Din aceeasi categorie
|
Istoria cafelei 665 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut - Elena Ceausescu - Faraoana 648 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut - Cum a fost faurit... Omul nou 1.807 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre Epoca de Aur - Alo, cuplajul? 621 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut:Spre vest, cu voie de la partid! 832 vizite - 0 comentarii adaugat de calul |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut: Ciorba rece, bere calda 870 vizite - 0 comentarii adaugat de calul |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut - Scolile profesionale comuniste 779 vizite - 0 comentarii adaugat de calul |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut:Basarabia sau RSS Moldoveneasca? 887 vizite - 0 comentarii adaugat de calul |
||||||||||||||||||
|
Mos Gerila - Sarbatorile de iarna in comununism 615 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut: Dacia, luxul epocii de aur 1.000 vizite - 0 comentarii adaugat de calul |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Despre croissante si cafeaua cu lapte.
| Adaugat de Cozana | 18.11.2016 |  Adauga
la favorite |
758 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteespre croissante, spune o legenda veche de peste 1200 de ani ca ar fi fost create in orasul maghiar Buda ca o celebrare a victoriei francilor lui Charles Martel asupra arabilor care invadasera Europa, in Batalia de la Tours din anul 732. Insa aceasta este doar o legenda, iar datele care sa o sustina lipsesc cu desavarsire. Mai credibila pare o relatare din anul 1683, anul in care turcii condusi de Mustafa Pasa rateaza de putin sa implineasca visul sultanilor otomani de a cuceri Viena.
Asediul incepuse la data de 14 iulie si, dupa aproape o luna si jumatate, se parea ca ambele forte combatante se afla intr-un impas. Turcii au incercat atunci o stratagema, nu noua, dar eficienta in cazul asediilor, aceea de a sapa tuneluri subterane pentru a detona butoaie cu praf de pusca sub zidurile cetatii si a permite ienicerilor si spahiilor sa patrunda in mareata cetate a Vienei. A fost o operatiune care a lungit nepermis durata campaniei militare si care a permis garnizoanei Vienei (de numai 15.000 de oameni) sa primeasca intariri din partea puterilor crestine, in special din partea regelui polonez Ian Sobieski al III-lea. Cel mai probabil sustin istoricii, Mustafa Pasa a vrut sa evite pradarea Vienei de catre proprii soldati, asa cum se intampla in mai toate bataliile de la inceput si pana in prezent, motiv pentru care nu a ordonat o atac pe scara larga.
Si astfel, la 12 septembrie, intarziati de strategia liderului lor, otomanii se vad pusi in fata celui mai mare asalt de cavalerie din istorie, un asalt care, in doar trei ore, a dus la moartea a 40.000 de turci si izgonirea celorlalti. Sobieski intra invingator in Viena, parafrazandu-l pe marele Iulius Cezar: Veni, vidi, vici! Drept multumire, vienezii ii ofera pe langa altele (si pe langa ceea ce luase oricum singur de la turci) o bagheta coapta in forma de semiluna. Probabil primul croissant din istorie.
Si cum austriecii tineau la mandria lor nationala, ideea de a-ti infige dintii intr-o semiluna, mai ales una delicioasa, a prins de minune. Ulterior, in anul 1839, un ofiter de artilerie austriac, August Zang, a pus bazele unei brutarii vieneze, insotita de o ceainarie, pe strada Richelieu, nr. 92, Paris. Specialitatile vieneze au avut un succes rasunator in Paris iar brutarii francezi s-au grabit sa copieze ideea aducatoare de profit imediat. Acesta este momentul in care apare, la aproape un secol si jumatate de la inventia croissantului, numele sub care il cunoastem azi. O fi fost o idee furata de francezi, dar sa ii mai spui si Kipferl in Franta ar fi fost prea de tot.
Sa ne intoarcem insa la asediul Vienei din anul 1683. Mai precis la un personaj uitat de istoria universala, dar comemorat cu sfintenie de vienezi, dovada stand strada ce ii poarta numele si care este strajuita de o statuie a sa… Jerzy Franciszek Kulczycki. Kulczycki era un sas de origine ortodoxa, nascut in vestul Ucrainei de azi, pe atunci Commonwealthul polonezo-lituanian. Inca din tinerete s-a dovedit un om inclinat spre aventura, asa ca se inroleaza in randul cazacilor cu care intreprinde mai multe campanii militare. Si cum cazacii erau o adunatura pestrita de natii, si cum sasul nostru dovedeste o inclinatie nativa catre limbile straine, el invata rapid ucraineana, turca, germana, maghiara, romana si poloneza.
