I.Vissarionovici Stalin.-Oameni care au schimbat istoria

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

15.02.2013

Adauga la favorite

921 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Cel care a dus la extrem dictatura bolsevica in Rusia, pe numele sau adevarat Iosif Vissarionovici Djugasvili, s-a nascut la Gori, in Georgia. A fost al treilea si singurul copil care a supravietuit in familia sa, care era de origine foarte modesta. A urmat scoala religioasa din Gori, apoi Seminarul Teologic din Tbilisi (Georgia) unde a intrat in contact cu marxismul si cu ideile politice radicale. A fost eliminat din Seminar, in preajma absolvirii scolii, pentru activitatea sa politica. S-a remarcat ca un propagandist activ al ideilor politice marxiste, in randul muncitorilor din Tbilisi, apoi din Batumi unde a fost arestat in 1902 si condamnat la exil in Siberia. Dupa ce a evadat, s-a intors in Georgia in 1904. A devenit un adept al bolsevismului si al lui Lenin, pe care l-a intalnit in 1905 in Finlanda. In acelasi an s-a casatorit cu Ecaterina Svanidze, dar a ramas vaduv dupa doi ani. Arestat din nou in 1908, reuseste sa evadeze inca o data, traind in exil si calatorind (la Londra, Viena) in anii urmatori. In 1912 si-a luat numele de Stalin (om de otel) si a fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Bolsevic. Intre 1913 si 1917 a fost exilat in Siberia, ca urmare a incercarii sale de a-si publica lucrarea Marxismul si problema nationala. Eliberat dupa izbucnirea Revolutiei ruse din februarie 1917, a ajuns la Petrograd. Aici a editat ziarul partidului bolsevic, Pravda (Adevarul). Dupa revolutia bolsevica din octombrie / noiembrie 1917 a intrat in guvernul dominat de comunisti, fiind numit Comisar al nationalitatilor si a devenit membru al Biroului Politic al Partidului (institutia politica centrala). In 1918 s-a casatorit cu Nadejda Alliluyeva (care se va sinucide in 1932). In perioada Razboiului civil, a ocupat functia de comisar politic al Armatei Rosii in zona frontierei de vest a Rusiei. Din aceasta perioada se declanseaza rivalitatea dintre el si Lev Trotki. In 1922 a fost ales secretar-general al Partidului Comunist Rus, post pe care-l va detine pana la moarte si care a devenit baza instaurarii treptate a dictaturii sale personale asupra statului sovietic. Este semnificativ pentru evolutia ulterioara a lui S. portretul pe care i l-a schitat chiar Lenin in Testamentul sau politic: Tovarasul Stalin, devenit secretar general, a concentrat in mainile sale o putere nelimitata, si nu sunt sigur ca se va putea servi intotdeauna de aceasta putere cu suficienta circumspectie [...]. Stalin este prea brutal si acest defect, tolerabil in mijlocul nostru si in relatiile dintre noi, comunistii, nu este potrivit pentru functia de secretar general. Propun in consecinta tovarasilor sa gaseasca un mijloc de a-l demite pe Stalin din acest post [...]. La moartea lui Lenin, S. a atras de partea sa pe Lev Kamenev si Grigori Zinoviev, adversari ai lui Trotki, principalul sau rival, pentru a zadarnici ascensiunea acestuia spre putere. Ulterior s-a aliat cu Nicolai Buharin si Aleksei Rykov impotriva fostilor sai parteneri care formasera o grupare proprie in cadrul partidului. In cele din urma i-a eliminat pe ultimii sai adepti (cunoscuti pentru linia lor politica moderata) si a reusit sa preia intreaga putere in stat. In 1929 Trotki a fost expulzat din Uniunea Sovietica. A fost ulterior urmarit din ordinul lui S. si asasinat in Mexic in 1940. Pe plan intern, S. a renuntat la Noua Politica Economica initiata de Lenin si a introdus, incepand din 1928, planurile cincinale, bazate pe colectivizarea fortata