Din aceeasi categorie
|
Razboiul Crimeii - Oct.1853 - Febr. 1856 / Part 3/3 1.613 vizite - 0 comentarii adaugat de fram |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Crimeii - Oct.1853 - Febr. 1856 / Part 2/3 855 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Crimeii -1853 -1856 / Documentar 134 minute 2.216 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Regele - Ilegal la el in tara ! 25 Dec 1990 & 7 Oct 1994 1.019 vizite - 0 comentarii adaugat de zorba |
||||||||||||||||||
|
Batalie pentru Crimeea 1.662 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 4/6 1.631 vizite - 0 comentarii adaugat de mihai |
||||||||||||||||||
|
Razboiul Civil Spaniol (1936 - 1939) Partea 3/6 1.469 vizite - 0 comentarii adaugat de mihai |
||||||||||||||||||
|
Corneliu Coposu si Margaret Thatcher / 11 Oct. 1990 1.528 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul fulger - Blitzkrieg - Al Doilea Razboi Mondial 1.486 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Chipsurile 1.035 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Razboiul Crimeii - Oct.1853 - Febr. 1856 / Part 1/3
| Adaugat de babe | 16.06.2016 |  Adauga
la favorite |
1.089 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteRazboiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 pana in 1856 si a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, si o alianta a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei si a Imperiului Otoman, pe de alta parte.
Este considerat a fi fost unul dintre ultimele razboaie religioase pe continent, primul conflict la declansarea caruia presa si opinia publica occidentala a jucat un rol semnificativ,si care, in acelasi timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presa scrisa, jurnalism independent ('free-lance')); in aceeasi nota a premierelor, razboiul Crimeii este considerat a fi cel dintai razboi total., care a afectat in mod tragic populatia civila expusa la curatire etnica si abuzuri gen viol; in acelasi timp, este razboiul care a influentat in mod durabil perceptia rusilor in ce priveste Occidentul.
Orice cercetare atenta pentru gasirea cauzei Razboiului Crimeii va concluziona ca e vorba despre o multitudine de factori: pe de-o parte, liderii politici din Marea Britanie erau alarmati de puterea crescanda a Rusiei, intrucat aceasta evolutie putea sa ameninte in Est imperiul colonial britanic; englezii se temeau, astfel, ca rusii si-ar putea extinde influenta in Persia si in India.
Pe de alta parte, opinia publica britanica de orientare liberala, era serios ingrijorata de cresterea puterii rusesti, care in ochii ei echivala cu o crestere a influentei conservatismului politic: liberalii britanici, ca si cei francezi, ii percepeau pe rusi a fi principalii promotori ai despotismului si absolutismului in Europa
Tarul Nicolae I al Rusiei a trimis in misiune, la Inalta Poarta, un diplomat, Alexandr Sergheevici Mensikov.
Conform mai vechilor tratate, Sultanul Abd-ul-Mejid I se obliga sa "protejeze religia crestina si bisericile sale". Mensikov a incercat sa negocieze noi tratate, care sa fi permis sa se amestece in afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de cate ori rusi ar fi considerat inadecvata protectia Sultanului.
In acelasi timp, guvernul britanic al primului ministru George Hamilton-Gordon l-a trimis in misiune in Turcia pe Lord Stratford, care a aflat de pretentiile rusilor imediat ce a ajuns la Istanbul. Lord Stratford a reusit sa-l convinga pe sultan sa respinga cererile rusilor, demonstrandu-i ca acestea compromit independenta turcilor.
Imediat dupa ce a aflat de esecul diplomatic al lui Mensikov, Tarul a ordonat armatei ruse sa intre in Moldova si Valahia, (principate autonome sub suzeranitatea otomana, in care Rusia era considerata ca un aparator special al bisericii ortodoxe), folosindu-se de pretextul esecului rezolvarii problemei Locurilor Sfinte. Nicolae I a crezut ca puterile europene nu aveau sa protesteze la actiunea rusa de ocupare a unor teritorii periferice aflate in sfera de influenta otomana.
Cand anglo-francezii au pretins retragerea rusilor din Principatele Dunarene, Austria i-a sprijinit si, desi nu a declarat imediat razboi Rusiei, a refuzat sa se declare neutra. Cand, in vara anului 1854, Viena a mai facut o cerere pentru retragerea trupelor, Rusia s-a temut ca Austria avea sa intre in razboi.
Desi principalele motive de razboi au disparut dupa ce Rusia si-a retras trupele din Principatele Dunarene, Anglia si Franta nu au incetat ostilitatile. Hotarate sa rezolve o data pentru totdeauna asa numita „Problema orientala", aliatii au propus anumite conditii pentru incetarea focului, si anume:obligatia Rusiei de a renunta la protectoratul asupra Principatelor Dunarene;
abandonarea oricaror pretentii de amestec in treburile interne otomane avand ca pretext protejarea crestinilor din Turcia;
revizuirea Conventiilor Stramtorilor din 1841 si liberul acces al tuturor natiunilor la navigatia pe Dunare.
