Actiunea cartii urmareste viata lui Jose Arcadio Buendia, intreprinderile sale indraznete, temperate de prudenta Ursulei - sotia sa, viata fiilor – dintre care se remarca Aureliano, colonel si erou legendar al razboiului civil -, nepotilor si stranepotilor lor, pe parcursul a sase generatii. O data cu succesiunea generatiilor, este prezentata si viata satului, in care civilizatia inlocuieste treptat simplitatea naturala, culminand cu inflorirea artificiala adusa de instalarea companiei bananiere ce va fi urmata de declinul localitatii, recucerita de natura luxurianta.[6]
In jurul Ursulei, mama care conduce gospodaria, vor gravita toate celelatate personaje. Prin ochii ei, vedem felul in care evolueaza sotul, copiii, nepotii si stranepotii, dupa ce trec prin diverse incercari si intamplari. De-a lungul vietii, Ursula se ghideaza dupa vorbele batranilor care o indruma si o ajuta sa supravietuiasca peste o suta de ani. Isi pastreaza increderea in ordinea fireasca lucrurilor, si ea este cea care va veghea asupra conduitei fetelor din familie, ea le va invata cum sa intretina gospodaria si echilibrul in viata de cuplu. De asemenea, le va dezvalui fetelor secrete ale leacurilor din strabuni care ar putea sa le vindece si de cele mai cumplite boli. Atunci cand povara anilor o apasa si simte ca nu mai poate controla anumite lucruri, cu calm, le lasa in voia destinului.
Celelalte personaje feminine, Pilar Ternera - ghicitoarea, Rebeca, Remedios, Amaranta, se lasa dominate de simturi, sunt patimase fie in iubire, fie in ura lor, au o evolutie meteorica in roman si poate doar Fernanda, prin educatia si temperamentul ei, reuseste sa pastreze intr-o oarecare masura traditiile si buna oranduire a lucrurilor in casa coplesita mereu de sosirea neincetata a familiei si prietenilor care pleaca si se intorc, mereu mai multi si mai tulburatori.
Trecerea periodica a tiganilor prin Macondo condusi de Melchiade, aduc in sat noutatile lumii, precum: o lupa, o oglinda, proteza dentara, un covor zburator, alambic pentru a face aur, sau harti.
De fiecare data, Jose Arcadio Buendia e cuprins de febra noului, are planuri entuziaste si se inchide in camera lui, meditand si lucrand cu tenacitate si meticulozitate pana reuseste sa realizeze ceea ce isi pusese in gand. Dintre ceilalti barbati ai familiei Buendia, al doilea Aureliano are o traiectorie fantastica. Ajunge un curajos si apreciat luptator in razboiul civil si va fi desemnat erou national.
Atunci cand in Macondo este trasa calea ferata, destinul satului se schimba. Evenimente precum instalarea companiei bananiere vor aduce un suflu nou. Apoi incep ploile care dureaza neasteptat de mult: patru ani, unsprezece luni si doua zile, timp in care vor transforma totul in canale pline de apa murdara si mult noroi.
Dupa ploaie urmeaza o perioada nesfarsita de seceta, iar oamenii incep sa moara in numar tot mai mare si satul, dupa o uimitoare ascensiune, devine din nou aproape pustiu ca la inceput, lipsit de culoare si vivacitate, rupt total de restul lumii.
Personajele masculine sunt caracterizate de o obsesiva rutina. Sunt plini de energie si inteligenta, ce le genereaza sete si elan pentru proiecte ambitioase sau sexualitate pasionala. Sunt incapabili sa obtina realizari pe termen lung, iar vietile lor sunt dominate de o violenta irationala.[4]
„Un veac de singuratate" nu are un subiect principal in adevaratul sens al cuvantului. In schimb, autorul foloseste romanul pentru a explora si ilustra ideea ca este foarte important ca oamenii sa-si aminteasca propria istorie, altfel, vor suferi pentru ea.
Povestea satului Macondo si a familiei Buendia constituie si o alegorie a conditiei umane, a istoriei omenirii. Atmosfera anilor de dupa intemeierea localitatii evoca paradisul pamantesc al primilor oameni