Din aceeasi categorie
|
Atentat Impotriva Lui Hitler 1.660 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Verdictul istoriei - Hitler UK 2013) Documentar 60 min 882 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Paris eiberat de trupele americane in August 1944 928 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Viata si bolileascunse ale lui Hitler 1.043 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Acolitii lui Hitler – Heinrich Himmler 870 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Hitler,nazistii si drogurile Documentar 935 vizite - 0 comentarii adaugat de marco |
||||||||||||||||||
|
Al doilea Razboi Mondial. (Partea II) Cotitura radicala 1.454 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Misiunea lui Rudolf Hess in Anglia - Un mister 1.510 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Misiunea lui Rudolf Hess in Anglia - Un mister 1.386 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Misiunea lui Rudolf Hess in Anglia - Tradator sau nebun? 1.385 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Atentatul de la 20 iulie 1944 impotriva lui Hitler
| Adaugat de zorba | 12.07.2017 |  Adauga
la favorite |
833 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteComplotul de la 20 iulie 1944 a fost o tentativa de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit sa fie urmata de Operatiunea Walkure, prin care complotistii urmau sa-si asigure controlul asupra tarii. Principalul atentator la viata fuhrerului a fost Claus von Stauffenberg, care facea parte din statul major al Armatei de Rezerva, functie care ii permitea sa aiba acces la sala de raport a lui Hitler.
Atentatul de la 20 iulie 1944 din Adapostul lupului a fost punctul culminant al actiunilor rezistentei germane, care incercase de mai multe ori fara succes sa rastoarne regimul nazist. Esecul complotului a dus la arestarea a peste 5.000 de oameni si la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistentei.
Grupurile de conspiratori care planuiau lovitura de stat existau in Wehrmacht si in Abwehr inca din 1938. Primii lideri complotisti au fost generalul de brigada Hans Oster, seful serviciului de informatii militare, fostul sef al Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck si feldmaresalul Erwin von Witzleben.
In 1941, a fost format un nou grup conspirativ, condus de colonelul Henning von Tresckow, membru al statului major al feldmaresalului Fedor von Bock (care ii era unchi), comandantul Grupului de Armate Centru din Operatiunea Barbarossa. Tresckow a recrutat sistematic membri ai opozitiei din cadrul Statului Major, formand unul dintre cele mai bine organizate grupuri de rezistenta din cadrul armatei. Impotriva lui Hitler nu puteau fi facute multe lucruri atata vreme cat armatele germene inaintau triumfatoare in vestul Uniunii Sovietice, in anii 1941 si 1942, chiar si dupa esecul din fata Moscovei (decembrie 1941), care a dus la demiterea lui Brauchitsch si Bock.
In 1942, Oster si Tresckow au reusit sa refaca o retea de rezistenta functionala. Cel mai important nou recrut al lor a fost generalul Friedrich Olbricht, seful cartierului general din Bendlerblock (Berlin), care controla un sistem independent de comunicatii al unitatilor de rezrva din toata Germania. Prin conectarea acestui nou recrut cu mai vechiul grup de rezistenta a lui Tresckow din Grupul de Armate Centru a fost creata o grupare care putea organiza o lovitura de stat cu sorti de izbanda.
La sfarsitul aceluiasi an, Tresckow si Olbricht au formulat un plan de asasinare a lui Hitler si au fixat data loviturii de stat in martie 1943, in timpul vizitei dictatorului la cartierul general al Grupului de Armate Centru de la Smolensk. Pentru eliminarea lui Hitler fusese planuita plasarea unei bombe la bordul aparatului de zbor cu care urma sa se deplaseze fuhrerul. Bomba nu a functionat. A esuat de asemenea o incercare de asasinare a lui Hitler in timpul vizitarii unei expozitii de armament sovietic capturat. Esecurile au demoralizat conspiratorii. In 1943, ei au incercat fara succes sa recruteze comandanti de pe front importanti, precum maresalul Erich von Manstein si maresalul Gerd von Rundstedt.
