Herta Muller (n. 17 august 1953, Nitchidorf, fosta Regiune Timisoara, actualul judetul Timis) este o scriitoare germana de limba germana si romana, originara din Romania, laureata a Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 2009.
Tatal ei a fost un svab banatean si, ca multi alti cetateni romani de nationalitate germana, a fost inrolat in Al Doilea Razboi Mondial in Waffen-SS, iar dupa razboi isi castiga existenta fiind sofer de camion.[3] Dupa venirea la putere a comunismului in Romania, a fost expropriat de autoritatile statului comunist roman.
Mama scriitoarei, ca majoritatea populatiei de nationalitate germana din Romania (cei intre 17-45 de ani), dupa accederea comunistilor la putere, a fost deportata[4] in 1945 in Uniunea Sovietica. Acolo a fost detinuta timp de cinci ani intr-un lagar de munca fortata. Fostul lagar de la Novo-Gorlovka se afla pe teritoriul Ucrainei.
In romanul ei Atemschaukel (Leaganul respiratiei), publicat la Munchen in anul 2009, Herta Muller a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din Romania in Uniunea Sovietica. Acest roman, care prin „Fundatia Robert Bosch" a fost nominalizat pentru Deutscher Buchpreis (Premiul german al cartii), a ajuns la 16 septembrie in finala celor sase.
Herta Muller a facut studii de germanistica si de limba si literatura romana la Universitatea din Timisoara, in perioada 1973–1976.
Prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat (in romaneste: „Grupul de Actiune Banat"), format din studenti si scriitori de etnie germana din Romania, care aveau o atitudine protestatara, neacceptata de regimul comunist, a adus-o in atentia Securitatii.
Un grup de zece tineri poeti au debutat cu versuri in antologia de poeme tradusa in 1982 in limba romana, „Vint potrivit pina la tare", grup din care facea parte Herta Muller alaturi de colegii sai Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, etc. Ca urmare a refuzului ei de a colabora cu Securitatea, Muller a fost concediata si expediata pentru reeducare intr-un „mediu muncitoresc sanatos", la intreprinderea „Tehnometal", unde a lucrat ca traducatoare. Ulterior si-a castigat traiul lucrand in calitate de profesoara suplinitoare in diferite scoli, intre altele in Liceul Nikolaus Lenau din Timisoara si la cateva gradinite, precum si acordand ore particulare de germana. Biografia ei este prezentata in volumul „Regele se inclina si ucide".
Volumul de debut, „Niederungen" - „Tinuturile joase", a aparut in 1982, dupa o puternica confruntare cu cenzura care i-a „defrisat" simtitor manuscrisul, volumul fiind totodata premiat de Uniunea Tineretului Comunist la sectiunea "lucrari in limbile nationalitatilor conlocuitoare". Peste doi ani cartea a fost publicata si in Republica Federala Germania, exact asa cum fusese scrisa de autoare. Reactia autoritatilor din Romania a fost dura: i s-a interzis sa mai publice.
In anii 1970 este apropiata de Aktionsgruppe Banat, un grup de intelectuali romani de origine germana, care era supravegheat indeaproape de Securitate. In alocutiunea rostita la Stockholm, pe 10 decembrie 2009, Herta Muller ii omagiaza si pe prietenii ei din Aktionsgruppe, afirmand: "Din fericire am intilnit in oras o mina de tineri poeti din Grupul de Actiune Banat. Fara ei nu as fi citit carti si nu as fi scris nicio carte. […] Cu ajutorul acestor prieteni am supravietuit. Fara ei n-as fi rezistat represiunilor. Ma gindesc astazi la acesti prieteni. Si la cei pe care Securitatea ii are pe constiinta si se afla astazi in cimitire." Dupa 1977 Muller facea parte si din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Muller-Guttenbrunn", cenaclu afiliat Asociatiei Scriitorilor din Timisoara.
Ca membru al cenaclului „Adam Muller-Guttenbrunn", Franz Thomas Schleich a raportat Securitatii ca prima carte scrisa de Muller, „Niederungen" („Depresiuni"), contine „orientari anti-statale". Concret, intr-o nota datata 16 martie 1982, „Voicu" scria: „Critica, si iar critica, o critica atat de destructiva, incat te intrebi, ce rost au aceste texte?!" Aceasta nota a fost folosita de Securitate ca dovada justificativa pentru inceperea dosarului de urmarire informativa (D.U.I.) al lui Muller.
Incepand cu 1984, i se permit trei vizite in Germania Federala, din care se reintoarce in Romania.
Ca urmare a interdictiei de a publica, Muller a emigrat in 1987 in Republica Federala Germania, impreuna cu sotul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner. De altfel, Wagner a avut o influenta puternica asupra prozei scriitoarei.
Herta Muller in timpul prezentarii cartii Atemschaukel, la „Deutscher Buchpreis 2009" in Frankfurt pe Main.
Din 1995 este membra a Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung (Academia Germana pentru Limba si Poezie).
In anul 1999 Muller a fost propusa de guvernul german pentru Premiul Nobel pentru Literatura.
In anul 2008 Muller a fost propusa pentru a doua oara, din partea Germaniei, pentru acest premiu.
Dupa ce a fost nominalizata pentru a treia oara, pe 8 octombrie 2009 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatura 2009, pentru „densitatea poeziei si sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezradacinatilor", fiind a douasprezecea femeie care primeste acest premiu. Valoarea premiului este de 10.000.000 coroane suedeze, ceea ce corespunde cu 972.000 Euro In realitate un asemenea premiu nu poate fi insa cuantificat, el aducand posesorului o valoare uriasa, un capital si o autoritate simbolica. Ceremonia de inmanare a premiului a avut loc pe 10 decembrie 2009 la Stockholm Odata cu primirea prestigioasei distinctii, Muller intra in randul celor mai mari scriitori de limba germana, alaturi de Thomas Mann, Herman Hesse, Heinrich Boll, Gunter Grass sau Elfriede Jelinek, toti laureati ai Premiului Nobel pentru Literatura.
Ca o premonitie, intr-un interviu publicat in „Observator cultural" la 27 septembrie 2007, Stefan Sienerth declara: „... cred ca daca Herta Muller ia maine Premiul Nobel, literatura romana si dictionarele de literatura romana o vor accepta subit."
In 2009 ia premiul Nobel pentru literatura