Batalia de la Kursk (in limbile rusa: Kypckar bntba, Kurskaia bitva; germana: Unternehmen Zitadelle – Operatiunea Citadela), 5 iulie 1943 – 23 august 1943), a fost ultima actiune ofensiva de tip blitzkrieg de pe frontului de rasarit al celui de-al doilea razboi mondial. Beneficiind de cele mai bune informatii asupra intentiilor lui Hitler, sovieticii au proiectat, realizat si disimulat cu grija mai multe inele de lucrari defensive si campuri minate si au concentrat si camuflat cu grija numeroase rezerve cu scopul declansarii unui contraatac strategic. Batalia de la Kursk, care include si mai mica batalie de la Prohorovka, este considerata cea mai mare batalie de blindate din toate timpurile si a inclus cea mai costisitoare zi de lupte aeriene din intreaga istorie. Germanii considera drept batalia de la Kursk numai Operatiunea Zitadelle, in timp ce sovieticii considera ca Zitadelle este numai faza defensiva a bataliei, urmata de faza ofensiva formata din Operatiunile Kutuzov si Polkovodet Rumiantev.
Desi germanii concepusera initial o lovitura ofensiva, apararea bine organizata a sovieticilor nu numai ca a stopat cu succes actiunea germana, dar le-a permis sa contraatace, dupa incheierea cu succes a fazei defensive, in doua operatiuni consecutive:Operatiunea Kutuzov si Operatiunea Polkovodet Rumiantev. Dupa incheierea luptelor din arcul de la Kursk, sovieticii au castigat definitiv initiativa strategica de-a lungul intregii perioade care a mai ramas pana la incheierea razboiului. Din acest punct de vedere, batalia de la Kursk poate fi considerata faza a 2-a a punctului de cotitura al razboiului, in care prima faza este considerata victoria sovietica de la Stalingrad. Atacurile sovietice care au urmat eliminarii fortelor germane de la Kursk au dus la eliberarea Oriolului si Belgorodului pe 5 august si a Kievului pe 23 august, impingandu-i inapoi pe germani pe un front larg, primul succes sovietic de amploare din timpul unei ofensive de vara.
Batatlia de la Kursk a demonstrat ca frontul de rasarit a fost caracterizat de cea mai mare concentrare de trupe din timpurile moderne. Defensiva sovietica a fost atat de bine gandita, incat atunci cand Armata Rosie a trecut la faza de contraatac, ea a fost capabila sa dezvolte ofensive pe patru axe separate de inaintare, evitand capcana intinderii prea mari a contraatacului. Aceasta batalie se numara printe subiectele de studiu din toate academiile militare moderne.