Realizat de TVR Cultural, filmul documentar Gradina cu suflete a Baronului Bellu spune povestea plina de evenimente a locului numit Cimitirul Bellu, unde se odihnesc cele mai multe personalitati ale istoriei si culturii noastre moderne si despre care s-au scris de-a lungul vremii sute de pagini.
Aici se regasesc monumente funerare de o frumusete aparte, sculpturi rare, adesea din marmura scumpa, care innobileaza aleile. Emil von Becker, Raffaello Romanelli, Karl si Frederic Storck, Oscar Han, Ion Mincu, Ion Georgescu, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Corneliu Medrea, Melita Petrascu ori Constantin Barachi sunt numai cateva dintre numele artistilor care si-au pus amprenta asupra locului, prefacandu-l intr-un adevarat muzeu.
O plimbare printre aceste morminte vechi este ca o lectie de istorie in aer liber. In prag de primavara, aproape toate cavourile se imbraca in flori, iar in aer se simte mirosul lumanarilor fumegande. Pe aleea scriitorilor, la umbra teiului, odihneste Eminescu. Intotdeauna are flori si lumanari aprinse pe mormant. Alaturi ii stau confratii Cosbuc, Caragiale, Iorga, Sadoveanu, Labis, Nichita Stanescu si Marin Preda. Incerci sa calci usor printre morminte, parca sa nu-i trezesti din somn…
Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, bucurestenii isi ingropau mortii in curtile bisericilor, iar saracii si oamenii de rand erau inmormantati in cele cateva cimitire din afara orasului. Asta pana in anul 1831, cand, pentru a fi in pas cu lumea moderna, legiuitorii bucuresteni au desfiintat aceste cimitire si au hotarat "Legiuirea pentru inmormantari afara din oras".
21 de ani mai tarziu, o comisie a Sfatului Orasenesc se reunea pentru a discuta despre crearea altor cimitire in afara Bucurestiului. Unul dintre acestea era situat pe ulita Serban – Voda, unde se afla o gradina mare apartinand baronului Barbu Bellu (1825 – 1900), pe atunci ministru al Cultelor si Culturii. Pe terenul donat, lucrarile de amenajare a cimitirului au fost incepute pe 26 noiembrie 1852 si au fost terminate 6 ani mai tarziu, in septembrie 1858, cand Cimitirul Bellu a inceput sa functioneze. (sursa)