Arhimede era un om distrat si imprastiat, ca de altfel mai toti oamenii de stiinta, care deseori pentru a desena sfere si cilindri pe nisip, cum se obisnuia pe atunci, uita chiar sa manance. Cercetarile sale porneau de la o observare atenta a naturii.
Arhimede traia la Siracuza pe vremea cand regele cetatii era Hieron al II-lea. Acesta daduse o cantitate de aur unui faurar sa-i faca o coroana. Banuind ca mesterul a amestecat aurul cu un metal mai ieftin (argint), regele l-a chemat pe Arhimede si i-a cerut ca, fara sa strice coroana, sa-i raspunda la intrebarea daca a fost furat sau nu. Arhimede nu stia cum sa procedeze. Problema il chinuia.
Intr-o dimineata insa, i s-a intamplat sa observe in baie ca nivelul apei se ridica pe masura ce corpul i se cufunda si ca, in aceeasi masura, cantarea parca mai putin. El s-a intrebat imediat daca aceasta forta de flotatie ar putea fi folosita pentru a da un raspuns intrebarii regelui.
Aurul are o densitate superioara argintului. Astfel, o coroana de aur pur ar disloca mai putina apa decat una cu aceeasi greutate dintr-un aliaj al aurului cu argintul. In acest mod, Arhimede a descoperit legea potrivit careia un corp scufundat in apa pierde o parte din greutatea sa, egala cu volumul de apa dislocuit (principiu care ii si poarta numele).
Preocupat de ideea sa, Arhimede a sarit din cada si a alergat in pielea goala pana la palat, strigand: “Evrika! Evrika!" (Am gasit! Am gasit!)