Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (n. 15 decembrie 37 - d.9 iunie 68) a fost al cincilea imparat roman al dinastiei iulio-claudiene.
Se presupune ca a dat foc Romei. Era banuit ca ar fi violat-o pe mama lui.
Nero face parte din acei imparati care au fost foarte aspru judecati in literatura antica. Doar in Grecia au existat voci preocupate de o imagine diferita; astfel, pentru Pausanias, Nero era un exemplu pentru justetea afirmatiei lui Platon, conform careia marea nedreptate "nu porneste de la oameni obisnuiti, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educatie gresit
Nero s-a nascut la 15 decembrie 37, in Antium, un orasel italic de la malul marii.
Tatal sau, Gnaeus Dimitius Ahenobarbus, era membru al uneia dintre familiile de vaza din vremea republicii.
Nero era cunoscut datorita mamei sale, Agrippina, fiica lui Germanicus si sora lui Caligula. Tatal lui Nero a murit cand el avea doar trei ani, iar mama lui a fost exilata de catre Caligula pe insulele Ponziane. Insa in anul 41, Claudius, odata cu ascensiunea sa la tron, a rechemat-o pe Agrippina la Roma. Cei doi s-au casatorit in 49, iar intre anii 50-51, Nero a fost adoptat si numit mostenitor. In 53, s-a insurat cu fiica lui Claudius, Octavia.
In 54, la moartea lui Claudius, Nero, la 16 ani, a fost acceptat ca imparat fara opozitie.
Nero a oferit o donatie enorma garzii pretoriene si a tinut un discurs in fata senatului prin care promitea intoarcerea la principiile lui Augustus. Rolul senatului in cadrul guvernarii avea sa creasca, iar senatorii aveau sa se bucure de mai multa libertate in exprimarea opiniilor.
Discursurile sale au fost scrise de Seneca, un dinstins filosof stoic, exilat in Corsica de Claudius si rechemat sa se ocupe de Nero, ca preceptor, alaturi de Afranius Burrus, perfectul pretoriului. Britannicus, fiul lui Claudius, a fost otravit la o cina in anul 55. Mama sa, Agrippina, a exercitat o enorma influenta asupra fiului sau, prin intermediul caruia spera sa conduca imperiul. Nero a tratat-o cu consideratie si chiar mama sa l-a sedus pentru a-l controla mai bine. Dar la inceputul anului 55, garda i-a fost retrasa, iar ea alungata din palat. In 59, Nero a poruncit sa fie suprimata.
Dupa tentative esuate, a fost in cele din urma ucisa. Imparatul colinda seara prin oras, mergand din carciuma in carciuna cu prietenii sai, jefuia oamenii in plina strada, ataca femeile si fra din magazine si tarabe. Siluia femei maritate si baieti nascuti liberi. S-a casatorit cu amantii sai, Pitagora si Sporus, un copil castrat. Era pasionat de muzica, si ii placea sa cante propriile compozitii, acompaniindu-se singur la lira. L-a angajat ca profesor pe Terpnus, cel mai mare cantaret de lira, si organiza concerte private pentru prieteni. Debutul sau public a avut loc in 64, la Napoli, iar teatrul in care organizase recitalul a fost lovit de un cutremur si s-a prabusit. Suetonius spune ca nero avea o voce slaba si infundata, Dio Cassius ii califica glasul drept lesinat, dar poate era un muzician talentat si priceput.
Nero se costuma ca un actor de tragedie, sustinand un al doilea recital in fata plebei interpretand un cantec despre Niobe si alte arii, feminine si masculine, cu soldatil din garda pretoriana standu-i alaturi, gata sa-i poarte lira. Spectacolul s-a intins pana seara tarziu. In 58, Nero s-a indragostit de Poppaea Sabina, casatorita cu unul dintre tovarasii apropiati lui Nero, Otho Marcus. Otho a fost numit guvernator al Lusianiei, iar Poppaea a ajuns in patul imparatului.
A divortat in 62 de Octavia si s-a casatorit cu Poppaea. Octavia a fost trimisa in Campania, izolata in Pandateria si acuzata fals de adulter, a fost ucisa, capul ei fiind adus la Roma pentru ca Poppaea sa se desfete privindu-l. In 63 i-a nascut lui Nero o fiica, dar care a murit la 4 luni. In 65, intr-un acces de manie, Nero si-a omorat sotia insarcinata a doua oara in bataie. S-a insurat cu Statilia Messalina, dar apoi, a inceput o relatie amoroasa cu Sporus, avand o asemanare fizica cu Poppaea. A pus sa fie castrat si imbracat in vesminte femeiesti. Cand i s-a cerut sa semneze prima sentinta la moarte, Nero a comentat "de n-as fi invatat sa scriu niciodata". Dupa moartea lui Burrus, in 62, influenta lui Seneca s-a diminuat,fiind dominat de Poppaea si Ofonius Tigellinus, succesor la comanda garzii pretoriene. Pentru ca banii erau pe sfarsite, Nero a marit darile, momeda s-a depreciat, iar averile bogatilor au fost confiscate pentru a ingrosa veniturile imparatului. In 64, Roma a fost devastata de un mare incendiu, izbucnind in apropiere de Circus Maximus. A cuprins 10 din cele 14 cartiere ale orasului, tot centrul Romei si o parte din resedinta imperiala de pe Colina Palatina