Turcia
Numarul de morti: 1.1 – 2.5 milioane
Ani la putere: 5 (1913-1918)
Cea mai atroce crima: genocidul armenilor
Tipul de regim: militar
Cauza mortii: ucis in lupta (conform opiniei majoritatii)
Enver Pasa (in limbile turca otomana: انور پاشا, turca: Enver Pasa), cunoscut si ca Ismail Enver Pasha (in limbile turca otomana:اسماعیل انور; turca: Ismail Enver Pasa, nascut Ismail Enver) (22 noimebrie 1881 – 4 august 1922), a fost un ofiter de armata ottoman si lider al Revolutiei Junilor Turci. El a fost principalul lider militar al Imperiului Otoman in Razboaiele Balcanice si in Primul Razboi Mondial. Pasa este un titlu care a fost primit odata cu avansarea sa in grad. De-a lungul carierei sale militare el a primit diferite titluri: Enver Efendi, Enver Bey si, in cele din urma, Enver Pasa.
In 1908 a izbucnit in Salonic Revolutia Junilor Turci, iar tanarul Enver a ajuns rapid unul dintre liderii ei militari. Succesul revoltei a adus CPU la putere, marcand inceputul asa-numitei „A doua Perioade Constitutionale". In anul urmator, noua putere a reusit sa faca fata cu succes unei contralovituri de stat, care a culminat cu incidentul de pe 31 martie. Enver Bey a luat parte activ la invingerea rebeliunii antiguvernamentale. Dupa aceasta, el a fost trimis la Berlin ca atasat militar. Enver a militat pentru intarirea legaturilor militare dintre cele doua imperii, invitand ofiteri germani sa participe la reformarea armatei otomane.
In 1911, Regatul Italiei a lansat o invazie a Tripolitaniei Otomane (Libia zilelor noastre), ceea ce a fost actul de inceput al razboiului italo-turc. Enver a decis sa se alature aparatorilor provinciiei si a plecat de la Berlin in Libia. Aici, el a preluat comanda generala dar, in cele din urma, Italia a preluat controlul asupra Libiei, iar Enver Bey a fost obligat sa se intoarca la Istanbul. In 1912, multumita rolului sau activ in luptele din Libia, a fost inaintat la gradul de locotenent colonel. Infrangerea din Libia a afectat insa popularitatea CUP, care a parasit guvernarea, fiind inlocuit de Uniunea Liberala. In octombrie 1912 a izbucnit Primul Razboi Balcanic, in timpul careia armatele otomane a suferit infrangeri grele din partea trupelor Ligii Balcanice. Noile infrangeri militare au slabit pozitiile guvernului liberal si i-au oferit lui Enver posibilitatea sa preia puterea. In urma unei lovituri de stat din ianuarie 1913, Junii Turci au preluat puterea, iar Enver a fost numit ministru de razboi. Doua infrangeri majore – la Adrianopol si Yannina – i-a fortat pe otomani sa cedeze in cele din urma si sa semneze Tratatului de la Londra.
Dupa izbucnirea celui de-al doilea Razboi Balcanic in iunie 1913, Enver Bey a profitat de noua situatie internationala si a condus atacul armatei otomane in Tracia Rasariteana, reusind sa recuncereasca Adrianopolul de la bulgari, care isi concentrasera fortele impotriva Serbiei si Greciei. Dupa acest succes, Enver a devenit Pasa.
Succesele sale au fost incununate cu instaurarea dictaturii militare cunoscute si ca „triumviratul pasilor" – Enver Pasa, Talaal Pasa si Djemal Pasa. In 1914 a fost reconfirmat ca ministru de razboi in cabinetul lui Sait Halim Pasa. In acelasi an s-a casatorit cu printesa Emine Naciye Sulta, fiica printului Suleyman, intrand prin aceasta in familia imperiala. Puterea lui Enver a crescut in mod simtitor in perioada in care Europa se cufunda in razboi.
Ismail Enver a fost acuzat (alaturi de califul otoman Mehmed al V-lea) de crime de razboi si de asasinate in masa pentru rolul care l-ar fi jucat in genocidul impotriva etnicilor armeni, greci si asirieni
Pe 4 august 1922, Enver a permis trupelor de sub comanda sa participe la sarbatoarea de Kurban Bayrami. El si-a pastrat alaturi doar un grup de 30 de oameni din garda personala si s-a pregatit de sarbatoare la cartierul general din satul Ab-i-Derya de langa Dusanbe. Aici avea sa fie surprins de atacul brigazii de cavalerie baschira a Armatei Rosii de sub comanda lui Iakov Melkumov (Agop Melkumian). In conformitate cu unele surse, Enver si cei mai multi dintre oamenii sai au incalecat si au atacat brigada Armatei Rosii. In timpul acestei sarje de cavalerie, Enver ar fi fost rapus de o rafala de mitraliera[16]. Yaver Suphi Bey, aghiotantul lui Enver, a scris in memoriile sale ca pasa a murit datorita unei rani produsa de un glont care l-a nimerit deasupra inimii. Pe de alta parte, Melkumov a scris in memoriile sale ca Enver a reusit sa scape cu fuga si s-a ascuns timp de patru zile in satul Chaghan. Ascunzatoarea ar fi fost descoperita de un ofiter al Armatei Rosii care s-a infiltrat deghizat in sat. Enver ar fi fost ucis de insusi Melkumov in timpul sarjei de cavalerie asupra satuluiIstoricul David Fromkin sustine varianta mortii in lupta a lui Enver. El afirma ca, in momentul in care baschirii au atacat, Enver a atacat calare, cu Coranul strans in mana stanga. Dupa incheierea luptelor, trupul decapitat al lui Enver ar fi fost descoperit pe camp. Coranul i-ar fi fost smuls din mana si predat arhivelor Ceka.
In 1996, ramasitele pamantesti ale lui Enver Pasa au fost deshumate, aduse in Turcia si reinhumate la Istanbul in cimitirul Sisli Abide-i Hurriyet.