Capturat de catre turci, este salvat de la o moarte sigura de catre aptitudinile sale, astfel ca este vandut unor negustori sarbi care il folosesc pe post de translator. Ulterior, scapa si de aici, obtine cetatenia poloneza si se muta la Viena in 1678. Ceea ce parea insa o idee buna s-a dovedit un dezastru, pentru ca dupa numai cinci ani, o oaste de 150.000 de soldati otomani se afla la portile Vienei. Putini stiu insa ca datorita actiunilor sale, Viena a ramas un oras liber. Cu doar 15.000 de oameni in apararea orasului, si acestia aflati la limitele fizice in urma infometarii si a lipsurilor de toate felurile, contele Ernst Rudiger von Starhemberg, guvernatorul de atunci al Vienei, se afla pe punctul de a preda armele. Aici intervine Kulczycki, cel care se ofera voluntar pentru a cere ajutor ducelui Charles de Lorraine. Insotit de bunul sau prieten sarb Dorde Mihailovici, sasul se strecoara printre liniile turcesti, ambii imbracati in haine orientale si vorbind cat ii tinea gura in limba turca pentru a nu fi recunoscuti. Stratagema functioneaza. Turcii habar nu au ca se afla in preajma unor mesageri vienezi, iar Kulczycki si Dorde ajung la destinatie si afla ca intaririle sunt in drum spre Viena. Cei doi fac cale intoarsa, printre aceeasi soldati turci care ii privesc cu nedumerire cum canta de fericire tot felul de cantece turcesti. Cateva saptamani mai tarziu, Viena era salvata. Printre prazile de razboi capturate de regele Sobieski de la turci se gaseau si cateva sute de saci plini cu niste boabe ciudate, boabe pe care polonezii le-au considerat mancare pentru camile.
Kulczycki stia insa despre ce este vorba. Umblat prin Balcani si prin Turcia, sasul-polonez aflase o bautura virtual necunoscuta in Europa occidentala, dar extrem de apreciata in Orient, cafeaua. In fapt, in toata Europa Occidentala nu existau decat doua cafenele, si acelea serveau mai mult ceai, o bautura la fel de exotica precum cafeaua.
Atunci cand este omagiat de catre vienezi, germani si polonezi deopotriva pentru vitejia sa si pentru aportul adus la victoria crestina, lui Kulczycki i se cere de catre insusi Sobieski sa isi aleaga ceea ce doreste din prada de razboi. Fara sa pregete, eroul Vienei cere o parte dintre sacii de boabe pe care oricum polonezii vroiau sa ii arunce, mai ales ca armasarii lor pareau sa nu aiba aceleasi preferinte cu ale camilelor.
Cateva saptamani mai tarziu, aparea pe Schlossergassl prima cafenea din Viena ( se numea „Casa de sub sticla albastra"). Kulczycki isi imbie clientii in haine turcesti, in fond toata lumea stia ceea ce facuse iar afacerea sa cunoaste un boom neasteptat. Cafeneaua era plina zi de zi cu clienti dornici sa il vada pe eroul Vienei, sa ii asculte povestile si sa guste bautura capturata de la turci. Atat de multi clienti avea Kulczycki incat se gandeste sa indoaie bautura. Adauga astfel, pentru prima data, lapte in cafea, lucru pe care turcii nu il mai facusera niciodata. Restul este istorie
Sursa Stiinta si tehnica
Asediul incepuse la data de 14 iulie si, dupa aproape o luna si jumatate, se parea ca ambele forte combatante se afla intr-un impas. Turcii au incercat atunci o stratagema, nu noua, dar eficienta in cazul asediilor, aceea de a sapa tuneluri subterane pentru a detona butoaie cu praf de pusca sub zidurile cetatii si a permite ienicerilor si spahiilor sa patrunda in mareata cetate a Vienei. A fost o operatiune care a lungit nepermis durata campaniei militare si care a permis garnizoanei Vienei (de numai 15.000 de oameni) sa primeasca intariri din partea puterilor crestine, in special din partea regelui polonez Ian Sobieski al III-lea. Cel mai probabil sustin istoricii, Mustafa Pasa a vrut sa evite pradarea Vienei de catre proprii soldati, asa cum se intampla in mai toate bataliile de la inceput si pana in prezent, motiv pentru care nu a ordonat o atac pe scara larga.
Si astfel, la 12 septembrie, intarziati de strategia liderului lor, otomanii se vad pusi in fata celui mai mare asalt de cavalerie din istorie, un asalt care, in doar trei ore, a dus la moartea a 40.000 de turci si izgonirea celorlalti. Sobieski intra invingator in Viena, parafrazandu-l pe marele Iulius Cezar: Veni, vidi, vici! Drept multumire, vienezii ii ofera pe langa altele (si pe langa ceea ce luase oricum singur de la turci) o bagheta coapta in forma de semiluna. Probabil primul croissant din istorie.
