Din aceeasi categorie
|
Extraterestrii subterani 209 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tatarii din Romania 374 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Campia Gherghitei - Arie protejata 394 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cinemaguerrilla – Noul val al cinematografiei romanesti 649 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lugoj, Florenta Banatului. Episodul 2. 145 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povesti cu blazon - Rodica si Flavia Coposu 241 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Peranakani din Indonezia 942 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gradina cu suflete a Baronului Bellu ( Ileana Baja ) 411 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fortul Bhangarh: locul cel mai bantuit de fantome 917 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ion Diaconescu 997 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Corneliu Baba
| Adaugat de Cozana | 15.02.2013 |  Adauga
la favorite |
1.260 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCorneliu Baba (n. 18 noiembrie 1906, Craiova - d. 28 decembrie 1997, Bucuresti) a fost un pictor roman, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar si pentru alte tipuri de tablouri si ilustratii de carti.
Prin originalitatea, maiestria si realismul ei profund, arta lui Baba si-a castigat o mare pretuire in tara si peste hotare.
A studiat pentru scurta vreme (1926) la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, dar nu a obtinut nici o diploma. Prima expozitie publica a sa a avut loc in 1934 la Baile Herculane. Anul urmator si-a continuat studiile cu ajutorul lui Nicolae Tonitza in Iasi, primind o diploma in Arte Frumoase in 1938 la Iasi, unde a fost numit asistent al departamentului de pictura in 1939 si apoi profesor de pictura in 1946.
Putin dupa debutul sau oficial la Salonul de Arta din Bucuresti cu o pictura numita Jucatorul de sah, a fost arestat si inchis pentru scurta vreme la inchisoarea Galata din Iasi. Anul urmator a fost suspendat fara explicatii din postul sau de la facultate si mutat de la Iasi la Bucuresti.
Desi a avut o relatie nu prea usoara cu autoritatile comuniste, care il denuntau ca fiind formalist, Baba a reusit sa se impuna ca un ilustrator si artist. Pe distanta unui deceniu (1940-1950), intr-un moment cand isi cauta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul de inghetare a limbajului in formele neoacademice, conventionale. A avut o scurta perioada in care a pictat in stilul realismului socialist, otelari si tablouri cu tarani, dar si-a revenit repede. Baba depaseste contradictia simplificatoare a acestui climat. Solutia sa se bazeaza pe apelul la valorile marii traditii a picturii, numit de obicei spatiu al clasicitatii. Se refugiaza in tablourile cu tarani si picteaza foarte multe scene din timpul rascoalei din 1907. Pictorul redescopera chipul si universul taranului roman, conferindu-le simbolul permanentei , din aceasta epoca dateaza panzele Intoarcerea de la sapa, 1943; Tarani, 1953; Odihna pe camp, 1954; Oameni odihnindu-se. In 1955 i-a fost permisa o plecare in Rusia (pe atunci Uniunea Sovietica) si apoi a castigat o medalie de aur la o expozitie internationala la Varsovia. In 1956, Baba a insotit Jucatorul de sah si alte doua picturi la o expozitie din Venetia, apoi a calatorit impreuna cu tablourile la expozitii din Moscova, Leningrad si Praga. A desenat ilustratii pentru romanul cu tarani al lui Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor.
Odihna pe camp, ulei pe panza (1956)
In 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictura la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucuresti si a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele anterioare cu autoritatile comuniste par sa dispara. In urmatoarea decada, el si cu tablourile sale vor calatori in toata lumea participand la expozitii in locuri diverse precum Cairo, Helsinki, Viena si New Delhi, culminand cu o expozitie personala avuta la Bruxelles in 1964. In 1962, guvernul roman ii va acorda titlul de Artistul poporului, anul urmator devenind membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.
Premiile si expozitiile au continuat sa se acumuleze, conducandu-l spre o expozitie personala la New York in 1970 si aducandu-i decoratia Steaua Rosie in 1971. In timp ce devenise cunoscut in Romania si putin in fostul bloc comunist, nu a avut o faima comparabila in Vest.
