Harem (in araba حرم, ḥaram, insemnand „loc interzis") este un cuvant ce semnifica „interzis" sau „tabu". Este un cuvant specific societatii islamice, constituind o forma de organizare sociala, ca si familia. Pe de alta parte, acest cuvant face referiri si la partea „arhitecturala", deoarece haremul constituie si asezamantul specific activitatii pe care o semnifica, in sensul ca este un adevarat complex, cu spital, dormitoare, moschei etc.
In 1665 Haremul din Topkapi a trecut printr-un incendiu devastator, in urma caruia a fost restaurat si largit, beneficiind astazi de un spital, o spalatorie, 2 moschei, chioscuri si 300 de camere, pe langa alte servicii. Haremul se ridica pe 5 sau 6 nivele.
Concubinele aduse in harem invatau si isi asumau cultura islamica in totalitate, iar cele mai bune dintre ele ocupau functii administrative (sefe peste servitori), iar altele erau oferite sultanului, constituind insasi dinastia. Femeia care trebuia adusa sultanului trecea printr-un lung sir de pregatiri, prin ceremonia numita „hamam", pentru a arata si a se comporta perfect in fata sultanului.
Valoarea unei femei in harem depindea de fertilitatea acesteia, de capacitatea ei de a da nastere unui copil. Cea care se apropia cel mai tare de sultan, cazandu-i in gratii, era numita gozde, iar daca una din aceste gozde dadea nastere unui copil, ii erau alocate un apartament privat si devenea conducatoarea sotiilor. Mama mostenitorului la tron era numita haseki (sotia oficiala a sultanului).
Haremul din Topkapi este impartit in 4 sectiuni: prima, alocata sefilor peste eunucii negri, apoi poarta comuna a haremului, care duce la curtea pavata interioara inconjurata de cladiri unde traiesc mama sultanilor, sultanii si printii.
In Imperiul Otoman haremul era definit drept cartierul femeilor din palat. Haremul Imperial, cunoscut ca si Serai, era in acelasi timp resedinta reginei mame Valide Sultan, a favoritelor sultanului, Harekis, si a restului concubinelor (femei cu rolul functional de a-l intretine pe Sultan in dormitor). Alaturi de acestea in Harem mai locuiau fiicele Sultanului si Eunucii. Multe dintre femeile din harem nu aveau sa il vada niciodata pe Sultan devenind servitoare pentru acoperirea necesitatilor zilnice ale functionarii haremului. Putem cauta motivul existentei Haremului in insasi cultura Otomana. In traditia Otomana se obisnuia concubinajul alaturi de sclave, concomitent cu mariajul legal pentru reproducere. Sclavia concubinajului presupunea folosirea sclavelor femei pentru reproducere. Sclavele, copii proveniti din relatiile cu sclavele concubinele, spre deosebire de cei proveniti din relatiile cu sotiile legale nu erau recunoscuti pentru mostenire. Intre sotiile si concubinele din Harem exista intotdeauna competitie. In timp s-a evoluat de la pozitia de sclava concubina la cea de preferata, ceea ce presupunea o potentiala recunoastere a drepturilor mostenitorilor proveniti din relatiile cu Sultanul. Puterea femeilor din Harem era direct exercitata in pozitiile pe care le ocupau in cadrul familiei. Desi nu erau legitimate cu titlu de favorita, ele puteau accede la titlul de „sultan kadin", ceea ce le consolida pozitia in ierarhia din harem.