Otto Eduard Leopold von Bismarck - Graf von Bismarck (conte), apoi Furst von Bismarck-Schonhausen (principe) - (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfarsitul secolului al XIX-lea, precum si o figura dominanta in afacerile mondiale. Ca prim-ministru (in germana: Ministerprasident) al Prusiei intre 1862 si 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871. In 1867 devenise cancelar al Confederatiei Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul sau cancelar („Cancelar al Imperiului") si dominand afacerile acestuia pana la demiterea sa in 1890. Diplomatia lui, numita „politica realista" (Realpolitik), si modul autoritar in care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier" („der Eiserne Kanzler").
Fiind un mare latifundiar aristocrat („Junker"), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste si aristocratice. Principalul sau obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederatiei Germane. Profitand de iscusinta sa in diplomatie, Bismarck a purtat doua razboaie pentru a-si atinge scopul. Mai mult, a reusit sa impuna Prusia ca mare putere europeana dupa invingerea Frantei in razboiul Franco-Prusac din 1870, aceasta incetand a mai detine suprematia continentala.
Dupa moartea lui, nationalistii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trasaturile sale de lider puternic. Istoricii l-au laudat ca fiind un om de stat moderat si echilibrat, care a fost in primul rand responsabil pentru unificarea statelor germane intr-un singur stat national. El a folosit balanta puterii in diplomatie pentru a mentine Europa pasnica in anii 1870 si 1880. A creat o noua natiune cu o politica sociala progresista, un rezultat care a mers dincolo de obiectivele sale initiale in calitate de practicant al politicii de forta in Prusia.