Cand tarul a refuzat sa accepte conditiile de pace, a izbucnit ceea ce avea sa fie numit Razboiul Crimeii.
Cand tarul si-a trimis trupele in cele doua principate romane, ("Principatele Dunarene"), Marea Britanie, incercand sa echilibreze situatia, a trimis o flota in Dardanele, unde i s-a alaturat si o flota din Franta. In tot acest timp, puterile europene incercau sa gaseasca o solutie de compromis.
Faza finala a razboiului si tratativele de pace[modificare | modificare sursa]
Pierderile teritoriale otomane (cu galben)
Negocierile de pace au inceput in 1856, in Rusia fiind pe tron un nou tar, Alexandru al II-lea. Prin prevederile tratatului de pace de la Paris din 1856, „planul in patru puncte" propus in 1854 a fost substantial dezvoltat. In principal, privilegiile speciale ale Rusiei in Principatele Dunarene au fost transferat catre grupul Marilor Puteri. Astfel, Tarile Romane au intrat sub protectia aliatilor, iar Moldova a primit inapoi sudul Basarabiei, ocupata de rusi inca din 1806. In plus, navelor de lupta ale tuturor natiunilor le-a fost interzis accesul in Marea Neagra. Flota rusa fusese deja distrusa in timpul razboiului.
Mai mult, tarul si sultanul au fost de acord sa nu mai infiinteze nici un arsenal naval militar pe tarmurile marii. Clauza Marii Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasa pentru Rusia, datorita scaderii drastice a amenintarii tariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au actionat in directia respectarii independentei si integritatii Imperiului Otoman.
Tratatul de la Paris a fost valabil pana in 1871, cand Franta a fost zdrobita de Prusia in razboiul franco-prusac. In vreme ce Prusia si alte cateva state germane s-au unit pentru a forma Imperiul German, imparatul francez Napoleon al III-lea a fost detronat, aparand Republica Franceza. In timpul domniei sale, dornic sa obtina sprijinul Angliei, Napoleon al III-lea s-a opus cu putere Rusiei in ceea ce priveste rezolvarea Problemei Orientale. Conflictul ruso-otoman nu ameninta in niciun fel interesele Frantei. De aceea, Franta a incetat politica antirusa dupa proclamarea Republicii. Incurajata de atitudinea franceza si avand si sprijinul cancelarului german Otto, Furst von Bismarck, Rusia a denuntat tratatul din 1856. Cum Anglia singura nu era capabila sa asigure respectarea tratatului, Rusia si-a reinfiintat flota din Marea Neagra.
Razboiul Crimeii a produs un exod in masa al tatarilor din Crimeea catre teritoriile otomane, ducand la depopularea grava a peninsulei. Stalin, dupa Al II-lea Razboi Mondial, a deportat toti tatarii din Crimeea in Siberia.
Este considerat a fi fost unul dintre ultimele razboaie religioase pe continent, primul conflict la declansarea caruia presa si opinia publica occidentala a jucat un rol semnificativ,si care, in acelasi timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presa scrisa, jurnalism independent ('free-lance')); in aceeasi nota a premierelor, razboiul Crimeii este considerat a fi cel dintai razboi total., care a afectat in mod tragic populatia civila expusa la curatire etnica si abuzuri gen viol; in acelasi timp, este razboiul care a influentat in mod durabil perceptia rusilor in ce priveste Occidentul.
Orice cercetare atenta pentru gasirea cauzei Razboiului Crimeii va concluziona ca e vorba despre o multitudine de factori: pe de-o parte, liderii politici din Marea Britanie erau alarmati de puterea crescanda a Rusiei, intrucat aceasta evolutie putea sa ameninte in Est imperiul colonial britanic; englezii se temeau, astfel, ca rusii si-ar putea extinde influenta in Persia si in India.
Pe de alta parte, opinia publica britanica de orientare liberala, era serios ingrijorata de cresterea puterii rusesti, care in ochii ei echivala cu o crestere a influentei conservatismului politic: liberalii britanici, ca si cei francezi, ii percepeau pe rusi a fi principalii promotori ai despotismului si absolutismului in Europa
Tarul Nicolae I al Rusiei a trimis in misiune, la Inalta Poarta, un diplomat, Alexandr Sergheevici Mensikov.
Conform mai vechilor tratate, Sultanul Abd-ul-Mejid I se obliga sa "protejeze religia crestina si bisericile sale". Mensikov a incercat sa negocieze noi tratate, care sa fi permis sa se amestece in afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de cate ori rusi ar fi considerat inadecvata protectia Sultanului.
