Mihai Viteazul s-a nascut intre anii 1557/1558 si a decedat intre 9 si 19 august 1601 la Turda. El a fost Domn al Tarii Romanesti in perioadele septembrie 1593-decembrie 1600 si august 1601, principe al Transilvaniei intre 1 noiembrie 1599-18 septembrie 1600 si august 1601 si domn al Moldovei intre mai si septembrie 1600.
Despre descendenta lui Mihai Viteazul se stie putin cu exactitate. Cronica oficiala il arata ca fiind fiul natural al lui Patrascu cel Bun, fapt contestat insa de specialisti. I se cunoaste cu certitudine mama, hangita Tudora din Cetatea de Floci, calugarita ulterior ca Theofana.
In tinerete, Mihai Viteazul s-a indeletnicit cu negustoria si odata cu intrarea in dregatorii acumuleaza mosii importante in Olteni
a. inainte de a ocupa tronul a detinut dregatorii importante: mare stolnic (1589-1591), mare postelnic (1591), mare aga (1592), mare ban al Olteniei (1592-1593). Sub domnia lui Alexandru cel Rau (1592-1793) este pribeag in Transilvania.
In toamna anului 1593, cu acordul Portii, sustinut de unchiul sau Iane Banul, de boierii Buzesti si de Cantacuzinii din Istanbul, Mihai devine domn al Tarii Romanesti. In momentul ocuparii tronului, dependenta tarii fata de turci se agravase, dar situatia internationala era favorabila declansarii luptei antiotomane.
In Balcani, miscarile de eliberare se intensificau, iar in Apus, din initiativa Casei de Austria, Papalitatea, Spania si ducatele italiene Mantova, Toscana si Ferrara, constituisera Liga Crestina, la care aderasera atat principele Transilvaniei Sigismund Bathory, cat si Aron Voda, domnul Moldovei (16 august 1594). Urmarind eliberarea tarii, Mihai adera din proprie initiativa la Liga. Lupta antiotomana este declansata la 13 noiembrie 1594, cand lichideaza creditorii turco-levantini si o unitate militara otomana din Bucuresti. Ulterior, teritoriul tarii a fost curatat de cei circa 6.000- 8.000 de turci care stationau aici. Operatiunile militare au fost apoi extinse pe linia Dunarii.
In decembrie 1594 este atacata cetatea Giurgiu si sunt distruse Cetatea de Floci (10 decembrie), Harsova (1 ianuarie 1595) si Silistra (8 ianuarie). Tatarii, patrunsi in tara, sunt invinsi la Putineiu (14 ianuarie) si Stanesti (16 ianuarie), iar la Serpatesti sunt dispersate detasamentele turcesti si tataresti care facusera jonctiunea. Urmarindu-le, Mihai trece Dunarea si nimiceste la Rusciuk o armata otomana care-l aducea pe pretendentul Bogdan (25 ianuarie); sunt atacate cetatile Silistra, Braila, Cernavoda si Turtucaia. In martie este cucerita Braila. Ca riposta, turcii ard Craiova, dar sunt alungati si urmariti pana sub zidurile Vidinului. Pentru a anihila fortele otomane care se pregateau sa atace Moldova, Mihai loveste Silistra. Simultan, sunt anihilate concentrarile turcesti de la Braila, Cervena, Turtucaia si Nicopole. Iminenta confruntare cu turcii l-a silit sa accepte un tratat de alianta cu Sigismund Bathory, negociat la Alba Iulia de o delegatie de boieri in frunte cu mitropolitul Eftimie si fratii Buzesti, care facea din domn un simplu vasal al principelui (20 mai 1595), limitandu-i puterea in folosul marii boierimi. Prin tratat Biserica Ortodoxa din Transilvania era pusa sub jurisdictia mitropolitului Tarii Romanesti.
In primavara anului 1595, in perspectiva ofensivei in Tara Romaneasca, Poarta maseaza importante forte la Rusciuk, sub conducerea marelui vizir Ferhat pasa, incercand sa le impiedice sa treaca Dunarea, domnul muntean ataca Nicopole, in ciuda opozitiei lui Mihai, trupele otomane, comandate de Sinan pasa, noul mare vizir, trec Dunarea pe la Giurgiu si inainteaza spre Bucuresti. Confruntarea are loc la Calugareni unde, sustinut de un corp de oaste transilvanean, comandat de Kiraly Albert, domnul muntean obtine victoria (13/23 august 1595). In ciuda succesului inregistrat, inferioritatea numerica a fortelor sale il obliga sa se retraga la Stoenesti asteptand ajutorul din Transilvania. Sinan pasa ocupa Bucurestii si Targovistea, pregatind transformarea tarii in pasalac. In septembrie, fortele lui Mihai, unite cu cele ale lui Sigismund Bathory si ale lui Stefan Razvan, domnul Moldovei (circa 30.000-35.000 de oameni), incep operatiile pentru alungarea turcilor. Sunt eliberate Targovistea (8 octombrie) si Bucurestii (12 octombrie), iar la Giurgiu sunt zdrobite fortele otomane care se repliau peste Dunare (25 octombrie). Concomitent cu masurile de asezare a tarii (Legatura din 1595 sau 1596), Mihai continua luptele cu turcii. In 1596 sunt obtinute victorii la Plevna, Sofia, Vidin si Babadag. In toamna, tatarii patrund in Tara Romaneasca si ard Buzaul, Gherghita si Bucurestii, dar sunt alungati de Mihai, care ataca apoi Turnu si Nicopole. La sfarsitul anului 1596, la cererea Portii, Mihai accepta incheierea pacii, care nu a insemnat insa abandonarea taberei crestine.
