Stefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzesti – d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Stefan cel Mare sau, dupa canonizarea sa de catre Biserica Ortodoxa Romana, Stefan cel Mare si Sfant, a fost domnul Moldovei intre anii 1457 si 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lunga domnie din epoca medievala din Tarile Romane.
Stefan cel Mare este considerat o personalitate marcanta a istoriei Romaniei, inzestrata cu mari calitati de om de stat, diplomat si conducator militar. Aceste calitati i-au permis sa treaca cu bine peste momentele de criza majora, generate fie de interventiile militare ale statelor vecine fie de incercari, din interior sau sprijinite din exteriorul tarii, de indepartare a sa de la domnie. In timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltarii sale statale, cunoscand o perioada indelungata de stabilitate interna, prosperitate economica si liniste sociala.
Pe plan intern si-a bazat regimul pe o noua clasa conducatoare formata din oameni proveniti preponderent din mica boierime, ridicati la demnitati pe baza meritelor militare, loialitatii fata de domn sau a inrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea razesimii prin improprietariri colective ale obstilor de razesi, in special in urma razboaielor si bataliilor purtate, fapt care i-a asigurat loialitatea acestei clase, linistea sociala in tara si forta umana pentru a avea o armata de masa -„oastea cea mare".
Pe plan extern a reusit sa duca o politica realista avand doua mari linii directoare: impunerea sau sustinerea unor conducatori favorabili in tarile vecine mici – Tara Romaneasca si Hanatul Crimeii – si o politica de aliante care sa nu permita nici uneia din marile tari vecine – Imperiul Otoman, Regatul Poloniei si Regatul Ungariei sa obtina o pozitie hegemonica fata de Moldova. A incercat, fara succes, realizarea unui sistem de aliante internationale impotriva turcilor, trimitand soli la Papa de la Roma, Venetia, Ungaria, Polonia, Cehia si Persia.
In plan militar a urmarit doua directii majore de actiune. Prima a fost crearea unui sistem de fortificatii permanent la granitele tarii - in timpul sau construindu-se sau dezvoltandu-se reteaua de cetati ce cuprindea cetatile de la Suceava, Neamt, Craciuna, Chilia, Cetatea Alba, Tighina, Orhei, Lapusna si Hotin. Cea de-a doua directie majora a fost crearea unei armate moderne cu o componenta permanenta, profesionista si semiprofesionista si o componenta de masa, formata din corpuri de razesi inarmati, mobilizati in cazul marilor campanii militare.
Pe parcursul domniei a dus peste 40 de razboaie sau batalii, marea lor majoritate victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin in 1467, victoria de la Lipnic impotriva tatarilor, in 1469 sau victoria repurtata in Batalia de la Codrii Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert, in 1497. Cel mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din Batalia de la Vaslui impotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman-Pasa - beilerbeiul Rumeliei, la 10 ianuarie 1475. In urma pierderii acestei batalii, In anul urmator sultanul Mehmed al II-lea va conduce in persoana o expeditie in Moldova incheiata cu infrangerea armatei Moldovei, in batalia de la Valea Alba-Razboieni.
Dupa 1476, Stefan a fost nevoit sa accepte suzeranitatea Imperiului Otoman, obtinand conditii foarte bune pentru Moldova. In schimbul unui tribut anual modic, tara isi conserva intacte institutiile si autonomia politica interna.
Stefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii si al bisericii, ctitorind un numar mare de manastiri si biserici atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana, cu numele de Stefan cel Mare si Sfant, la 20 iunie 1992.
A fost casatorit de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop - din familia imperiala bizantina si Maria Voichita - fiica lui Radu cel Frumos, casatorii in care s-au nascut sapte copii. Incepand cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul sau Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind inmormantat la Manastirea Putna.