Denumire stiintifica: Sambucus ebulus.
Denumire populara: bozie.
Prezentare. Bozul este o erbacee din familia caprifoliaceelor, fiind inrudita cu
socul. La maturitate poate ajunge pana la doi metri inaltime. Creste, adesea, in colonii,
formand adevarate paduri in locuri umede, pe terenuri virane, prin parloage, pe pasuni,
la marginea padurilor, in locuri parasite. Are frunze mari, cu miros neplacut. Bozul
infloreste in lunile de vara. Florile sunt albe, grupate in inflorescente. Fructele se
prezinta sub forma unor bobite de culoare neagra.
Pentru nevoi medicinale se recolteaza frunzele, florile, coaja radacinilor, fructele.
Din flori se prepara infuzie, iar din fructe si coaja se poate obtine un decoct.
Substante active importante: taninuri, esente parfumate, zaharuri, acid malic,
acid tartric, substante amare.
Intrebuintari. Bozul are neasteptat de multe calitati din punct de vedere medicinal:
calmeaza tusea, favorizeaza transpiratia, este diuretic, purgativ, depurativ. Florile de
boz se folosesc in terapii impotriva bolilor infectioase si a bolilor cailor respiratorii. Mult
mai multe utilizari au fructele, frunzele si coaja cu care se trateaza cistitele, nefritele,
edemele, hidropizia, constipatia. De asemenea, bozul este recomandat pentru
tratamente in caz de contuzii, avand, se pare, calitati de agent revulsiv.
Deoarece preparatele de boz pot fi toxice (mai ales cele obtinute din fructe),
aceasta planta se va utiliza numai sub indrumarea unui specialist.