20 iulie
La 1 iulie 1944, Stauffenberg a fost numit seful statului major al generalului Fromm la cartierul general al Armatei de rezerva din Bendlerstrasse, in centrul Berlinului. Aceasta pozitie ii permitea sa participe la conferintele militare ale lui Hitler, atat in Prusia Rasariteana, cat si la Berchtesgaden. Stauffenberg era astfel in masura sa atenteze la viata lui dictatorului, cu ajutorul unei bombe sau al unui pistol. Conspiratorii nu fusesera multa vreme de acord cu ideea asasinarii dictatorului din motive etice sau religioase, dar si-au schimbat pozitia, poate si ca urmare a unor marturii despre exterminarea la Auschwitz a aproximativ 250.000 de evrei unguri – punctul culminant al Holocaustui.
Intre timp, de partea conspiratorilor a fost adus un nou aliat important, generalul Carl-Heinrich von Stulpnagel, comandantul militar al trupelor de ocupatie din Franta, care urma sa preia controlul Parisului dupa asasinarea lui Hitler si sa negocieze cu fortelel aliate un armistitiu imediat. Complotul era gata de a fi declansat.
La inceputul lui iulie, Stauffenberg a participat, purtand o bomba in geanta, la doua conferinte ale lui Hitler. Dar datorita faptului ca s-a considerat ca nu numai Hitler, dar si Himmler si poate si Goring ar fi trebuit sa moara pentru ca operatiunea Walkure sa aiba sansa de reusita, atentatul a fost amanat de fiecare data in ultima clipa, deoarece Himmler nu era prezent la conferintele militare. De fapt, complotistii ar fi trebuit sa stie ca Himmler de obicei nu participa la conferintele militare ale lui Hitler.
La 15 iulie, cand Stauffenberg a zburat din nou spre Prusia Rasariteana, conditiile sus amintite au fost abandonate. Conform noului plan, Stauffenberg urma sa plaseze bomba in sala de conferinte in care era se afla Hitler cu temporizatorul pornit, si atentatorul sa paraseasca sala sub un pretext oarecare, sa astepte explozia si moartea dictatorului, sa zboare la Berlin si sa se alature complotistilor din Bendlerblock. Urma apoi sa fie declansata operatiunea Walkue, iar Armata de rezerva urma sa preia controlul asupra Germaniei si sa-i aresteze pe principalii lideri nazisti. Generalul Beck urma sa fie numit sef al statului, fostul primar Goerdeler cancelar, iar Witzleben comandant suprem al armatei. Planul era ambitios, dar, cu un dram de noroc, nu era deloc nerealizabil.
O alta tentativa de asasinare a fost anulata in ultima clipa din motive care raman necunoscute. Toti participantii la conversatia telefonica care a dus la amanarea acestei tentative au murit pana la sfarsitul anului 1944. Stauffenberg s-a reintors la Berlin furios si dezamagit. Plecand de la falsa prezumtie ca atentatul a avut loc si Hitler murise, la 15 iulie a fost declansata partial Operatiunea „Walkure". Numai dupa depunerea unor eforturi uriase si cu mult noroc, complotistii au reusit sa mascheze desfasurarea de forte denumind-o „exercitiu de mobilizare". La 18 iulie au aparut zvonuri, auzite si de Stauffenberg, conform carora Gestapoul ar fi aflat de conspiratie si ca urmau sa aiba loc arestari masive. Se pare ca a fost o alarma falsa, dar zvonurile au fost suficient de ingrijoratoare pentru a-i determina pe conspiratori sa actioneze imediat. La ora 10:00 a zilei de 20 iulie, Stauffenberg a zburat la cartierul general de la Rastenburg ca sa participe la o noua conferinta militara cu Hitler. Din nou, Stauffenberg avea o bomba in geanta. De mentionat ca, in ciuda maniei lui Hitler pentru securitate, ofiterii care se prezentau la conferintele militare nu erau supusi vreunei perchezitii.
Conferinta a inceput pe la ora 12:10. Stauffenberg a activat detonatorul, l-a plasat in masa de exploziv plastic preparat de Wessel von Freytag-Loringhoven si intreg ansamblul l-a introdus in geanta. A intrat in sala de conferinte si a plasat geanta cu bomba sub masa in jurul careia se adunasera Hitler si mai mult de 20 de ofiteri. Dupa zece minute, Stauffenberg a parasit camera sub un pretext oarecare. La 12:40 bomba a explodat, demoland cea mai mare parte a salii de conferinte. Trei ofiteri si un stenograf au fost grav raniti si au murit curand. Dar Hitler a supravietuit, suferind doar cateva rani neglijabile. Este posibil ca Hitler sa fi scapat din cauza ca geanta cu explozibil fusese mutata in spatele piciorului mesei din stejar masiv, ceea ce l-ar fi ferit de explozie. Exista prezumtia ca geanta ar fi putut fi mutata de un ofiter la capatul mesei opuse de locul unde se afla Hitler. Stauffenberg, dupa ce a auzit explozia si a vazut fum iesind ferestrele cu geamuri sparte ale cladirii ravasite de explozie, a presupus ca Hitler a murit, a sarit intr-o masina alaturi de Werner von Haeften si a fugit la aeroport. La ora 13:00, a decolat la bordul unui avion He 111 spre Berlin.
