Din aceeasi categorie
|
Friedrich Nietzsche / Documentar biografic 1.040 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Casa de Hohenzollern 1.105 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Georg Friedrich Wilhelm Hegel 1.424 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Michel de Montaigne 981 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jack London 1.139 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Camille Saint-Saens - Compozitor francez (1835 - 1921) 1.323 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Friedrich Engels 988 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Giorgio de Chirico 1.046 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Camera de Chihlimbar a lui Petru cel Mare 974 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Friedrich Hegel 335 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Friedrich Nietzsche
| Adaugat de Cozana | 06.09.2013 |  Adauga
la favorite |
824 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteS-a nascut intr-o familie protestanta, tatal sau fiind pastor. Inca din tinerete, este confruntat cu problema credintei in Dumnezeu si inclina mai degraba spre ateism, fapt ce se va reflecta mai tarziu in gandirea sa filozofica. Studiaza filozofia la Universitatea din Leipzig. Lectura cartii lui Arthur Schopenhauer, Welt als Wille und Vorstellung ("Lumea ca vointa si reprezentare"), va constitui premisa ideatica a vocatiei sale filozofice. In 1869, in varsta de numai 25 de ani, este numit profesor la Universitatea din Basel si primeste cetatenia elvetiana. Studiaza filozofia antica greaca, in special pe reprezentantii perioadei presocratice, Heraclit si Empedocle. Din motive de sanatate, abandoneaza invatamantul universitar si, incepand din anul 1879, peregrineaza intre Venetia, Torino, Nisa si Engadin, in cautarea unei clime prielnice. In 1882 o cunoaste pe Lou von Salome, pe care o cere in casatorie, fiind insa refuzat. In acelasi an, in timp ce se gasea la Nisa, incepe sa scrie lucrarea sa capitala, Also sprach Zarathustra ("Asa grait-a Zarathustra"), care va aparea in 1885. In 1888 se muta la Torino, unde va desavarsi operele Gotzen-Dammerung ("Amurgul idolilor") si Ecce Homo. In ziua de 3 ianuarie 1889, in piata Carlo Alberto din Torino, asistand la biciurirea salbatica si agonia unui cal in plina strada, are prima criza de nebunie, in cursul careia are manifestari delirante, considerandu-se Dionysos
Filosofia lui Nietzsche gandeste reevaluarea filozofiei si artei Greciei din perioada istorica cea mai veche, in defavoarea clasicismului, vazut ca afirmare a viziunii rationale si, in consecinta, decadent. Nitzsche identifica in traditia greaca patru etape: 1) etapa obscura a Titanilor cand lumea era indefinita; 2) etapa ratiunii echilibrate si a visarii (apolinicul); 3) etapa haosului, a betiei, a dezordinei, a bauturilor narcotice (dionysiacul); 4) etapa acordului intre apolinic si dionisiac, unde starea de betie este limitata de o ratiune echilibrata. In special tragedia greaca (Eschil, Sofocle) a fost interpretata ca o expresie a impulsului vital care se reintoarce asupra sa insusi, limitand ordinea si dezordinea, ambele intelese in termeni radicali, excesivi. Nietzsche critica valorile fundamentale ale societatii ultra-rationalizate in care traia, ajungand la negarea principiilor enciclopediste ce exclud vitalismul existentei.
Conceptul de "vointa de putere" joaca un rol central in gandirea lui Nietzsche, in masura in care acesta este pentru el - in sens metafizic - un instrument pentru intelegerea lumii: "esenta cea mai intima a existentei este vointa de putere". Proiectul lui de reevaluare a conceptelor traditionale ale metafizicii va antrena abolirea valorilor idealiste, in special ale crestinismului, dar si ale istoricilor. Vointa de putere este analizata ca relatie interna a unui conflict, ca structura intima a devenirii, ca pathos fundamental, si nu numai ca dezvoltare a unei forte. Aceasta conceptie permite depasirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli si a sperantei intr-o lume de dincolo, acceptarea vietii in ceea ce comporta ea ca aspiratie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretari ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic si intelectual, ci reprezinta o tendinta in evolutie, asteptata si dorita de om: "Am venit sa va vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depasit" (Asa grait-a Zarathustra). Omul este asadar o punte intre maimuta antropoida si supraom, un element tranzitoriu in evolutie (cf. parabola acrobatului din Zarathustra).
Pornind de la premisa vointei de putere, Nietzsche dezvolta o psihologie abisala, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor si afectelor, constiinta nefiind decat perceperea tardiva a efectelor acestui joc al fortelor subconstiente. Nietzsche face distinctie intre morala celor slabi si cea a celor puternici. Astfel, in conceptia lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neaga pe el insusi pentru a-si da aparenta unei frumuseti morale si a se convinge de propria-i superioritate.
Nietzsche a dorit sa restructureze societatea criticand aspectele culturii moderne, ale filozofiei oficiale universitare, negand ideile de civilizatie si acelea ale democratiei. Pentru el, doar arta este singurul factor care justifica viata. In Die Geburt der Tragodie ("Nasterea tragediei"), opune si asociaza figurile dionisiace si cele apollinice, ambele nascute din betia simturilor. Prima este o betie a descarcarii de energie, a doua o betie pur vizuala. In consecinta, Nietzsche adauga o a treia forma: forta voluntara care se manifesta in arhitectura.
Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit doua interpretari majore: prima sustine faptul ca Nietzsche vorbeste despre moartea Dumnezeului crestinilor, iar a doua interpretare vorbeste despre moartea Dumnezeului filosofilor (el prevazuse agonia metafizicii odata cu manifestarea spiritului rational socratic care a distrus principiile omului dionisiac ce urmarea extazul prin betie, concupiscenta si alte forme de manifestari extatice obtinute prin exacerbarea simturilor).
Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovaduieste toate virtutile omului sanatos, ale omului plin de vigoare, ale omului stapan pe instinctele sale, ale omului care stie sa sustina pe umerii sai libertatea. Ca o ironie a celor sustinute, Nietzsche a fost toata viata sa un om bolnav. Motivul principal pentru care el renunta la cariera universitara este boala sa care se inrautatise.
Se spune ca precursorul lui Nietzsche ar fi fost Schopenhauer, care prin lucrarea Lumea ca vointa si reprezentare il determina pe Nietzsche sa "indrepte" conceptul de vointa, alaturandu-l puterii care devine esentiala in afirmarea individului. Dupa o interpretare a lui Constantin Noica. Heidegger ar duce conceptul mai departe vorbind despre vointa ca vointa
Filosofia lui Nietzsche gandeste reevaluarea filozofiei si artei Greciei din perioada istorica cea mai veche, in defavoarea clasicismului, vazut ca afirmare a viziunii rationale si, in consecinta, decadent. Nitzsche identifica in traditia greaca patru etape: 1) etapa obscura a Titanilor cand lumea era indefinita; 2) etapa ratiunii echilibrate si a visarii (apolinicul); 3) etapa haosului, a betiei, a dezordinei, a bauturilor narcotice (dionysiacul); 4) etapa acordului intre apolinic si dionisiac, unde starea de betie este limitata de o ratiune echilibrata. In special tragedia greaca (Eschil, Sofocle) a fost interpretata ca o expresie a impulsului vital care se reintoarce asupra sa insusi, limitand ordinea si dezordinea, ambele intelese in termeni radicali, excesivi. Nietzsche critica valorile fundamentale ale societatii ultra-rationalizate in care traia, ajungand la negarea principiilor enciclopediste ce exclud vitalismul existentei.
Conceptul de "vointa de putere" joaca un rol central in gandirea lui Nietzsche, in masura in care acesta este pentru el - in sens metafizic - un instrument pentru intelegerea lumii: "esenta cea mai intima a existentei este vointa de putere". Proiectul lui de reevaluare a conceptelor traditionale ale metafizicii va antrena abolirea valorilor idealiste, in special ale crestinismului, dar si ale istoricilor. Vointa de putere este analizata ca relatie interna a unui conflict, ca structura intima a devenirii, ca pathos fundamental, si nu numai ca dezvoltare a unei forte. Aceasta conceptie permite depasirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli si a sperantei intr-o lume de dincolo, acceptarea vietii in ceea ce comporta ea ca aspiratie spre putere. Astfel, contrar falselor interpretari ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic si intelectual, ci reprezinta o tendinta in evolutie, asteptata si dorita de om: "Am venit sa va vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depasit" (Asa grait-a Zarathustra). Omul este asadar o punte intre maimuta antropoida si supraom, un element tranzitoriu in evolutie (cf. parabola acrobatului din Zarathustra).
Pornind de la premisa vointei de putere, Nietzsche dezvolta o psihologie abisala, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor si afectelor, constiinta nefiind decat perceperea tardiva a efectelor acestui joc al fortelor subconstiente. Nietzsche face distinctie intre morala celor slabi si cea a celor puternici. Astfel, in conceptia lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neaga pe el insusi pentru a-si da aparenta unei frumuseti morale si a se convinge de propria-i superioritate.
Nietzsche a dorit sa restructureze societatea criticand aspectele culturii moderne, ale filozofiei oficiale universitare, negand ideile de civilizatie si acelea ale democratiei. Pentru el, doar arta este singurul factor care justifica viata. In Die Geburt der Tragodie ("Nasterea tragediei"), opune si asociaza figurile dionisiace si cele apollinice, ambele nascute din betia simturilor. Prima este o betie a descarcarii de energie, a doua o betie pur vizuala. In consecinta, Nietzsche adauga o a treia forma: forta voluntara care se manifesta in arhitectura.
Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit doua interpretari majore: prima sustine faptul ca Nietzsche vorbeste despre moartea Dumnezeului crestinilor, iar a doua interpretare vorbeste despre moartea Dumnezeului filosofilor (el prevazuse agonia metafizicii odata cu manifestarea spiritului rational socratic care a distrus principiile omului dionisiac ce urmarea extazul prin betie, concupiscenta si alte forme de manifestari extatice obtinute prin exacerbarea simturilor).
Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovaduieste toate virtutile omului sanatos, ale omului plin de vigoare, ale omului stapan pe instinctele sale, ale omului care stie sa sustina pe umerii sai libertatea. Ca o ironie a celor sustinute, Nietzsche a fost toata viata sa un om bolnav. Motivul principal pentru care el renunta la cariera universitara este boala sa care se inrautatise.
Se spune ca precursorul lui Nietzsche ar fi fost Schopenhauer, care prin lucrarea Lumea ca vointa si reprezentare il determina pe Nietzsche sa "indrepte" conceptul de vointa, alaturandu-l puterii care devine esentiala in afirmarea individului. Dupa o interpretare a lui Constantin Noica. Heidegger ar duce conceptul mai departe vorbind despre vointa ca vointa
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.