Hegel s-a nascut in 1770 la Stuttgart/Wurttemberg, fiul unui inalt functionar la curtea de conturi. La varsta de 18 ani se inscrie la seminarul din Tubingen, unde studiaza filozofia, istoria, teologia si limbile clasice, latina si greaca. Aici ii cunoaste pe Friedrich Holderlin si pe Friedrich Wilhelm Schelling, cu care leaga o stransa prietenie. Este fascinat de lucrarile lui Spinoza, Kant, Rousseau si urmareste cu entuziasm evenimentele Revolutiei franceze. In 1790 obtine titlul der "Magister der Philosophie" iar trei ani mai tarziu termina studiul teologiei. Timp de opt ani lucreaza ca profesor particular in diverse familii din Berna si Frankfurt am Main, pana in 1801, cand devine docent la Universitatea din Jena si scrie lucrarea "Diferenta intre sistemele lui Fichte si Schelling". Impreuna cu Schelling fondeaza revista "Kritische Zeitschrift der Philosophie". In 1807 publica lucrarea sa fundamentala "Fenomenologia spiritului" (Phanomenologie des Geistes]]. Intre 1808 si 1816 este rectorul gimnaziului din Nurnberg si publica lucrarea "Stiinta logicii" (Wissenschaft de Logik, 1812-1816). In 1818, dupa o scurta activitate la Universitatea din Heidelberg, ocupa catedra de filozofie la Universitatea din Berlin, care apartinuse lui Fichte, si incepe, in prelegerile tinute, sa propage propria sa filozofie, ce va fi succesiv publicata in "Enciclopedia stiintelor filozofice" (Enzyklopadie der philosophischen Wissenschaften, 1817-1830), cuprinzand filozofia dreptului, a istoriei, religiei, istoria filozofiei etc. Hegel moare la 14 noiembrie 1831 in Berlin, victima a unei epidemii de holera.