Inainte ca avionul lui Stauffenberg sa aterizeze la Berlin (pe la ora 15:00), un alt membru al conspiratiei prezent la Rastenburg, generalul Erich Fellgiebel, a telefonat si a raportat ca Hitler a supravietuit atentatului. Acest telefon a facut ca majoritatea complotistilor sa-si piarda curajul, judecand, poate pe buna dreptate, ca mobilizarea „Walkure" nu mai avea nicio sansa in conditiile in care lumea urma sa afle ca Hitler supravietuise. Confuzia a sporit in momentul in care Stauffenberg a aterizat la Berlin si a telefonat de la aeroport anuntand moartea lui Hitler. Complotistii nu mai stiau pe cine sa creada. In cele din urma, la ora 16:00, Olbricht a dat ordinul de declansare a Operatiunii „Walkure" si inceperea mobilizarii. Sovaielnicul general Fromm i-a telefonat maresalului Wilhelm Keitel pentru a se asigura ca Hitler este in viata. Keitel i-a cerut lui Fromm sa-l gaseasca pe Stauffenberg. Keitel i-a spus lui Fromm ca toate itele complotul duc la cartierul lui general si ca se afla in mare primejdie sa fie gasit vinovat de participare la atentat. Fromm a raspuns ca crezuse tot timpul ca Stauffenberg a fost alaturi de Hitler.
La ora 16:40, Stauffenberg si Haeften au ajuns la Bendlerblock. Fromm a profitat de situatie si a schimbat tabara si a incercat sa-l aresteze pe Stauffenberg, dar a fost la randul lui retinut de Olbricht si Stauffenberg sub amenintarea armelor. In acel moment insa, Himmler preluase controlul asupra intregii situatii. El a dat ordinele necesare pentru contramandarea mobilizarii operatiuni Walkure. In unele locuri, actiunile loviturii de stat continuau, fiind conduse de ofiteri incredintati ca Hitler murise. Ministerul Propagandei din Wilhelmstrasse, cu Joseph Goebbels in incinta, a fost inconjurat de trupe rebele, dar telefonul lui Goebbels nu a fost intrerupt. La Paris, Stulpnagel a dispus arestatrea comandantilor SS si ai SD-ului (serviciul de securitate). La Viena, Praga si in alte cateva orase mari, trupele rebele au ocupat birourile naziste si au arestat gauleiterii si ofiterii SS.
Un soldat tinand pantalonii lui Hitler rupti de suflul exploziei bombei.
Momentul decisiv a venit la ora 19:00, cand Hitler a contactat ministerul propagandei. Goebbels a aranjat ca Hitler sa poata vorbi cu Otto Remer, comandantul trupelor care impresurasera cladirea ministerului. Otto Remer a fost asigurat ca fuhrerul era in viata si a primit de la acesta comanda sa preia controlul asupra capitalei germane. La ora 20:00, Witzleben a sosit la Bendlerblock si s-a certat rau cu Stauffenberg, care mai insista inca sa se continue actiunile loviturii de stat. Witzleben a plecat la scurta vreme. Cam in acelasi timp, preluarea puterii la Paris a fost abandonata cand Gunther von Kluge, care fusese numit de curand comandat sef al trupelor din vest, a aflat ca Hitler era in viata si a trecut de partea regimului. Kluge l-a arestat in graba pe Stulpnagel.
Membrii mai putin hotarati ai conspiratiei din Berlin au inceput sa schimbe unul dupa altul tabara. La Bendlerblock au izbucnit lupte intre sustinatorii complotului si si cei care se opuneau continuarii lui. In timpul luptelor, Stauffenberg a fost ranit. Pana la 23:00, Fromm a recastigat controlul asupra garnizoanei, sperand ca prin zelul aratat sa-si salveze pielea. Beck s-a sinucis, exemplul lui fiind urmat de mai multi alti complotisti.
