Batalia de la Adrianopol a fost o bǎtǎlie dintre goti (cea mai mare parte triburi vizigote si ostrogote), condusi de Fritigern si romani, condusi de imparatul Valens. Batalia a avut loc la aproximativ 13 km nord de Adrianopol, in provincia romana Tracia, si s-a incheiat cu infrangerea completa a romanilor. Aceasta batalie a fost unul dintre punctele de cotitura ale antichitatii tarzii, care a accelerat dezintegrarea Imperiului Roman si a schimbat balanta puterii in favoarea popoarelor germanice.
Valens incheie seria impǎratilor relativ „stersi" care se interpun intre Constantin si Theodosiu. In timpul lui a avut loc marea migratie a gotilor, care trec Dunǎrea in imperiu, fiind impinsi de huni. Miscǎrile popoarelor migratoare (germanice in special) au inceput incǎ din secolul al III-lea, dar invazia hunilor le impinge si le accelereazǎ infiltrarea in imperiu.
In 376 Valens le permitegotilor sa se stabileasca in Tracia. Doi ani mai tarziu insusi Valens avea sa cadǎ victimǎ a actiunii sale: gotii se rǎsculaserǎ si, in bǎtǎlia de la Adrianopol, romanii suferǎ o grea infrangere. Legiunile romane s-au luptat cu gotii si cu hunii panǎ la sfarsit, dar ele au fost infrante pe campul de luptǎ, opunand rezistentǎ atacului sǎlbatic al numerosilor cǎlǎreti. Aceastǎ bǎtǎlie a marcat ascensiunea cavaleriei grele in Europa si a pus capǎt invincibilitatii Romei.