In acelasi timp, guvernul britanic al primului ministru George Hamilton-Gordon l-a trimis in misiune in Turcia pe Lord Stratford, care a aflat de pretentiile rusilor imediat ce a ajuns la Istanbul. Lord Stratford a reusit sa-l convinga pe sultan sa respinga cererile rusilor, demonstrandu-i ca acestea compromit independenta turcilor.
Imediat dupa ce a aflat de esecul diplomatic al lui Mensikov, Tarul a ordonat armatei ruse sa intre in Moldova si Valahia, (principate autonome sub suzeranitatea otomana, in care Rusia era considerata ca un aparator special al bisericii ortodoxe), folosindu-se de pretextul esecului rezolvarii problemei Locurilor Sfinte. Nicolae I a crezut ca puterile europene nu aveau sa protesteze la actiunea rusa de ocupare a unor teritorii periferice aflate in sfera de influenta otomana.
Cand anglo-francezii au pretins retragerea rusilor din Principatele Dunarene, Austria i-a sprijinit si, desi nu a declarat imediat razboi Rusiei, a refuzat sa se declare neutra. Cand, in vara anului 1854, Viena a mai facut o cerere pentru retragerea trupelor, Rusia s-a temut ca Austria avea sa intre in razboi.
Desi principalele motive de razboi au disparut dupa ce Rusia si-a retras trupele din Principatele Dunarene, Anglia si Franta nu au incetat ostilitatile. Hotarate sa rezolve o data pentru totdeauna asa numita „Problema orientala", aliatii au propus anumite conditii pentru incetarea focului, si anume:obligatia Rusiei de a renunta la protectoratul asupra Principatelor Dunarene;
abandonarea oricaror pretentii de amestec in treburile interne otomane avand ca pretext protejarea crestinilor din Turcia;
revizuirea Conventiilor Stramtorilor din 1841 si liberul acces al tuturor natiunilor la navigatia pe Dunare.
Cand tarul a refuzat sa accepte conditiile de pace, a izbucnit ceea ce avea sa fie numit Razboiul Crimeii.
Cand tarul si-a trimis trupele in cele doua principate romane, ("Principatele Dunarene"), Marea Britanie, incercand sa echilibreze situatia, a trimis o flota in Dardanele, unde i s-a alaturat si o flota din Franta. In tot acest timp, puterile europene incercau sa gaseasca o solutie de compromis.
Faza finala a razboiului si tratativele de pace[modificare | modificare sursa]
Pierderile teritoriale otomane (cu galben)
Negocierile de pace au inceput in 1856, in Rusia fiind pe tron un nou tar, Alexandru al II-lea. Prin prevederile tratatului de pace de la Paris din 1856, „planul in patru puncte" propus in 1854 a fost substantial dezvoltat. In principal, privilegiile speciale ale Rusiei in Principatele Dunarene au fost transferat catre grupul Marilor Puteri. Astfel, Tarile Romane au intrat sub protectia aliatilor, iar Moldova a primit inapoi sudul Basarabiei, ocupata de rusi inca din 1806. In plus, navelor de lupta ale tuturor natiunilor le-a fost interzis accesul in Marea Neagra. Flota rusa fusese deja distrusa in timpul razboiului.
Mai mult, tarul si sultanul au fost de acord sa nu mai infiinteze nici un arsenal naval militar pe tarmurile marii. Clauza Marii Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasa pentru Rusia, datorita scaderii drastice a amenintarii tariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au actionat in directia respectarii independentei si integritatii Imperiului Otoman.
Tratatul de la Paris a fost valabil pana in 1871, cand Franta a fost zdrobita de Prusia in razboiul franco-prusac. In vreme ce Prusia si alte cateva state germane s-au unit pentru a forma Imperiul German, imparatul francez Napoleon al III-lea a fost detronat, aparand Republica Franceza. In timpul domniei sale, dornic sa obtina sprijinul Angliei, Napoleon al III-lea s-a opus cu putere Rusiei in ceea ce priveste rezolvarea Problemei Orientale. Conflictul ruso-otoman nu ameninta in niciun fel interesele Frantei. De aceea, Franta a incetat politica antirusa dupa proclamarea Republicii. Incurajata de atitudinea franceza si avand si sprijinul cancelarului german Otto, Furst von Bismarck, Rusia a denuntat tratatul din 1856. Cum Anglia singura nu era capabila sa asigure respectarea tratatului, Rusia si-a reinfiintat flota din Marea Neagra.
Razboiul Crimeii a produs un exod in masa al tatarilor din Crimeea catre teritoriile otomane, ducand la depopularea grava a peninsulei. Stalin, dupa Al II-lea Razboi Mondial, a deportat toti tatarii din Crimeea in Siberia.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.