ca un erou national.
A murit la Bayreuth in 1886, la patru ani dupa decesul ginerelui sau, Wagner.
Viata si creatia sa ( atat ca pianist concertist cat si ca compozitor )se structureaza in trei perioade distincte :
cariera de virtuoz ( 1820 - 1847 ) ii impune calatorii , avand insa Parisul ca centru general iar pianul este instrumentul spre care se indreapta cu predilectie lucrarile sale .
Din momentul numirii sale ca director de muzica al Curtii din Weimar incepe cea de a II a perioada ( 1847 - 1861 ) , cea mai fructoasa din punctul de vedere al creatiei sale muzicale .
Ultimei perioade ( 1861 - 1866 ) ii corespund plecarea la Roma si predilectia pentru muzica religioasa in compozitiile sale . Totodata in aceste momente cariera lui se afla la apogeu .
Caracteristic romantismului si trasatura dominanta a creatiei sale - programatismul - se afla la baza majoritatii lucrarilor sale, in mare parte dedicate pianului .
Piese pentru pian : Sonata , Sonata Dante , Ani de pelerinaj , doua legende , doua balade , Mephisto-Walzer , rapsodia spaniola , Rapsodia romana , rapsodii maghiare , Armonii poetice si religioase , peste 500 de transcriptii , studii, doua poloneze , Concerto Patetique
Piese pentru orchestra : Simfonia Faust , Preludii , Concertele pentru pian si orchestra , Totentanz , Fantezia "Ruinele Atenei" pentru pian si orchestra , Oratorii , Missa , Psalmi.