Este dificil de stabilit cand exact au inceput oamenii sa foloseasca bumbacul. Se spune ca egiptenii stiau de bumbac inca din anul 12 000 i.h. In unele pesteri din Mexic au fost descoperite fibre din bumbac si haine datand inca din 7000 i.h.
Cu toate acestea, hindusii sunt considerati a fi primii cultivatori ai bumbacului. In sec V i.h, Herodot deja scria despre copaci indieni, de unde lana era stransa ca de pe oi si tesuta in haine nemaipomenit de delicate. Pe parcursul secolelor acest mesaj transformat si exagerat a devenit legenda, potrivit careia bumbacul era cules din „plantele oilor".
Explicatia era ca in florile acestor plante traiau oite mici, cu lana foarte moale, iar plantele se aplecau foarte mult pentru ca oitele sa poata paste iarba din apropiere. Dupa ce toata iarba s-a terminat, oitele au murit, s-au uscat si au lasat o lana moale si delicata.
In Europa, cu epoci in urma oamenii se imbracau in pielea animalelor vanate, apoi lana si panza de in au devenit principalele materiale folosite pentru fabricarea hainelor. Bumbacul, sub forma de muselina delicata a fost adus de negustorii din Orientul Indepartat si i se spunea GUTUN, de unde a derivat si denumirea engleza „cotton", franceza „coton", spaniola „algodon" si italiana „cotone". In secolul XIV, bumbacul se cultiva deja in zonele Mediteraniene si apoi se transporta catre Olanda unde firele erau prelucrate si tesute in haine, in asa numitele fabrici de confectii.
Producatorii europeni se opuneau importului de materiale noi atat de mult incat in Anglia, in prima jumatate a secolului XVIII, a fost adoptata o lege impotriva productiei, prelucrarii bumbacului si chiar a comercializarii hainelor din bumbac, pentru a proteja productia locala de panza de in si lana.
O data cu descoperirea Americii in 1492, Cristofor Columb a gasit si culturi de bumbac in Bahamas. Se pare ca Americanii nativi foloseau bumbacul, pe care il torceau, uscau si il vopseau perfect. Mumiile peruviene antice erau infasurate in materiale din bumbac, culoarea si textura acestora asemanadu-se cu ale mumiilor descoperite in mormintele egiptene.
O data cu descoperirea Americii in 1492, Cristofor Columb a gasit si culturi de bumbac in Bahamas. Se pare ca Americanii nativi foloseau bumbacul, pe care il torceau, uscau si il vopseau perfect. Mumiile peruviene antice erau infasurate in materiale din bumbac, culoarea si textura acestora asemanadu-se cu ale mumiilor descoperite in mormintele egiptene.
In anul 1556, colonistii au adus in Florida primele culturi de bumbac, dar cu toate acestea industria bumbacului s-a dezvoltat pe deplin in SUA abia la sfarsitul secolului XVIII, iar inventia masinii de separat firele de seminte a lui Eli Whitney a fost o etapa hotaratoare in acest sens. Statele sudului: Alabama, Louisiana, Tennessee si Arkansas au devenit adevarate centre de prelucrare a bumbacului. Asta a pus capatul culturilor de orez si tutun.
Pentru culturile de bumbac au fost adusi numerosi sclavi, bumbacul devenind „Regele Bumbac" sau „Aurul Alb". In ciuda faptului ca era deja cunoscut de cativa zeci de ani, a devenit crucial pentru industria textila abia in secolul XIX.