La 9/19 iunie 1598, la Targoviste (Dealu), Mihai incheie un tratat de alianta cu imparatul habsburg Rudolf II si reia luptele cu turcii obtinand victorii in Sudul Dunarii: la Cladova, Vidin si Nicopole. Dupa un atac asupra Tarii Romanesti (martie 1599) si infrangerea de la Oblucita (Isaccea), se ajunge la incetarea ostilitatilor. Schimbarile de domnie din Moldova, unde tronul fusese ocupat de Ieremia Movila (1595), si din Transilvania, unde Andrei Bathory i-a luat locul lui Sigismund Bathory (1599), au creat o situatie periculoasa pentru Mihai, atat domnul Moldovei, cat si principele Transilvaniei, interpusi ai Poloniei si adepti ai colaborarii cu Imperiului Otoman, fiindu-i ostili. In conditiile in care se contura riscul indepartarii sale de pe tron si anularii rezultatelor obtinute pe plan extern, Mihai Viteazul preia initiativa militara si trece la actiune impotriva adversarilor sai. In toamna anului 1599 patrunde in Transilvania. Fortele sale trec muntii pe valea Buzaului si a Oltului, fac jonctiunea la Talmaciu, si in batalia de la Selimbar (18/28 octombrie 1599) obtin victoria asupra lui Andrei Bathory, care este ucis apoi de secui pe cand incerca sa se refugieze in Moldova.
La 1 nov. 1599, Mihai intra in Alba Iulia, fiind proclamat principe al Transilvaniei. Campania impotriva lui Ieremia Movila a debutat in martie 1600. Fortele lui Mihai Viteazul patrund in Moldova pe trei coloane - prin pasul Oituz, prin pasul Rodna si pe valea Siretului -silindu-l pe Ieremia Movila si pe sustinatorii sai interni si polonezi sa se retraga la Hotin. La sfarsitul lunii mai intreaga Moldova se afla sub stapanirea lui Mihai Viteazul, care unea astfel sub sceptrul sau cele trei Tari Romane. Realizarea lui compromitea insa planurile Habsburgilor, Poloniei si Imperiului Otoman de dominatie asupra Tarilor Romane. Ostilitatii celor trei puteri li se adauga cea a nobilimii maghiare din Transilvania care, nemultumita de a avea in frunte un principe roman, se rascoala in septembrie 1600. Nobilimea maghiara si aliatul sau, generalul imperial Basta, obtin victoria in confruntarea cu Mihai Viteazul de la Miraslau (18/28 septembrie 1600). Concomitent, hatmanul polonez Jan Zamoyski patrunde in Moldova, unde il reinstaleaza pe Ieremia Movila si isi continua marsul in Tara Romaneasca, unde voia sa il puna domn pe Simion Movila.
In fata ofensivei polone, Mihai trece rapid muntii spre a o anihila, dar este infrant succesiv la Naieni (12 octombrie), Ceptura (14 octombrie), Bucov (20 octombrie) si Curtea de Arges (25 noiembrie). Parasit de boieri, care i se supun lui Simion Movila, domnul se indreapta spre Praga pentru a-i solicita ajutor imparatului Rudolf II. Abia in martie 1601, dupa razvratirea nobililor ardeleni si reinstalarea lui Sigismund Bathory, imparatul se arata dispus sa il ajute pe Mihai Viteazul si ii ordona lui Basta sa colaboreze cu el pentru alungarea principelui. La 3/13 august 1600, la Guruslau, ostile lui Mihai si Basta obtin victoria asupra lui Sigismund Bathory. In Tara Romaneasca, boierii se rascoala impotriva lui Simion Movila alungandu-l din tara. Mihai Viteazul isi relua tronul Tarii Romanesti si putea readuce Transilvania sub autoritatea sa, ceea ce venea in contradictie cu planurile imperialilor.
Cu acordul Curtii de la Viena, generalul Basta pune la cale asasinarea lui Mihai Viteazul, act infaptuit la 9/19 august 1601 in tabara de langa Turda. "Si cazu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru ca nu stiuse, nici sa imprilejise sabiia lui cea iute in mana lui cea viteaza", consemneaza Letopisetul Cantacuzinesc, referindu-se la acest asasinat. "Meritul exceptional al lui Mihai Viteazul -releva C.C. Giurescu si D.C. Giurescu - a fost de a fi realizat unitatea politica a Tarilor Romane [...]. Realizarea acestei uniri in 1600, fie si pentru foarte scurt timp, arata personalitatea de geniu a lui Mihai Viteazul: prin opera sa a insumat o evolutie istorica seculara si a fixat obiectivul vital pentru dainuirea si progresul poporului roman - statul national unitar."