Tatarii, un grup etnic vorbitor de limba tatara, sunt prezenti pe teritoriul actual al Romaniei din secolul al XIII-lea. Conform recensamantului din 2011, 20.464 de oameni s-au declarat tatari, majoritatea acestora fiind tatari crimeeni din judetul Constanta. Tatarii sunt principalii reprezentati ai islamului in Romania.
Tatarii au ajuns prima data la gura de varsare a Dunarii la mijlocul secolului XIII, la apogeul Hoardei de Aur. In anul 1241, sub conducerea hanului Kadan, tatarii au traversat Dunarea, cucerind si jefuind regiunea Dobrogea. Probabil ca regiunea nu a fost sub controlul direct al Hoardei, ci mai degraba sub conducerea unui vasal al hanului din Bahciisarai.
Se cunoaste, din sursele arabe, ca la sfarsitul secolului XIII si inceputul celui XIV, unii descendenti ai Hoardei Nogai s-au stabilit in Isaccea. Despre Sari Saltuk Baba, dervisul venit cu misiunea de a raspandi religia islamica, se spune ca ar fi descalecat in Dobrogea in anul 1262.[3] Dobrogea era pe atunci un teritoriu al nimanui, aproape nepopulat, stapanit la sud de Imperiul Bizantin, dar ocupat la nord de Hoarda de Aur.
Un alt explorator arab, Ibn Battuta, care a calatorit in zona in anii 1330-1331, scrie despre Baba Saltuk (Babadag) ca fiind cel mai sudic oras al tatarilor. Hoarda de Aur a inceput sa isi piarda influenta dupa razboaiele dintre anii 1352-1359; la acea vreme un jupan local crestin presupus tatar, Demetrius, este citat ca aparand orasele de la gurile de varsare ale Dunarii.
Spre sfarsitul secolului XVI, grupuri de tatari nogai s-au stabilit in Dobrogea, provenind din Hanatul Crimeei (care cuprindea atunci Bugeacul si Edisanul). In perioada 1809-1820, consecutiv razboiului Ruso-Turc din 1806–1812 si a tratatului de la Bucuresti ce a urmat, in jur de 30.000 de tatari crimeeni[4] au fost adusi in Dobrogea din Bugeacul devenit parte a Imperiului rusesc, fiind inlocuiti de colonisti Gagauzi si Bulgari.[5] In perioada 1850-1878 asezarea Catal-Osman a fost centrul unui mic hanat autonom al acestor tatari.