Din aceeasi categorie
|
Originile maghiarilor 268 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Thales din Milet 515 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Piramidele si Constelatia Orion 915 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Thales din Milet 1.186 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ada Kaleh – Insula dinamitata de Ceausescu 661 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Imperiu Persan 1.783 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria bumbacului 1.617 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria sapunului 748 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Judetul Arges 940 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria medicienei moderne -2 562 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Herodot
| Adaugat de Cozana | 21.08.2020 |  Adauga
la favorite |
298 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteHerodot din Halicarnas/Halikarnassos (greaca: Ήροδοτος, Herodotos, n. 484 i.Hr. - d. cca. 425 i.Hr.) a fost un istoric grec. Herodot este considerat parintele disciplinei istoriei, prin modul in care a tratat evenimentele pe care le-a consemnat in scrierile sale. Pana la el, evenimentele erau tratate in cronici sau epopei. Este cunoscut pentru scrierile sale despre conflictul greco-persan, precum si pentru descrierile oamenilor si locurilor vizitate.
S-a nascut intr-o familie aristocratica din orasul Halicarnas (in greaca Halikarnassos, azi Bodrum, Turcia). Obligat sa-si paraseasca patria din cauza luptelor civile in care este implicata familia lui, Herodot a trait o vreme in Samos, iar dupa caderea tiranului Lygdamis revine in orasul natal, calatoreste mult si se stabileste la Atena. Aici se numara printre prietenii lui Sofocle si este un apropiat al cercului lui Pericle.
Opera sa, Istorii, este o capodopera literara cu multe digresiuni si anedocte, maiestrit inserate in istorisirile sale, scrisa in dialect ionic.
In opera sa Historiai (Istorii), redactata in dialect ionic si impartita in epoca elenistica in 9 carti, Herodot isi propune programatic sa abordeze prima mare confruntare dintre lumea orientala (Asia) si cea apuseana (Grecia), dintre despotismul oriental si democratia elena, culminand cu razboaiele medice.
Relatarea razboaielelor medice incepe de fapt abia in cartea a sasea, consacrand cartile anterioare expansionismului persan pe care il considera o cauza a conflictului, descriind popoarele supuse (lidieni, egipteni, traci) de Imperiul Marelui Rege.
Opera sa este alcatuita din 9 carti, fiecare purtind numele unei Muze, structurata astfel:
Cirus cel Mare-Cartea 1.
Cambise al II-lea-Cartea 2 si o parte din Cartea 3.
Darius I-Cartile 4,5,6 si cealalta parte din Cartea 3.
Xerxes I-Cartile 7,8,9.
Herodot din Halicarnas considera ca istoria si geografia sunt de nedespartit, spre exemplu Cartea a II-a o consacra Egiptului Antic descriind revarsarile Nilului, ocupatiile oamenilor, dar si cucerirea acestui teritoriu de catre Cambise al II-lea, imparat Ahemenid.
Herodot aprecia popoarele care se opuneau expansionismului persan, de pilda in 513 i.Hr.Imperiul Persan, sub conducerea lui Darius I, organizeaza o expeditie impotriva scitilor si a getilor care sunt infranti intr-un final.
Cucerirea orasului Sestos (478 i.Hr.) de catre atenieni incheie opera lui Herodot.
Pater historiae, titlu pe care posteritatea i l-a acordat, este semnificativ pentru locul lui Herodotos in evolutia stiintei istorice.
Citita si apreciata din antichitate, opera lui Herodot a dobandit noi validari in epoca moderna si importante descoperiri arheologice au confirmat veridicitatea multora din afirmatiile lui. In acelasi timp, el si-a inscris numele ca unul din marii prozatori ai literaturii universale, inzestrat deopotriva cu forta epica, capacitate de constructie dramatica si exprimare intr-un stil viguros, puternic evocator.
