Mostenitorul lui Lucien Febvre, Braudel a stiut cel mai bine sa fructifice patrimoniul intelectual si institutional al Annales, dandu-le o dimensiune internationala. Fiul unui invatator din Lorena, celebrul istoric de mai tarziu invoca, de cate ori avea posibilitatea, anii de formare in satul sau natal, unde invatatorii sai povesteau “istoria Frantei ca si cand ar celebra o slujba religioasa". Perioada sa de formare intelectuala a fost tumultoasa: renunta la studiile de medicina, reuseste sa isi dea licenta in istorie la varsta de 20 de ani, in buna parte datorita unei memorii excelente, este profesor in Algeria, 8 ani, timp in care isi gandeste teza de doctorat ca o lucrare evenimentiala despre politica mediteraneana a lui Filip al II-lea. In 1932 se reintoarce in Franta unde preda in diferite licee, iar in 1935 accepta sa plece sa predea pentru trei ani la Universitatea Sao Paulo din Brazilia, un sejur ce se va dovedi decisiv pentru conceptia sa asupra istoriei. In 1938 este numit profesor la Ecole Pratique des Hautes Etudes, la Paris, dar cariera ce se prefigura ii este intrerupta de razboi. Inrolat fiind, el este repede luat prizonier si dus in lagarul de la Lubeck unde incepe sa isi redacteze teza de doctorat pe caiete de scoala. Teza despre Mediterana si lumea ei, in vremea lui Filip al II-lea va fi sustinuta in 1947. In acelasi an devine co-director alaturi de Febvre la revista Annales, in 1949 profesor la cea mai prestigioasa institutie a Frantei, College de France, intre 1956-1972 director la Ecole Pratique des Hautes Etudes, director la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales si in 1984 membru al Academiei franceze. Fernand Braudel a creat un “imperiu" prin temperamentul sau, prin spiritul de organizare, prin gustul pentru putere. A avut un fler extraordinar in a alege colaboratorii, de cele mai multe ori cercetatori talentati din cele patru colturi ale lumii. Astazi functioneaza in intreaga lume centre de cercetare ce ii poarta numele ca omagiu adus stralucitului istoric si metodelor de lucru propuse la scoala pe care a reprezentat-o.
Fernand Braudel este prin lucrarea Mediterana si lumea mediteraneana in timpul lui Filip al II-lea artizanul conceptului de timpi istorici. In timpii istorici, durata lunga- timpul cvasi-imobil pe care il analizeaza a deschis perspective metodologice pentru multi cercetatori. De la cartea lui Braudel conceptul de durata lunga a devenit un topos in studiile de istorie. In 1979 este publicata a doua sa sinteza, Civilisation materielle, economie et capitalisme (XV-XVIII siecles), in care autorul abordeaza problema progresului civilizatiilor descriind la scara europeana si apoi mondiala lenta ascensiune a capitalismului incepand cu “structurile cotidianului", apoi cu “jocurile schimbului" si in fine cu “timpul lumii". Toate studiile metodologice ale lui F. Braudel sunt cuprinse in lucrarea Ecrits sur l’Histoire.