Din aceeasi categorie
|
Kim Philby - Spionul englez care a fugit in Rusia 1.522 vizite - 0 comentarii adaugat de judy |
||||||||||||||||||
|
Kim Jong Il - Personalitati care au marcat istoria lumii 1.564 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Zece din Cei mai Nebuni Dictatori 1.428 vizite - 0 comentarii adaugat de tita |
||||||||||||||||||
|
Sase cladiri care au modelat istoria Harvard-ului 1.168 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cetatea Ierihonului 1.467 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Dinastia Plantageneta 1.170 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevarul despre razboinicii Ninja / Documentar istoric 2.834 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe urmele misterioasei Regine din Saba 981 vizite - 0 comentarii adaugat de fata |
||||||||||||||||||
|
Secrete uluitoare ale Coreei de Nord 791 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Oliver Cromwell - Un soldat excelent si criminal 1.452 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Spionii de la Cambridge - Kim Philby
| Adaugat de alin | 06.07.2016 |  Adauga
la favorite |
1.269 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteOdata cu prabusirea regimurilor comuniste, au iesit la iveala si povestile despre spionajul din timpul razboiului rece. Asa s-a aflat povestea fascinanta a celor patru spioni sovietici care au ajuns sa fie cunoscuti ca „Spionii de la Cambridge".
In anii Razboiului Rece, cele mai aprige confruntari dintre Uniunea Sovietica si democratiile occidentale au avut loc pe frontul spionajului. Pe aceasta arena, KGB-ul, „sabia si scutul" Uniunii Sovietice, si-a folosit toate armele impotriva principalilor sai adversari: CIA-ul american si SIS-ul britanic (Secret Intelligence Service). Scopul fiecarei agentii era sa fure secretele Celuilalt, sa incerce sa patrunda in mintea inamicului, sa-i desluseasca intentiile si sa-l neutralizeze inainte sa se dea de gol.
In timpul razboiului, era imposibil sa scrii despre latura secreta a acestuia, despre lumea spionajului. Adevarul nu putea fi spus decat atunci cand dosarele de la KGB, CIA si SIS aveau sa fie deschise pentru public, dezgropand toate secretele. Dar cand comunismul s-a prabusit, si multe din povestile din lumea spionajului au iesit la iveala, s-a aflat si despre cei patru spioni britanici care au lucrat pentru partea adversa: Kim Philby, Guy Burgess, Donald Maclean si Anthony Blunt.
La inceputul anilor '30, lumea democratica trecea prin momente dificile. Marea Criza Economica lasase milioane de oameni in somaj, creand grave probleme sociale, iar miscarile de extrema dreapta castigau teren in Italia si Germania. Pentru multi studenti de la faimoasa Universitate Cambridge, situatia era ingrijoratoare si inacceptabila. Patru dintre acestia – Philby, Burgess, Maclean si Blunt – doreau sa faca ceva in acest sens. Ei credeau ca democratiile din Vest aveau sa fie prea slabe pentru a face fata unei Germanii hitleriste si unei Italii fasciste, si stiau ca multi englezi erau de fapt admiratori ai lui Hitler si Mussolini. De asemenea, ei credeau ca doar Uniunea Sovietica va fi suficient de puternica pentru a invinge fascismul. Astfel ca atunci cand au fost contactati de un agent sovietic care le urmarise activitatile pro-comuniste, cei patru au fost de acord sa colaboreze cu KGB-ul.
KGB-ul credea ca recrutarea unor tineri inteligenti de la o universitate foarte buna era un plan excelent deoarece acestia aveau foarte mari sanse sa ajunga intr-o zi in pozitii inalte din conducerea Marii Britanii, fiind astfel foarte bine plasati pentru a avea acces la secrete importante. Si asa s-a si inamplat. Pana in anii razboiului, Maclean ajunsese deja in Foreign Office, Burgess era apropiat al unor politicieni importanti, iar Blunt lucra la MI5. Cat despre Philby, el ajunsese in cea mai buna pozitie (din perspectiva KGB-ului): era ofiter al SIS. Iar in timp ce acestia urcau in ierarhiile admnistratiei britanice, trimiteau rapoarte la Moscova.