a agriculturii si industrializarea rapida. Controlul strict al statului a fost instaurat asupra tuturor domeniilor economiei, initiativa privata fiind anihilata. Costurile politicii economice staliniste au fost imense: aproape opt milioane de tarani au murit de foamete, alte milioane de cetateni au fost victime ale lagarelor de munca fortata (gulag-urilor). Statul, prin institutiile sale de represiune, detinea controlul absolut asupra vietii publice, dar si asupra vietii private a oamenilor de rand. Asasinarea la Leningrad, in 1934, a liderului comunist local Serghei Kirov a reprezentat pentru S. pretextul declansarii celei mai ample actiuni de epurare interna din istorie, indreptata impotriva tuturor presupusilor sai opozanti, asupra comandantilor armatei, dar si a populatiei civile. Arestarile si executiile pricinuite de Marea Teroare au afectat, dupa un calcul estimativ, intre 1,5 si 7 milioane de oameni, fara a include aici milioanele de morti in lagarele de munca. Epurarile realizate in armata au afectat in mod decisiv capacitatea de rezistenta militara a U.R.S.S. in momentul atacarii ei de catre Germania, in 1941. In acelasi timp, cultul personalitatii lui S. capata proportii inimaginabile. In politica externa, S. a utilizat Internationala Comunista (Cominternul) pentru a organiza actiuni care sa destabilizeze situatia din statele comuniste. Sunt edificatoare actiunile violente declansate in 1924 in Basarabia de agentii sovietici cu ajutorul Partidului Comunist Roman care actiona de fapt ca sectia romana a Internationalei Comuniste aflate sub controlul Moscovei. In august 1939, politica antifascista incurajata pana atunci de Internationala Comunista a fost abandonata in urma incheierii, la initiativa lui S., a Pactului de neagresiune germano-sovietic (Pactul Ribbentrop-Molotov) care privea impartirea zonelor de influenta in Europa de Est intre Germania si Uniunea Sovietica. In baza acestuia, Uniunea Sovietica a ocupat dupa 17 septembrie 1939 jumatatea de est a Poloniei in timp ce restul tarii era sub control german, iar in iunie 1940 a ocupat Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta, provincii romanesti. Atacul german din iunie 1941 (Planul Barbarossa) l-a luat prin surprindere pe S. care credea in respectarea pana la capat a Pactului Ribbentrop-Molotov. Armata sovietica, nepregatita suficient, a cedat teritorii imense din vestul Uniunii Sovietice, Germaniei. Totusi, sub comanda lui S., intregul potential economic, uman si militar al U.R.S.S. a fost pus in slujba razboiului impotriva Germaniei si, cu pretul a peste 20 de milioane de cetateni sovietici, civili si militari, ucisi, armata germana a fost infranta, trupele sovietice ajungand in 1945 la Berlin. In acelasi an, a obtinut din partea aliatilor sai anglo-americani acordul pentru stabilirea unei zone de influenta sovietica in Europa de Est, dupa al Doilea Razboi Mondial. Popoarele statelor est- si central-europene au fost fortate, fara voia lor, sa experimenteze modelul sovietic comunist timp de aproape cincizeci de ani. Politica de impunere a regimurilor politice comuniste in Europa de Est si rivalitatea dintre S.U.A. si U.R.S.S. pentru dominatia asupra lumii au dus la izbucnirea Razboiului rece si la escaladarea cursei inarmarilor (mai ales in domeniul armamentului atomic) dupa 1946. Dupa 1950, S. a revenit la vechile metode de teroare aplicate in U.R.S.S. inainte de al Doilea Razboi Mondial, cu atat mai mult cu cat starea sanatatii sale se deteriora vizibil. A murit in 1953, fiind succedat la conducerea statului sovietic de Nichita Hrusciov.

I.Vissarionovici Stalin.-Oameni care au schimbat istoria

Semnaleaza o problema