Metode de cercetare
Pentru scrierea lucrarilor sale, Herodot utilizeaza metode de cercetare diverse, el optand pentru un nou tip de investigare a trecutului sugerat chiar de titlul lucrarii sale: Anchete. Herodot se vede obligat sa marturisesca sursele din care se inspira pentru fiecare din textele sale, din dorinta conferirii veridicitatii evenimentelor. Astfel, una dintre principalele sale metode consta in cercetarea la fata locului sau autopsia, punanu-se adesea in postura de martor al evenimentelor: „cele de mai sus, vazute cu ochii mei, le pot spune despre persi fara sa gresesc."
O alta modalitate de cercetare utilizata de Herodot a fost traditia orala, prin chestionarea martorilor oculari ai diferitelor evenimente. Indoindu-se de veridicitatea surselor orale care puteau implica subiectivitate, Herodot gaseste o modalitate de a le valorifica si, totodata, a le verifica, prin consultarea si compararea mai multor astfel de declaratii: „Dar am auzit si eu multe altele de la Memphis, stand de vorba cu preotii din Hephaistos.Pentru aceleasi lucruri, am mers chiar si pana la Teba, ba si pana la Heliopolis, manat de dorinta de a afla daca cei de aici se vor potrivi in povestiri cu cei din Memphis".
Cercetarea izvoarelor scrise nu este nici ea ocolita de Herodot, acesta reusind sa intocmeasca chiar o critica a acestei categorii de surse. Consultand diverse documente oficiale, inscriptii ale monumentelor, istoricul identifica in unele dintre acestea informatii contradictorii, pe care le semnaleaza neumaidecat. Desi Herodot nu modifica continutul informatiilor de care se foloseste, el atrage atentia asupra unor informatii a caror veridicitate ar putea fi pusa sub semnul intrebarii: „datoria mea este sa reproduc cele ce spun, dar acestor lucruri nu sunt catusi de silit sa dau crezare: cuvantul scris acum sa imi fie calauza de-a lungul intregii mele lucrari". Tot astfel, atunci cand Herodot are certitudinea ca infromatiile sunt veridice, acesta nu ezita sa-si exprime convingerea: „Sunt cu totul de aceasta parere si convins ca Leonidas a poruncit intr-adevar aliatilor sa plece".
Pe langa lucrarile marilor scriitori greci(Homer, Hesiod, Archiloc, Alceu) pe care Herodot le-a studiat in decursul vietii, calatoriile facute de Herodot in Asia, Africa, regiunile pontice ale Europei vor reprezenta pentru acesta o oportunitate vasta de a-si imbogati orizontul cultural si de a culege informatiile necesare pentru cea mai valoroasa lucrare a sa, Istorii; considerata ca avand un caracter enciclopedic, aceasta insumeaza o serie de domenii culturale precum cel religios, geografic, etnografic, relatand de asemenea mituri si legende, elemente ce tin de traditiile, obiceiurile si ritualurile anumitor popoare.
Detasarea de scrierile contemporane
Daca anterior scrierilor herodotine, zeii erau considerati ca fiind o parte reala a lumii si existentei, Herodot ii va invoca de asemnea in scrierea sa, insa intr-o maniera distincta; zeii sunt guvernatori ai lumii, insa decizia umana poate schimba soarta hotarata de zei. In lucrarea Figuri ilustre ale Antichitatii, la capitolul consacrat lui Herodot este mentionat faptul ca „ar fi fost foarte periculos pentru un scriitor din vremea lui sa tagaduiasca zeitatile, miturile, oracolele, adica intreaga religie greaca"; evidentiind primejdia la care Herodot s-a expus, autorul lucrarii invoca trei exemple de personalitati condamnate din acesta pricina: „Socrate este condamnat la moarte si executat pentru vina de a nu fi crezut in zei, […]Anaxagora este silit sa fuga din Atena, la fel ca si marele filosof grec, Aristotel spre a nu fi condamnat pentru necredinta in zei".