Si cum austriecii tineau la mandria lor nationala, ideea de a-ti infige dintii intr-o semiluna, mai ales una delicioasa, a prins de minune. Ulterior, in anul 1839, un ofiter de artilerie austriac, August Zang, a pus bazele unei brutarii vieneze, insotita de o ceainarie, pe strada Richelieu, nr. 92, Paris. Specialitatile vieneze au avut un succes rasunator in Paris iar brutarii francezi s-au grabit sa copieze ideea aducatoare de profit imediat. Acesta este momentul in care apare, la aproape un secol si jumatate de la inventia croissantului, numele sub care il cunoastem azi. O fi fost o idee furata de francezi, dar sa ii mai spui si Kipferl in Franta ar fi fost prea de tot.
Sa ne intoarcem insa la asediul Vienei din anul 1683. Mai precis la un personaj uitat de istoria universala, dar comemorat cu sfintenie de vienezi, dovada stand strada ce ii poarta numele si care este strajuita de o statuie a sa… Jerzy Franciszek Kulczycki. Kulczycki era un sas de origine ortodoxa, nascut in vestul Ucrainei de azi, pe atunci Commonwealthul polonezo-lituanian. Inca din tinerete s-a dovedit un om inclinat spre aventura, asa ca se inroleaza in randul cazacilor cu care intreprinde mai multe campanii militare. Si cum cazacii erau o adunatura pestrita de natii, si cum sasul nostru dovedeste o inclinatie nativa catre limbile straine, el invata rapid ucraineana, turca, germana, maghiara, romana si poloneza.
Capturat de catre turci, este salvat de la o moarte sigura de catre aptitudinile sale, astfel ca este vandut unor negustori sarbi care il folosesc pe post de translator. Ulterior, scapa si de aici, obtine cetatenia poloneza si se muta la Viena in 1678. Ceea ce parea insa o idee buna s-a dovedit un dezastru, pentru ca dupa numai cinci ani, o oaste de 150.000 de soldati otomani se afla la portile Vienei. Putini stiu insa ca datorita actiunilor sale, Viena a ramas un oras liber. Cu doar 15.000 de oameni in apararea orasului, si acestia aflati la limitele fizice in urma infometarii si a lipsurilor de toate felurile, contele Ernst Rudiger von Starhemberg, guvernatorul de atunci al Vienei, se afla pe punctul de a preda armele. Aici intervine Kulczycki, cel care se ofera voluntar pentru a cere ajutor ducelui Charles de Lorraine. Insotit de bunul sau prieten sarb Dorde Mihailovici, sasul se strecoara printre liniile turcesti, ambii imbracati in haine orientale si vorbind cat ii tinea gura in limba turca pentru a nu fi recunoscuti. Stratagema functioneaza. Turcii habar nu au ca se afla in preajma unor mesageri vienezi, iar Kulczycki si Dorde ajung la destinatie si afla ca intaririle sunt in drum spre Viena. Cei doi fac cale intoarsa, printre aceeasi soldati turci care ii privesc cu nedumerire cum canta de fericire tot felul de cantece turcesti. Cateva saptamani mai tarziu, Viena era salvata. Printre prazile de razboi capturate de regele Sobieski de la turci se gaseau si cateva sute de saci plini cu niste boabe ciudate, boabe pe care polonezii le-au considerat mancare pentru camile.
Kulczycki stia insa despre ce este vorba. Umblat prin Balcani si prin Turcia, sasul-polonez aflase o bautura virtual necunoscuta in Europa occidentala, dar extrem de apreciata in Orient, cafeaua. In fapt, in toata Europa Occidentala nu existau decat doua cafenele, si acelea serveau mai mult ceai, o bautura la fel de exotica precum cafeaua.
Atunci cand este omagiat de catre vienezi, germani si polonezi deopotriva pentru vitejia sa si pentru aportul adus la victoria crestina, lui Kulczycki i se cere de catre insusi Sobieski sa isi aleaga ceea ce doreste din prada de razboi. Fara sa pregete, eroul Vienei cere o parte dintre sacii de boabe pe care oricum polonezii vroiau sa ii arunce, mai ales ca armasarii lor pareau sa nu aiba aceleasi preferinte cu ale camilelor.
Cateva saptamani mai tarziu, aparea pe Schlossergassl prima cafenea din Viena ( se numea „Casa de sub sticla albastra"). Kulczycki isi imbie clientii in haine turcesti, in fond toata lumea stia ceea ce facuse iar afacerea sa cunoaste un boom neasteptat. Cafeneaua era plina zi de zi cu clienti dornici sa il vada pe eroul Vienei, sa ii asculte povestile si sa guste bautura capturata de la turci. Atat de multi clienti avea Kulczycki incat se gandeste sa indoaie bautura. Adauga astfel, pentru prima data, lapte in cafea, lucru pe care turcii nu il mai facusera niciodata. Restul este istorie
Sursa Stiinta si tehnica
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.