Strategia aliata urmarea distrugerea fortelor germane in retragere spre Rin. In acelasi timp, Rezistenta franceza condusa de Henri Rol-Tanguy a organizat o insurectie in capitala Frantei. Comandantul suprem aliat Eisenhower nu a considerat Parisul un obiectiv prioritar. Obiectivele sale prioritare erau cucerirea Berlinului inaintea Armatei Rosii si incheierea victorioasa a razboiului.[2] Mai mult chiar, Eisenhower credea ca este momentul nu este potrivit pentru un atac asupra Parisului. El dorea sa evite un asediu de durata si distrugerea toatala a orasului, fiind informat asupra faptului ca Hitler ordonase demolarea Parisului in cazul in care garnizoana germana ar fi fost obligata sa se retraga. In cazul unui asediu, planificatorii aliati estimasera ca ar fi fost nevoie de cel putin 4.000 t de alimente/zi pentru aprovizionarea locuitorilor orasului si in plus ar fi fost nevoie de un urias efort de restabilire a infrastructurii orasului distrus de lupte. Luptele ar fi blocat in regiunea Parisului o lunga perioada de timp cel putin o divizie aliata.[2]
Totusi, Charles de Gaulle a negociat cu Aliatii, amenintand ca va trimite Divizia a 2-a blindata franceza (2eme DB) sa lupte pentru eliberarea Parisului, pentru a preveni reprimarea insurectie din capitala franceza intr-un mod asemanator cu a celei din Varsovia.[3] Pana in cele din urma, Eisenhower a cedat insistentelor francezilor.
Pe 24 august, generalul Leclerc, comandantul Diviziei a 2-a blindate franceze, a refuzat sa mai se supuna ordinelor comandantului american Omar Bradley si a trimis o avangarda (la colonne Dronne) sa intre in Paris. Mesajul lui Leclerc catre parizieni era acela ca intreaga divizie avea sa intre in oras a doua zi. Bradley a cedat in fata faptului implinit, spunad „OK, Leclerc, run into Paris...". Avantgarda compusa din tancuri M4 Sherman, senilate usoare si infanterie motorizata, comandata de capitanul Raymond Dronne, au fost primele trupe regulate aliate care au intrat in Paris.
Intrarea in Paris a Diviziei a 2-a blindate franceze (24–25 august)
Pe 24 august, 35 de luptatori ai rezistentei au fost executati langa cascada din Bois de Boulogne.[10] Au izbucnit lupte in Aubervilliers. In aceeasi zi, mai tarziu, avantgarda Diviziei a 2-a blindata sub comanda capitanului Raymond Dronne a intrat in Paris si a inaintat pana la Primaria capitalei (Hotel de Ville).
Capitularea germana (25 august)
In ciuda ordinelor repetate date de Hitler in conformitate cu care capitala franceza „nu trebuia sa cada in mainile inamicului decat ruinata complet" prin demolarea sistematica a podurilor si a cladirilor, (de aici si intrebarea „Arde Parisul?", care este atat titlul unei carti de memorii a lui Dietrich von Choltitz „... Brennt Paris?" si a unui film franco-american din 1966 „Paris brule-t-il?/Is Paris Burning?"), guvernatorul militar si comandat al garnizoanei Parisului Dietrich von Choltitz a capitulat pe 25 august la cartierul general al generalului Leclerc de la Hotelul Meurice. Von Choltitz a fost tinut prizonier pana in aprilie 1947. In cartea sa de memorii ... Brennt Paris? („Arde Parisul?"), publicata pentru prima oara in 1950, von Choltitz se considera salvatorul capitalei franceze.[11]
In ceea ce priveste rolul jucat de von Choltitz in timpul luptelor, a aparut o controversa, care continua pana in ziua de azi, partile franceza si germana privind total diferit problema. In Germania, von Choltiz este considerat ca un umanist erou care a salvat Parisul de la distrugerile ordonate de Hitler. In 1964, Dietrich von Choltitz a explicat intr-un interviu inregistrat pe banda magnetica motivele pentru care a refuzat sa se supuna ordinelor lui Hitler: „Daca nu m-am supus pentru prima oara, asta a fost pentru ca am stiut ca Hitler era nebun"...
Discursul lui Charles de Gaulle (25 august)
Pe 26 august a urmat o parada a victoriei pe Champs-Elysees, in conditiile in care in orasti germani izolati care nu fusesera capturati inca.
Pe 29 august a avut loc o parada combinata franco-americana, odata cu sosirea in capitala a Diviziei a 28-a de infanterie SUA. O multime entuziasta a intampinat defilarea Armatei de Eliberare (Armee de la Liberation) si a americanilor pe strazile Parisului.