Fromm a declarat ca a instituit o curte martiala cu un singur membru – chiar el – si i-a condamnat pe Olbricht, Stauffenberg, Haeften si pe Albrecht Mertz von Quirnheim la moarte. La ora 00:10 a zilei de 21 iulie, condamnatii au fost executati in curtea cartierului general. Au urmat alte executii, dar la ora 00:30 trupele SS conduse de Otto Skorzeny au ajuns la fata locului si a oprit orice executie. Fromm s-a dus la Goebbels sa pretinda ca este cel care a inabusit lovitura de stat. Fromm a fost arestat imediat.
Atentatul de la 20 iulie 1944 din Adapostul lupului a fost punctul culminant al actiunilor rezistentei germane, care incercase de mai multe ori fara succes sa rastoarne regimul nazist. Esecul complotului a dus la arestarea a peste 5.000 de oameni si la executarea a aproximativ 200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistentei.
Grupurile de conspiratori care planuiau lovitura de stat existau in Wehrmacht si in Abwehr inca din 1938. Primii lideri complotisti au fost generalul de brigada Hans Oster, seful serviciului de informatii militare, fostul sef al Marelui Stat Major, generalul Ludwig Beck si feldmaresalul Erwin von Witzleben.
In 1941, a fost format un nou grup conspirativ, condus de colonelul Henning von Tresckow, membru al statului major al feldmaresalului Fedor von Bock (care ii era unchi), comandantul Grupului de Armate Centru din Operatiunea Barbarossa. Tresckow a recrutat sistematic membri ai opozitiei din cadrul Statului Major, formand unul dintre cele mai bine organizate grupuri de rezistenta din cadrul armatei. Impotriva lui Hitler nu puteau fi facute multe lucruri atata vreme cat armatele germene inaintau triumfatoare in vestul Uniunii Sovietice, in anii 1941 si 1942, chiar si dupa esecul din fata Moscovei (decembrie 1941), care a dus la demiterea lui Brauchitsch si Bock.
In 1942, Oster si Tresckow au reusit sa refaca o retea de rezistenta functionala. Cel mai important nou recrut al lor a fost generalul Friedrich Olbricht, seful cartierului general din Bendlerblock (Berlin), care controla un sistem independent de comunicatii al unitatilor de rezrva din toata Germania. Prin conectarea acestui nou recrut cu mai vechiul grup de rezistenta a lui Tresckow din Grupul de Armate Centru a fost creata o grupare care putea organiza o lovitura de stat cu sorti de izbanda.
La sfarsitul aceluiasi an, Tresckow si Olbricht au formulat un plan de asasinare a lui Hitler si au fixat data loviturii de stat in martie 1943, in timpul vizitei dictatorului la cartierul general al Grupului de Armate Centru de la Smolensk. Pentru eliminarea lui Hitler fusese planuita plasarea unei bombe la bordul aparatului de zbor cu care urma sa se deplaseze fuhrerul. Bomba nu a functionat. A esuat de asemenea o incercare de asasinare a lui Hitler in timpul vizitarii unei expozitii de armament sovietic capturat. Esecurile au demoralizat conspiratorii. In 1943, ei au incercat fara succes sa recruteze comandanti de pe front importanti, precum maresalul Erich von Manstein si maresalul Gerd von Rundstedt.
20 iulie
La 1 iulie 1944, Stauffenberg a fost numit seful statului major al generalului Fromm la cartierul general al Armatei de rezerva din Bendlerstrasse, in centrul Berlinului. Aceasta pozitie ii permitea sa participe la conferintele militare ale lui Hitler, atat in Prusia Rasariteana, cat si la Berchtesgaden. Stauffenberg era astfel in masura sa atenteze la viata lui dictatorului, cu ajutorul unei bombe sau al unui pistol. Conspiratorii nu fusesera multa vreme de acord cu ideea asasinarii dictatorului din motive etice sau religioase, dar si-au schimbat pozitia, poate si ca urmare a unor marturii despre exterminarea la Auschwitz a aproximativ 250.000 de evrei unguri – punctul culminant al Holocaustui.
Intre timp, de partea conspiratorilor a fost adus un nou aliat important, generalul Carl-Heinrich von Stulpnagel, comandantul militar al trupelor de ocupatie din Franta, care urma sa preia controlul Parisului dupa asasinarea lui Hitler si sa negocieze cu fortelel aliate un armistitiu imediat. Complotul era gata de a fi declansat.