Laolalta, informatiile oferite de cei patru trebuiau sa fe o adevarata comoara pentru sovietici. Si situatia s-a imbunatatit chiar. Chiar inainte de sfarsitul razboiului, Philby a fost numit seful sectiei anti-sovietice a SIS, devenind omul insarcinat cu organizarea operatiunilor impotriva rusilor. Cand el de fapt era omul rusilor... Dupa inceputul razboiului rece, el a devenit si omul de legatura dintre SIS si CIA. Maclean, care fusese trimis la Washington, lucra la ambasada britanica din capitala SUA, unde conducea un comitet implicat in problemele legate de politici nucleare, iar Burgess ajunsese la departamentul de stiri al Foreign Office-ului. Am crede ca Moscova ar fi trebuit sa pretuiasca foarte mult informatiile primite de la cei patru agenti, dar dosarele KGB privindu-i pe acestia ne arata o situatie cu totul altfel.
Lipsa increderii
Inca din timpul Revolutiei Bolsevice, cand un complot organizat de serviciile secrete britanice aproape ca a rasturnat noul guvern comunist, KGB-ul a vazut in SIS cel mai sofisticat si inventiv dintre toate serviciile de informatii din tarile capitaliste, fiind capabil de tot soiul de conspiratii si comploturi periculoase.
Astfel, desi Moscova ii recrutase pe cei patru englezi ce pareau a fi dedicati cauzei comuniste, nu era oare posibil ca SIS-ul sa-i fi plasat pe acestia in calea agentului de recrutare sovietic care i-a descoperit? Era posibil ca, desi KGB-ul credea ca acesti patru agenti patrunsesera in administratia britanica, sa fie de fapt vorba despre o infiltratie britanica in interiorul KGB. De aceea, agentii sovietici i-au pus de foarte multe ori la incercare pe cei patru, incercand sa afle daca sunt sau nu cu adevarat de partea lor.
Dosarele KGB arata ca existau multi agenti sovietici care nu credeau in onestitatea celor patru agenti englezi. Ofiterii argumentau ca totul fusese prea usor, descoperirea acestora si pozitiile excelente pe care ei le detineau parand a fi un simplu aranjament. Oare autoritatile britanice erau atat de stupide incat sa puna in pozitii de incredere oameni care avusesera in trecut activitati de stanga? Spre exemplu, Philby ajutase un grup de comunisti sa scape din Viena si era casatorit cu o comunista austriaca. Cum ar fi putut sa treaca de verificarile pe care toti posibilii agenti SIS le suporta inainte de a fi recrutati?!
Aceste suspiciuni – care erau, in fond, naturale – au avut consecinte asupra carierelor celor patru. Niciunul dintre ei nu s-a bucurat de increderea totala a Moscovei, iar informatiile pe care acestia le trasmiteau sovieticilor nu erau acceptate decat daca erau confirmate si din alte surse. Agentii sovietici credeau ca nu pot sti cu siguranta daca nu primeau cumva informatii false de la Philby & co. ce aveau ca scop inducerea in eroare a KGB-ului.
Moscova a cautat in permanenta dovezi despre lipsa de loialitate a celor patru
Cu germanii la portile Moscovei, in 1941 KGB-ul i-a ordonat lui Philby, inca o data, sa-si scrie autobiografia, sperand ca in noua versiune avea sa gaseasca unele discrepante cu care sa-l confrunte. Chiar si rabdatorul Phliby, despre care nu se stie sa fi spus vreodata ceva de rau despre KGB, s-a saturat. Agentul sovietic care il controla a raportat la Moscova urmatoarele: „Recent, am discutat cu «S» si am ridicat problema prezentarii unei autobiografii complete si detaliate, cu note privind toate contactele lui, toata munca sa alaturi noi, institutiile britanice etc. Dar «S» spune ca nu are timpul necesar, ca, in opinia sa, in acest moment atentia ar trebui directionata catre obtinerea informatiilor, nu scrierea diverselor biografii. I-am atras atentia asupra greselii concluzilor sale."