In 1988, pictorul s-a ranit grav intr-o cazatura in atelierul lui si a fost imobilizat mai multe luni. Desi ultimii ani ai sai nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totusi calibrul operei sale ramane ridicat. Cu putin timp inainte de moartea sa in 1997, Baba si-a publicat memoriile sale, Notele unui artist din Europa de est. A primit, postum, premiul de excelenta al Fundatiei Culturale Romane.
Aproape toate operele lui Corneliu Baba au ramas in Romania, abia daca exista vreun muzeu mai important din tara care sa nu aiba macar o opera de-a sa. Una dintre putinele opere din afara Romaniei este tabloul impresionist numit Frica, aflat la Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta. Printre cele mai importate opere sunt o serie de portrete care au determinat criticii sa-l compare cu Francisco Goya. Printre acestea sunt portretul din 1952 al lui Mihail Sadoveanu (aflat la Muzeul de Arta Timisoara) si portretul din 1957 al lui Krikor Z. Zambaccian (la Muzeul Zambaccian, tot in Bucuresti). Aceasta arta a jocului de lumini, furata de la Rembrandt este preponderenta in tablourile care prezinta portretele altor personalitati cum ar fi Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi. In portretele sale a acordat o atentie deosebita mainilor, ca element cheie in caracterizarea personalitatii umane, exact ca Rembrandt si marii portretisti din scoala olandeza. Corneliu Baba este cel mai mare portretist roman. Isi pregatea portretele, pe urmele maestrului sau Rembrandt, printr-un un numar urias de schite ale mainilor sau ochilor.
Intre saptezeci si optzeci de ani, Baba a realizat o serie extensiva de tablouri de Arlechini si Regi Nebuni, majoritatea ramanand in colectia sa privata pana la moarte. Din nou, se observa o analogie cu perioada ultima a lui Goya dar si cu pictura expresionismului german. Critici de arta, cum ar fi Pavel Susara, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au vazut in acest ciclu de tablouri o reactie personala a artistului in fata absurdului dictaturii comuniste si al "rinocerizarii" Romaniei.
Desi ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta in secolul XX, Baba lucra in traditia Marilor Maestri, nefiind nici in legatura cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular in vest. Chiar daca anumite opere ale sale arata o influenta impresionista puternica, cele mai bune opere amintesc de Marii Maestri Spanioli, printre care Francisco Goya. A fost de asemenea fascinat de peisajele venetiene si spaniole.
A expus la principalele manifestari din tara si la expozitii internationale, printre care Bienala de la Venetia (1954, 1956), expozitia "Arta non-abstracta" din Tokio (1964), Berlin (1964), New York (1970), Bucuresti (1978); Moscova, Viena, Leningrad (1979).
sursa wikipedia
Prin originalitatea, maiestria si realismul ei profund, arta lui Baba si-a castigat o mare pretuire in tara si peste hotare.
A studiat pentru scurta vreme (1926) la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, dar nu a obtinut nici o diploma. Prima expozitie publica a sa a avut loc in 1934 la Baile Herculane. Anul urmator si-a continuat studiile cu ajutorul lui Nicolae Tonitza in Iasi, primind o diploma in Arte Frumoase in 1938 la Iasi, unde a fost numit asistent al departamentului de pictura in 1939 si apoi profesor de pictura in 1946.
Putin dupa debutul sau oficial la Salonul de Arta din Bucuresti cu o pictura numita Jucatorul de sah, a fost arestat si inchis pentru scurta vreme la inchisoarea Galata din Iasi. Anul urmator a fost suspendat fara explicatii din postul sau de la facultate si mutat de la Iasi la Bucuresti.
Desi a avut o relatie nu prea usoara cu autoritatile comuniste, care il denuntau ca fiind formalist, Baba a reusit sa se impuna ca un ilustrator si artist. Pe distanta unui deceniu (1940-1950), intr-un moment cand isi cauta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul de inghetare a limbajului in formele neoacademice, conventionale. A avut o scurta perioada in care a pictat in stilul realismului socialist, otelari si tablouri cu tarani, dar si-a revenit repede. Baba depaseste contradictia simplificatoare a acestui climat. Solutia sa se bazeaza pe apelul la valorile marii traditii a picturii, numit de obicei spatiu al clasicitatii. Se refugiaza in tablourile cu tarani si picteaza foarte multe scene din timpul rascoalei din 1907. Pictorul redescopera chipul si universul taranului roman, conferindu-le simbolul permanentei , din aceasta epoca dateaza panzele Intoarcerea de la sapa, 1943; Tarani, 1953; Odihna pe camp, 1954; Oameni odihnindu-se. In 1955 i-a fost permisa o plecare in Rusia (pe atunci Uniunea Sovietica) si apoi a castigat o medalie de aur la o expozitie internationala la Varsovia. In 1956, Baba a insotit Jucatorul de sah si alte doua picturi la o expozitie din Venetia, apoi a calatorit impreuna cu tablourile la expozitii din Moscova, Leningrad si Praga. A desenat ilustratii pentru romanul cu tarani al lui Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor.