La inceputul lui iulie, Stauffenberg a participat, purtand o bomba in geanta, la doua conferinte ale lui Hitler. Dar datorita faptului ca s-a considerat ca nu numai Hitler, dar si Himmler si poate si Goring ar fi trebuit sa moara pentru ca operatiunea Walkure sa aiba sansa de reusita, atentatul a fost amanat de fiecare data in ultima clipa, deoarece Himmler nu era prezent la conferintele militare. De fapt, complotistii ar fi trebuit sa stie ca Himmler de obicei nu participa la conferintele militare ale lui Hitler.
La 15 iulie, cand Stauffenberg a zburat din nou spre Prusia Rasariteana, conditiile sus amintite au fost abandonate. Conform noului plan, Stauffenberg urma sa plaseze bomba in sala de conferinte in care era se afla Hitler cu temporizatorul pornit, si atentatorul sa paraseasca sala sub un pretext oarecare, sa astepte explozia si moartea dictatorului, sa zboare la Berlin si sa se alature complotistilor din Bendlerblock. Urma apoi sa fie declansata operatiunea Walkue, iar Armata de rezerva urma sa preia controlul asupra Germaniei si sa-i aresteze pe principalii lideri nazisti. Generalul Beck urma sa fie numit sef al statului, fostul primar Goerdeler cancelar, iar Witzleben comandant suprem al armatei. Planul era ambitios, dar, cu un dram de noroc, nu era deloc nerealizabil.
O alta tentativa de asasinare a fost anulata in ultima clipa din motive care raman necunoscute. Toti participantii la conversatia telefonica care a dus la amanarea acestei tentative au murit pana la sfarsitul anului 1944. Stauffenberg s-a reintors la Berlin furios si dezamagit. Plecand de la falsa prezumtie ca atentatul a avut loc si Hitler murise, la 15 iulie a fost declansata partial Operatiunea „Walkure". Numai dupa depunerea unor eforturi uriase si cu mult noroc, complotistii au reusit sa mascheze desfasurarea de forte denumind-o „exercitiu de mobilizare". La 18 iulie au aparut zvonuri, auzite si de Stauffenberg, conform carora Gestapoul ar fi aflat de conspiratie si ca urmau sa aiba loc arestari masive. Se pare ca a fost o alarma falsa, dar zvonurile au fost suficient de ingrijoratoare pentru a-i determina pe conspiratori sa actioneze imediat. La ora 10:00 a zilei de 20 iulie, Stauffenberg a zburat la cartierul general de la Rastenburg ca sa participe la o noua conferinta militara cu Hitler. Din nou, Stauffenberg avea o bomba in geanta. De mentionat ca, in ciuda maniei lui Hitler pentru securitate, ofiterii care se prezentau la conferintele militare nu erau supusi vreunei perchezitii.
Conferinta a inceput pe la ora 12:10. Stauffenberg a activat detonatorul, l-a plasat in masa de exploziv plastic preparat de Wessel von Freytag-Loringhoven si intreg ansamblul l-a introdus in geanta. A intrat in sala de conferinte si a plasat geanta cu bomba sub masa in jurul careia se adunasera Hitler si mai mult de 20 de ofiteri. Dupa zece minute, Stauffenberg a parasit camera sub un pretext oarecare. La 12:40 bomba a explodat, demoland cea mai mare parte a salii de conferinte. Trei ofiteri si un stenograf au fost grav raniti si au murit curand. Dar Hitler a supravietuit, suferind doar cateva rani neglijabile. Este posibil ca Hitler sa fi scapat din cauza ca geanta cu explozibil fusese mutata in spatele piciorului mesei din stejar masiv, ceea ce l-ar fi ferit de explozie. Exista prezumtia ca geanta ar fi putut fi mutata de un ofiter la capatul mesei opuse de locul unde se afla Hitler. Stauffenberg, dupa ce a auzit explozia si a vazut fum iesind ferestrele cu geamuri sparte ale cladirii ravasite de explozie, a presupus ca Hitler a murit, a sarit intr-o masina alaturi de Werner von Haeften si a fugit la aeroport. La ora 13:00, a decolat la bordul unui avion He 111 spre Berlin.