Cand nu-l insarcina cu scrierea si rescrierea rapoartelor despre sine, KGB-ul ii cerea lui Philby sa afle numele cetatenilor sovietici care ar fi putut fi recrutati de agentii SIS aflati la Moscova. Cand Philby a verificat dosarele SIS si a transmis ca niciun agent nu fusese inca recrutat, KGB-ul a dat aceeasi misiune lui Blunt. Acesta a venit cu acelasi raspuns, dar KGB-ul, in loc sa accepte veridicitatea informatiei, a ajuns la concluzia ca Plant, ca si Philby, e de fapt un agent dublu al britanicilor, si ca acea conspiratie de infiltrare a englezilor e chiar mai mare decat isi imagina.
Si mai multe suspiciuni...
Odata ce KGB-ul s-a convins ca cercul de spioni de la Cambridge facea parte din conspiratia antisovietica a britanicilor, s-a trezit in fata unei decizii dificile. Cum sa faca fata acestei situatii?
Daca rupeau toate legaturile cu cei patru si apoi aflau ca de fapt ei fusesera cu adevarat loiali Uniunii Sovietici, atunci KGB-ul ar fi fost tras la raspundere in fata centrului politic. Ofiterii care lucrau cu cei patru spioni ar fi putut fi acuzati de sabotarea misiunii si ar fi putut sfarsi in fata plutonului de executie. In cele din urma, sovieticii s-au decis sa se prefaca, ca si cum ar fi renuntat la suspiciuni, si sa faca tot posibilul pentru a-i convinge pe cei patru ca au incredere totala in ei. Astfel, a continuat jocul suspiciunilor, al inselaciunilor si al duplicitatii.
Spionii de la Cambridge – care nici macar nu erau vazuti ca eroi comunisti la Moscova – isi inselau colegii, familiile si tara. Au facut-o din credinta sincera ca servesc o cauza mai buna prin intermediul unei agentii de elita, KGB-ul, care ii trata excelent si care parea ca are incredere totala in ei. Dar in acelasi timp, KGB-ul ii insela la randu-i pe cei patru, crezand ca ei fac de fapt un joc dublu si ca tradeaza cauza comunista.
Din aceasta poveste, putem ajunge la mai multe concluzii. Poate cea mai importanta insa este ca principala amenintare la adresa serviciilor de informatii vine nu din partea serviciilor de contra-informatii din tara in care acestea actioneaza, ci din partea propriilor oameni. Intr-o lume a minciunilor, inselaciunilor si tradarii, serviciile de informatii isi pastreaza buna judecata si limpezime a mintii dezvoltandu-si propria imagine asupra a ceea ce crede ca este adevarul. Agentii care confirma adevarul ales – chiar daca acesta e fals – prospera. Cei care il pun la indoiala – chiar daca au dreptate – sunt suspectati.
Cand nu ai incredere intr-un agent, cu cat mai valoroasa e informatia pe care ti-o transmite, cu atat mai mari sunt suspiciunile ce cad asupra lui. Cand alti agenti ii confirma informatiile, suspiciunea se raspandeste, pana cand tot sistemul se prabuseste...
Historia.ro
In anii Razboiului Rece, cele mai aprige confruntari dintre Uniunea Sovietica si democratiile occidentale au avut loc pe frontul spionajului. Pe aceasta arena, KGB-ul, „sabia si scutul" Uniunii Sovietice, si-a folosit toate armele impotriva principalilor sai adversari: CIA-ul american si SIS-ul britanic (Secret Intelligence Service). Scopul fiecarei agentii era sa fure secretele Celuilalt, sa incerce sa patrunda in mintea inamicului, sa-i desluseasca intentiile si sa-l neutralizeze inainte sa se dea de gol.
In timpul razboiului, era imposibil sa scrii despre latura secreta a acestuia, despre lumea spionajului. Adevarul nu putea fi spus decat atunci cand dosarele de la KGB, CIA si SIS aveau sa fie deschise pentru public, dezgropand toate secretele. Dar cand comunismul s-a prabusit, si multe din povestile din lumea spionajului au iesit la iveala, s-a aflat si despre cei patru spioni britanici care au lucrat pentru partea adversa: Kim Philby, Guy Burgess, Donald Maclean si Anthony Blunt.