Tematica razboiului, un centru de interes major pentru Herodot, este tratata intr-o maniera nemaintalnita pana la momentul respectiv. Daca pentru unii istorici contemporani cu Herodot, spre exemplu, Tucidide, razboiul constituie exclusiv o confruntare politica si militara, Herodot priveste razboiul astfel: „Razboiul nu e doar un conflict militar, ci e un conflict intre civilizatii ce au prioritati, viziuni diferite asupra structurii politice si libertatii individului".
S-a nascut intr-o familie aristocratica din orasul Halicarnas (in greaca Halikarnassos, azi Bodrum, Turcia). Obligat sa-si paraseasca patria din cauza luptelor civile in care este implicata familia lui, Herodot a trait o vreme in Samos, iar dupa caderea tiranului Lygdamis revine in orasul natal, calatoreste mult si se stabileste la Atena. Aici se numara printre prietenii lui Sofocle si este un apropiat al cercului lui Pericle.
Opera sa, Istorii, este o capodopera literara cu multe digresiuni si anedocte, maiestrit inserate in istorisirile sale, scrisa in dialect ionic.
In opera sa Historiai (Istorii), redactata in dialect ionic si impartita in epoca elenistica in 9 carti, Herodot isi propune programatic sa abordeze prima mare confruntare dintre lumea orientala (Asia) si cea apuseana (Grecia), dintre despotismul oriental si democratia elena, culminand cu razboaiele medice.
Relatarea razboaielelor medice incepe de fapt abia in cartea a sasea, consacrand cartile anterioare expansionismului persan pe care il considera o cauza a conflictului, descriind popoarele supuse (lidieni, egipteni, traci) de Imperiul Marelui Rege.
Opera sa este alcatuita din 9 carti, fiecare purtind numele unei Muze, structurata astfel:
Cirus cel Mare-Cartea 1.
Cambise al II-lea-Cartea 2 si o parte din Cartea 3.
Darius I-Cartile 4,5,6 si cealalta parte din Cartea 3.
Xerxes I-Cartile 7,8,9.
Herodot din Halicarnas considera ca istoria si geografia sunt de nedespartit, spre exemplu Cartea a II-a o consacra Egiptului Antic descriind revarsarile Nilului, ocupatiile oamenilor, dar si cucerirea acestui teritoriu de catre Cambise al II-lea, imparat Ahemenid.
Herodot aprecia popoarele care se opuneau expansionismului persan, de pilda in 513 i.Hr.Imperiul Persan, sub conducerea lui Darius I, organizeaza o expeditie impotriva scitilor si a getilor care sunt infranti intr-un final.
Cucerirea orasului Sestos (478 i.Hr.) de catre atenieni incheie opera lui Herodot.
Pater historiae, titlu pe care posteritatea i l-a acordat, este semnificativ pentru locul lui Herodotos in evolutia stiintei istorice.
Citita si apreciata din antichitate, opera lui Herodot a dobandit noi validari in epoca moderna si importante descoperiri arheologice au confirmat veridicitatea multora din afirmatiile lui. In acelasi timp, el si-a inscris numele ca unul din marii prozatori ai literaturii universale, inzestrat deopotriva cu forta epica, capacitate de constructie dramatica si exprimare intr-un stil viguros, puternic evocator.
Metode de cercetare
Pentru scrierea lucrarilor sale, Herodot utilizeaza metode de cercetare diverse, el optand pentru un nou tip de investigare a trecutului sugerat chiar de titlul lucrarii sale: Anchete. Herodot se vede obligat sa marturisesca sursele din care se inspira pentru fiecare din textele sale, din dorinta conferirii veridicitatii evenimentelor. Astfel, una dintre principalele sale metode consta in cercetarea la fata locului sau autopsia, punanu-se adesea in postura de martor al evenimentelor: „cele de mai sus, vazute cu ochii mei, le pot spune despre persi fara sa gresesc."