Inainte ca avionul lui Stauffenberg sa aterizeze la Berlin (pe la ora 15:00), un alt membru al conspiratiei prezent la Rastenburg, generalul Erich Fellgiebel, a telefonat si a raportat ca Hitler a supravietuit atentatului. Acest telefon a facut ca majoritatea complotistilor sa-si piarda curajul, judecand, poate pe buna dreptate, ca mobilizarea „Walkure" nu mai avea nicio sansa in conditiile in care lumea urma sa afle ca Hitler supravietuise. Confuzia a sporit in momentul in care Stauffenberg a aterizat la Berlin si a telefonat de la aeroport anuntand moartea lui Hitler. Complotistii nu mai stiau pe cine sa creada. In cele din urma, la ora 16:00, Olbricht a dat ordinul de declansare a Operatiunii „Walkure" si inceperea mobilizarii. Sovaielnicul general Fromm i-a telefonat maresalului Wilhelm Keitel pentru a se asigura ca Hitler este in viata. Keitel i-a cerut lui Fromm sa-l gaseasca pe Stauffenberg. Keitel i-a spus lui Fromm ca toate itele complotul duc la cartierul lui general si ca se afla in mare primejdie sa fie gasit vinovat de participare la atentat. Fromm a raspuns ca crezuse tot timpul ca Stauffenberg a fost alaturi de Hitler.
La ora 16:40, Stauffenberg si Haeften au ajuns la Bendlerblock. Fromm a profitat de situatie si a schimbat tabara si a incercat sa-l aresteze pe Stauffenberg, dar a fost la randul lui retinut de Olbricht si Stauffenberg sub amenintarea armelor. In acel moment insa, Himmler preluase controlul asupra intregii situatii. El a dat ordinele necesare pentru contramandarea mobilizarii operatiuni Walkure. In unele locuri, actiunile loviturii de stat continuau, fiind conduse de ofiteri incredintati ca Hitler murise. Ministerul Propagandei din Wilhelmstrasse, cu Joseph Goebbels in incinta, a fost inconjurat de trupe rebele, dar telefonul lui Goebbels nu a fost intrerupt. La Paris, Stulpnagel a dispus arestatrea comandantilor SS si ai SD-ului (serviciul de securitate). La Viena, Praga si in alte cateva orase mari, trupele rebele au ocupat birourile naziste si au arestat gauleiterii si ofiterii SS.
Un soldat tinand pantalonii lui Hitler rupti de suflul exploziei bombei.
Momentul decisiv a venit la ora 19:00, cand Hitler a contactat ministerul propagandei. Goebbels a aranjat ca Hitler sa poata vorbi cu Otto Remer, comandantul trupelor care impresurasera cladirea ministerului. Otto Remer a fost asigurat ca fuhrerul era in viata si a primit de la acesta comanda sa preia controlul asupra capitalei germane. La ora 20:00, Witzleben a sosit la Bendlerblock si s-a certat rau cu Stauffenberg, care mai insista inca sa se continue actiunile loviturii de stat. Witzleben a plecat la scurta vreme. Cam in acelasi timp, preluarea puterii la Paris a fost abandonata cand Gunther von Kluge, care fusese numit de curand comandat sef al trupelor din vest, a aflat ca Hitler era in viata si a trecut de partea regimului. Kluge l-a arestat in graba pe Stulpnagel.
Membrii mai putin hotarati ai conspiratiei din Berlin au inceput sa schimbe unul dupa altul tabara. La Bendlerblock au izbucnit lupte intre sustinatorii complotului si si cei care se opuneau continuarii lui. In timpul luptelor, Stauffenberg a fost ranit. Pana la 23:00, Fromm a recastigat controlul asupra garnizoanei, sperand ca prin zelul aratat sa-si salveze pielea. Beck s-a sinucis, exemplul lui fiind urmat de mai multi alti complotisti.
Fromm a declarat ca a instituit o curte martiala cu un singur membru – chiar el – si i-a condamnat pe Olbricht, Stauffenberg, Haeften si pe Albrecht Mertz von Quirnheim la moarte. La ora 00:10 a zilei de 21 iulie, condamnatii au fost executati in curtea cartierului general. Au urmat alte executii, dar la ora 00:30 trupele SS conduse de Otto Skorzeny au ajuns la fata locului si a oprit orice executie. Fromm s-a dus la Goebbels sa pretinda ca este cel care a inabusit lovitura de stat. Fromm a fost arestat imediat.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.