La inceputul anilor '30, lumea democratica trecea prin momente dificile. Marea Criza Economica lasase milioane de oameni in somaj, creand grave probleme sociale, iar miscarile de extrema dreapta castigau teren in Italia si Germania. Pentru multi studenti de la faimoasa Universitate Cambridge, situatia era ingrijoratoare si inacceptabila. Patru dintre acestia – Philby, Burgess, Maclean si Blunt – doreau sa faca ceva in acest sens. Ei credeau ca democratiile din Vest aveau sa fie prea slabe pentru a face fata unei Germanii hitleriste si unei Italii fasciste, si stiau ca multi englezi erau de fapt admiratori ai lui Hitler si Mussolini. De asemenea, ei credeau ca doar Uniunea Sovietica va fi suficient de puternica pentru a invinge fascismul. Astfel ca atunci cand au fost contactati de un agent sovietic care le urmarise activitatile pro-comuniste, cei patru au fost de acord sa colaboreze cu KGB-ul.
KGB-ul credea ca recrutarea unor tineri inteligenti de la o universitate foarte buna era un plan excelent deoarece acestia aveau foarte mari sanse sa ajunga intr-o zi in pozitii inalte din conducerea Marii Britanii, fiind astfel foarte bine plasati pentru a avea acces la secrete importante. Si asa s-a si inamplat. Pana in anii razboiului, Maclean ajunsese deja in Foreign Office, Burgess era apropiat al unor politicieni importanti, iar Blunt lucra la MI5. Cat despre Philby, el ajunsese in cea mai buna pozitie (din perspectiva KGB-ului): era ofiter al SIS. Iar in timp ce acestia urcau in ierarhiile admnistratiei britanice, trimiteau rapoarte la Moscova.
Laolalta, informatiile oferite de cei patru trebuiau sa fe o adevarata comoara pentru sovietici. Si situatia s-a imbunatatit chiar. Chiar inainte de sfarsitul razboiului, Philby a fost numit seful sectiei anti-sovietice a SIS, devenind omul insarcinat cu organizarea operatiunilor impotriva rusilor. Cand el de fapt era omul rusilor... Dupa inceputul razboiului rece, el a devenit si omul de legatura dintre SIS si CIA. Maclean, care fusese trimis la Washington, lucra la ambasada britanica din capitala SUA, unde conducea un comitet implicat in problemele legate de politici nucleare, iar Burgess ajunsese la departamentul de stiri al Foreign Office-ului. Am crede ca Moscova ar fi trebuit sa pretuiasca foarte mult informatiile primite de la cei patru agenti, dar dosarele KGB privindu-i pe acestia ne arata o situatie cu totul altfel.
Lipsa increderii
Inca din timpul Revolutiei Bolsevice, cand un complot organizat de serviciile secrete britanice aproape ca a rasturnat noul guvern comunist, KGB-ul a vazut in SIS cel mai sofisticat si inventiv dintre toate serviciile de informatii din tarile capitaliste, fiind capabil de tot soiul de conspiratii si comploturi periculoase.
Astfel, desi Moscova ii recrutase pe cei patru englezi ce pareau a fi dedicati cauzei comuniste, nu era oare posibil ca SIS-ul sa-i fi plasat pe acestia in calea agentului de recrutare sovietic care i-a descoperit? Era posibil ca, desi KGB-ul credea ca acesti patru agenti patrunsesera in administratia britanica, sa fie de fapt vorba despre o infiltratie britanica in interiorul KGB. De aceea, agentii sovietici i-au pus de foarte multe ori la incercare pe cei patru, incercand sa afle daca sunt sau nu cu adevarat de partea lor.
Dosarele KGB arata ca existau multi agenti sovietici care nu credeau in onestitatea celor patru agenti englezi. Ofiterii argumentau ca totul fusese prea usor, descoperirea acestora si pozitiile excelente pe care ei le detineau parand a fi un simplu aranjament. Oare autoritatile britanice erau atat de stupide incat sa puna in pozitii de incredere oameni care avusesera in trecut activitati de stanga? Spre exemplu, Philby ajutase un grup de comunisti sa scape din Viena si era casatorit cu o comunista austriaca. Cum ar fi putut sa treaca de verificarile pe care toti posibilii agenti SIS le suporta inainte de a fi recrutati?!
Aceste suspiciuni – care erau, in fond, naturale – au avut consecinte asupra carierelor celor patru. Niciunul dintre ei nu s-a bucurat de increderea totala a Moscovei, iar informatiile pe care acestia le trasmiteau sovieticilor nu erau acceptate decat daca erau confirmate si din alte surse. Agentii sovietici credeau ca nu pot sti cu siguranta daca nu primeau cumva informatii false de la Philby & co. ce aveau ca scop inducerea in eroare a KGB-ului.