Odihna pe camp, ulei pe panza (1956)
In 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictura la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucuresti si a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele anterioare cu autoritatile comuniste par sa dispara. In urmatoarea decada, el si cu tablourile sale vor calatori in toata lumea participand la expozitii in locuri diverse precum Cairo, Helsinki, Viena si New Delhi, culminand cu o expozitie personala avuta la Bruxelles in 1964. In 1962, guvernul roman ii va acorda titlul de Artistul poporului, anul urmator devenind membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.
Premiile si expozitiile au continuat sa se acumuleze, conducandu-l spre o expozitie personala la New York in 1970 si aducandu-i decoratia Steaua Rosie in 1971. In timp ce devenise cunoscut in Romania si putin in fostul bloc comunist, nu a avut o faima comparabila in Vest.
In 1988, pictorul s-a ranit grav intr-o cazatura in atelierul lui si a fost imobilizat mai multe luni. Desi ultimii ani ai sai nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totusi calibrul operei sale ramane ridicat. Cu putin timp inainte de moartea sa in 1997, Baba si-a publicat memoriile sale, Notele unui artist din Europa de est. A primit, postum, premiul de excelenta al Fundatiei Culturale Romane.
Aproape toate operele lui Corneliu Baba au ramas in Romania, abia daca exista vreun muzeu mai important din tara care sa nu aiba macar o opera de-a sa. Una dintre putinele opere din afara Romaniei este tabloul impresionist numit Frica, aflat la Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta. Printre cele mai importate opere sunt o serie de portrete care au determinat criticii sa-l compare cu Francisco Goya. Printre acestea sunt portretul din 1952 al lui Mihail Sadoveanu (aflat la Muzeul de Arta Timisoara) si portretul din 1957 al lui Krikor Z. Zambaccian (la Muzeul Zambaccian, tot in Bucuresti). Aceasta arta a jocului de lumini, furata de la Rembrandt este preponderenta in tablourile care prezinta portretele altor personalitati cum ar fi Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi. In portretele sale a acordat o atentie deosebita mainilor, ca element cheie in caracterizarea personalitatii umane, exact ca Rembrandt si marii portretisti din scoala olandeza. Corneliu Baba este cel mai mare portretist roman. Isi pregatea portretele, pe urmele maestrului sau Rembrandt, printr-un un numar urias de schite ale mainilor sau ochilor.
Intre saptezeci si optzeci de ani, Baba a realizat o serie extensiva de tablouri de Arlechini si Regi Nebuni, majoritatea ramanand in colectia sa privata pana la moarte. Din nou, se observa o analogie cu perioada ultima a lui Goya dar si cu pictura expresionismului german. Critici de arta, cum ar fi Pavel Susara, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au vazut in acest ciclu de tablouri o reactie personala a artistului in fata absurdului dictaturii comuniste si al "rinocerizarii" Romaniei.
Desi ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta in secolul XX, Baba lucra in traditia Marilor Maestri, nefiind nici in legatura cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular in vest. Chiar daca anumite opere ale sale arata o influenta impresionista puternica, cele mai bune opere amintesc de Marii Maestri Spanioli, printre care Francisco Goya. A fost de asemenea fascinat de peisajele venetiene si spaniole.
A expus la principalele manifestari din tara si la expozitii internationale, printre care Bienala de la Venetia (1954, 1956), expozitia "Arta non-abstracta" din Tokio (1964), Berlin (1964), New York (1970), Bucuresti (1978); Moscova, Viena, Leningrad (1979).
sursa wikipedia
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.