O alta modalitate de cercetare utilizata de Herodot a fost traditia orala, prin chestionarea martorilor oculari ai diferitelor evenimente. Indoindu-se de veridicitatea surselor orale care puteau implica subiectivitate, Herodot gaseste o modalitate de a le valorifica si, totodata, a le verifica, prin consultarea si compararea mai multor astfel de declaratii: „Dar am auzit si eu multe altele de la Memphis, stand de vorba cu preotii din Hephaistos.Pentru aceleasi lucruri, am mers chiar si pana la Teba, ba si pana la Heliopolis, manat de dorinta de a afla daca cei de aici se vor potrivi in povestiri cu cei din Memphis".
Cercetarea izvoarelor scrise nu este nici ea ocolita de Herodot, acesta reusind sa intocmeasca chiar o critica a acestei categorii de surse. Consultand diverse documente oficiale, inscriptii ale monumentelor, istoricul identifica in unele dintre acestea informatii contradictorii, pe care le semnaleaza neumaidecat. Desi Herodot nu modifica continutul informatiilor de care se foloseste, el atrage atentia asupra unor informatii a caror veridicitate ar putea fi pusa sub semnul intrebarii: „datoria mea este sa reproduc cele ce spun, dar acestor lucruri nu sunt catusi de silit sa dau crezare: cuvantul scris acum sa imi fie calauza de-a lungul intregii mele lucrari". Tot astfel, atunci cand Herodot are certitudinea ca infromatiile sunt veridice, acesta nu ezita sa-si exprime convingerea: „Sunt cu totul de aceasta parere si convins ca Leonidas a poruncit intr-adevar aliatilor sa plece".
Pe langa lucrarile marilor scriitori greci(Homer, Hesiod, Archiloc, Alceu) pe care Herodot le-a studiat in decursul vietii, calatoriile facute de Herodot in Asia, Africa, regiunile pontice ale Europei vor reprezenta pentru acesta o oportunitate vasta de a-si imbogati orizontul cultural si de a culege informatiile necesare pentru cea mai valoroasa lucrare a sa, Istorii; considerata ca avand un caracter enciclopedic, aceasta insumeaza o serie de domenii culturale precum cel religios, geografic, etnografic, relatand de asemenea mituri si legende, elemente ce tin de traditiile, obiceiurile si ritualurile anumitor popoare.
Detasarea de scrierile contemporane
Daca anterior scrierilor herodotine, zeii erau considerati ca fiind o parte reala a lumii si existentei, Herodot ii va invoca de asemnea in scrierea sa, insa intr-o maniera distincta; zeii sunt guvernatori ai lumii, insa decizia umana poate schimba soarta hotarata de zei. In lucrarea Figuri ilustre ale Antichitatii, la capitolul consacrat lui Herodot este mentionat faptul ca „ar fi fost foarte periculos pentru un scriitor din vremea lui sa tagaduiasca zeitatile, miturile, oracolele, adica intreaga religie greaca"; evidentiind primejdia la care Herodot s-a expus, autorul lucrarii invoca trei exemple de personalitati condamnate din acesta pricina: „Socrate este condamnat la moarte si executat pentru vina de a nu fi crezut in zei, […]Anaxagora este silit sa fuga din Atena, la fel ca si marele filosof grec, Aristotel spre a nu fi condamnat pentru necredinta in zei".
Tematica razboiului, un centru de interes major pentru Herodot, este tratata intr-o maniera nemaintalnita pana la momentul respectiv. Daca pentru unii istorici contemporani cu Herodot, spre exemplu, Tucidide, razboiul constituie exclusiv o confruntare politica si militara, Herodot priveste razboiul astfel: „Razboiul nu e doar un conflict militar, ci e un conflict intre civilizatii ce au prioritati, viziuni diferite asupra structurii politice si libertatii individului".
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.