Moscova a cautat in permanenta dovezi despre lipsa de loialitate a celor patru
Cu germanii la portile Moscovei, in 1941 KGB-ul i-a ordonat lui Philby, inca o data, sa-si scrie autobiografia, sperand ca in noua versiune avea sa gaseasca unele discrepante cu care sa-l confrunte. Chiar si rabdatorul Phliby, despre care nu se stie sa fi spus vreodata ceva de rau despre KGB, s-a saturat. Agentul sovietic care il controla a raportat la Moscova urmatoarele: „Recent, am discutat cu «S» si am ridicat problema prezentarii unei autobiografii complete si detaliate, cu note privind toate contactele lui, toata munca sa alaturi noi, institutiile britanice etc. Dar «S» spune ca nu are timpul necesar, ca, in opinia sa, in acest moment atentia ar trebui directionata catre obtinerea informatiilor, nu scrierea diverselor biografii. I-am atras atentia asupra greselii concluzilor sale."
Cand nu-l insarcina cu scrierea si rescrierea rapoartelor despre sine, KGB-ul ii cerea lui Philby sa afle numele cetatenilor sovietici care ar fi putut fi recrutati de agentii SIS aflati la Moscova. Cand Philby a verificat dosarele SIS si a transmis ca niciun agent nu fusese inca recrutat, KGB-ul a dat aceeasi misiune lui Blunt. Acesta a venit cu acelasi raspuns, dar KGB-ul, in loc sa accepte veridicitatea informatiei, a ajuns la concluzia ca Plant, ca si Philby, e de fapt un agent dublu al britanicilor, si ca acea conspiratie de infiltrare a englezilor e chiar mai mare decat isi imagina.
Si mai multe suspiciuni...
Odata ce KGB-ul s-a convins ca cercul de spioni de la Cambridge facea parte din conspiratia antisovietica a britanicilor, s-a trezit in fata unei decizii dificile. Cum sa faca fata acestei situatii?
Daca rupeau toate legaturile cu cei patru si apoi aflau ca de fapt ei fusesera cu adevarat loiali Uniunii Sovietici, atunci KGB-ul ar fi fost tras la raspundere in fata centrului politic. Ofiterii care lucrau cu cei patru spioni ar fi putut fi acuzati de sabotarea misiunii si ar fi putut sfarsi in fata plutonului de executie. In cele din urma, sovieticii s-au decis sa se prefaca, ca si cum ar fi renuntat la suspiciuni, si sa faca tot posibilul pentru a-i convinge pe cei patru ca au incredere totala in ei. Astfel, a continuat jocul suspiciunilor, al inselaciunilor si al duplicitatii.
Spionii de la Cambridge – care nici macar nu erau vazuti ca eroi comunisti la Moscova – isi inselau colegii, familiile si tara. Au facut-o din credinta sincera ca servesc o cauza mai buna prin intermediul unei agentii de elita, KGB-ul, care ii trata excelent si care parea ca are incredere totala in ei. Dar in acelasi timp, KGB-ul ii insela la randu-i pe cei patru, crezand ca ei fac de fapt un joc dublu si ca tradeaza cauza comunista.
Din aceasta poveste, putem ajunge la mai multe concluzii. Poate cea mai importanta insa este ca principala amenintare la adresa serviciilor de informatii vine nu din partea serviciilor de contra-informatii din tara in care acestea actioneaza, ci din partea propriilor oameni. Intr-o lume a minciunilor, inselaciunilor si tradarii, serviciile de informatii isi pastreaza buna judecata si limpezime a mintii dezvoltandu-si propria imagine asupra a ceea ce crede ca este adevarul. Agentii care confirma adevarul ales – chiar daca acesta e fals – prospera. Cei care il pun la indoiala – chiar daca au dreptate – sunt suspectati.
Cand nu ai incredere intr-un agent, cu cat mai valoroasa e informatia pe care ti-o transmite, cu atat mai mari sunt suspiciunile ce cad asupra lui. Cand alti agenti ii confirma informatiile, suspiciunea se raspandeste, pana cand tot sistemul se prabuseste...
Historia.ro
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.