Protagonistii unei povesti de iubire legendare, Josefina de Beauharnais si Napoleon Bonaparte s-au cunoscut in luna octombrie a anului 1795, cu cativa ani inainte de a deveni imparat. Cu toate ca aceasta fusese casatorita si ramasese vaduva, cu doi copii, iar reputatia pe care o avea, de femeie cuceritoare, care s-a bucurat de iubirea unui numar destul de mare de amanti, nu era una buna, Napoleon nu se lasa intimidat, facandu-i loc in viata lui celei pe care o va iubi cel mai mult. Logodit la acea vreme, rupe logodna, pentru a se casatori cu femeia de 32 de ani, neglijand toate sfaturile primite de a nu face acest pas, deoarece ea nu este potrivita pentru el.
La 9 martie 1795, Josephine de Beauharnais devine sotia lui Napoleon, iar la 2 decembrie 1804 este incoronata imparateasa a Frantei, atunci cand sotul sau devine imparat francez. Acest destin a fost cu totul neasteptat pentru femeia de 32 de ani, care era cu 6 ani mai mare decat Napoleon si era fiica unui nobil sarac, fiind nascuta la 23 iunie 1763, in Ile-Truaz in Martinica. Desi a fost o femeie impresionanta, pe care francezii au adorat-o, adolescenta sa nu a fost una stralucita, fiind marcata de faptul ca la 14 ani dansa in saloanele din Martinica, pentru a oferi companie ofiterilor francezi. De asemenea, prima sa casatorie, cu Alexandre de Beauharnais, se petrece pe cand avea doar 15 ani si nu este una reusita.
Dupa ce sotul sau, Alexandre, afla despre dansurile cu care Josephine de Beauharnais ii incanta pe ofiterii francezi, o trimite la o manastire, pentru a-si ispasi pacatele, insa locul pe care il alege nu este unul cu multe restrictii, fiind frecventat de femeile care treceau prin casnicii cu dificultati. Dupa doi ani petrecuti aici se transforma intr-o doamna demna de inalta societate, insa viitorul nu este foarte stralucit, deoarece este arestata si petrece un timp in inchisoare. Eliberata dupa caderea lui Robespierre, devine amanta unor figuri militare importante. Cu un asa trecut este greu de inchipuit ca devine imparateasa Frantei, insa este prima sotie a lui Napoleon.
In calitate de imparateasa, Josephine de Beauharnais devine o femeie cu totul speciala, colectionara de haine si o impatimita a modei, dadea startul in materie de vestimentatie nu doar in Franta, ci in intreaga Europa, fiind o sursa de inspiratie pentru vestimentatia pe care o adoptau femeile europene din inalta societate. De asemenea, era o gazda exceptionala, fiind pasionata si de botanica. Impresioneaza prin colectia uimitoare de vinuri, de 13.000 de sticle, cu toate ca nu era o mare bautoare de vin. Cu o pricepere remarcabila, ea a colectionat dintre cele mai bune vinuri, insa care nu erau extrem de apreciate atunci, valoare lor fiind descoperita mult mai tarziu. Astfel, ea a intuit calitatea desavarsita a vinurilor de Bordeaux, care astazi se afla in capul listei celor mai bune vinuri din intreaga lume, desi atunci nu erau foarte cunoscute in Franta.
La doar doua zile dupa casatoria lui Josephine de Beauharnais, Napoleon este nevoit sa conduca armata franceza in Italia si sa o lase singura pe proaspata mireasa, insa, pe toata durata despartirii, ii trimite foarte multe scrisori de dragoste. Cu toate ca era casatorita de foarte putin timp, nu ii este fidela si accepta o aventura cu locotenentul Hippolyte Charles, iar zvonurile privind relatia celor doi ajung si la urechile lui Napoleon. Doi ani mai tarziu, in timp ce se afla campanie egipteana, Napoleon are o aventura cu sotia unui ofiter, pe nume Pauline Foures, care este numita Cleopatra lui Napoleon. Cu toate ca relatia celor doi este afectata de infidelitatile ambilor parteneri si determina o instrainare intre ei, nu divorteaza, incat devine imparateasa, spre nemultumirea familiei, care nu dorea ca imparateasa si sotia lui Napoleon sa fie o vaduva cu doi copii si o reputatie nu tocmai buna.
Se spune ca inainte de a avea loc incoronarea, Josephine de Beauharnais isi surprinde sotul in dormitor cu Elisabeth de Vaudey, iar acesta o ameninta ca va divorta, daca nu ii va oferi un mostenitor. De altfel, odata cu inaintarea in varsta, Napoleon devine tot mai preocupat de succesorul sau la tron, fiind ingrijorat de faptul ca imparateasa nu ii putea da nastere unui mostenitor. In anul 1807, cand moare mostenitorul imparatului, Napoleon Charles Bonaparte, acesta incepe sa se intereseze de printesele cu care se putea casatori pentru a avea un mostenitor. Fiind informata de intentiile imparatului, sotia sa nu a reactionat foarte bine, insa, cu toate acestea, acecepta divortul.
La 10 ianuarie 1810, ceremonia de oficiere a divortului imparatesei Josephine de Beauharnais este oficiata, iar in luna martie a aceluasi an, pe cand imparatul avea 41 de ani, se casatoreste cu Marie-Louise a Austriei, despre care afirma ca s-a casatorit cu un “pantece". Cu toate ca nu mai era casatorita cu imparatul, ea a putut sa isi pastreze in continuare titlul de imparateasa si sa se bucure de numeroase privilegii, fiind constienta de sentimentele pe care Napoleon inca le purta fata de ea.
La patru ani de la incheierea divortului, Josephine de Beauharnais moare, in varsta de 50 de ani. In perioada de sase ani, in care a fost imparateasa Frantei, in dreapta lui Napoleon, s-a bucurat de o mare popularitate, fiind indragita de public, cunoscuta pentru bunatatea si generozitatea de care a dat dovada. Chiar daca a divortat de imparat, este femeia pe care regele a iubit-o cel mai mult, indiferent de trecutul ei si conditia sociala, sau de reputatia ei nefavorabila.