Michel Eyquem de Montaigne-Delecroix (n. 28 februarie 1533 - d. 13 septembrie 1592) a fost unul din cei mai importanti scriitori francezi ai Renasterii.
Este cunoscut ca fiind cel care a popularizat eseul ca specie literara si pentru usurinta cu care trecea de la speculatii intelectuale serioase la anecdote, unele cu caracter autobiografic. Colectia sa voluminoasa de „Essais" (cuvant ce insemna propriu-zis „Incercari") contine unele din cele mai influente eseuri din istoria literaturii occidentale. Scrierile lui Montaigne au influentat in mod direct scriitori variind de la William Shakespeare la Ralph Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche.
Pe timpul vietii, Montaigne a fost apreciat mai mult pentru calitatile sale ca om de stat decat pentru cele de scriitor. Tendinta afisata in eseurile sale de a divaga spre anecdote si meditatii personale era vazuta pe atunci ca un defect mai degraba decat o inovatie, iar moto-ul sau „Eu insumi sunt tema cartii mele" a fost privit de catre scriitorii contemporani ca o forma de „rasfat". Cu timpul, insa, Montaigne va fi recunoscut ca cel care a exprimat, poate mai bine ca oricare alt autor din timpul sau, gandurile si indoielile care ii framantau pe oamenii din epoca sa. Ramanand, intr-o masura remarcabila, modern si in ziua de astazi, incercarea lui Montaigne de a analiza lumea prin intermediul unicului filtru implicit al sau, propria judecata, a facut ca scrierile sale sa fie mai accesibile decat cele ale oricarui alt scriitor renascentist. Literatura non-fictionala moderna isi datoreaza in mare parte nasterea lui Montaigne, iar scriitori de toate orientarile continua sa se inspire din opera lui Montaigne, datorita imbinarii reusite a culturii si a autobiografiei.