Sir John Mandeville, autorul unor carti de calatorie realizate dupa expeditii facute ia perioada 1357 – 1371, sustinea ca Arca lui Noe se vede atunci cand cerul e senin. In 1670, olandezul Jan Struys sustinea ca a primit de la un ermit, dupa ce a fost capturat talhari armeni, o bucata de lemn negru si tare si o “piatra scanteietoare", ambele piese fiind luate de pe Arca lui Noe. In secolul XIX, o sumedie de cercetatori au facut expeditii pe muntele Ararat in cautarea navei esuate dupa Potop dar niciunul nu a gasit nimic. Profesorul James Bryce, de la Universitatea Oxford, a descoperit in 1876 a gasit un lemn lung de aproape 4 picioare in apropiere de varful Marelui Ararat despre care a afirmat ca este un fragment din arca. In 1892, arhidiaconul bisericii caldeene John Joseph Nouri afirma chiar ca a urcat la bordul acesteia si ca arca ar fi avut lungimea de 300 de coti. In deceniile care au urmat a crescut numarul expeditiilor in cautarea dovezilor existentei Arcei lui Noe, majoritatea soldandu-se cu rezultate dezamagitoare. Magnatul francez Fernand Navarra a initiat in 1952 o expeditie si s-a intors din calatorie cu mai multe esantioane de lemn care au fost supuse testelor. Primele analize au reliefat ca lemnul este vechi de 5.000 de ani. Cand s-au facut teste amanuntite s-a spulberat orice iluzie. Lemnul avea, de fapt, o vechime mult mai mica, fiind datat din anul 800 e.n. “De atunci au fost organizate si alte expeditii. Cea mai mare parte a fondurilor au fost oferite de surse fundamentaliste care nadajduiau ca dovedind acuratetea relatarii cuprinse in Creatiune despre Arca lui Noe, lucrul acesta va intari credibilitatea si in restul faptelor curpinse in cartea respectiva. Din nefericire, informatiile oferite nu au fost nici corecte, nici credibile", a concluzionat Jerome Clark. Un alt pasionat cercetator al fenomenelor anormale, Charles Fort, are o parere apropiata celei emise de Clark: “Sunt de accord ca orice persoana care e convinsa de existenta relicvelor din Arca lui Noe nu are decat sa urce pe muntele Ararat unde poate gasi ceva despre care poate pretinde ca este o parte din epava, poate pietrificata. Iar cine crede ca s-a comis o eroare si ca muntele este cu adevarat ceea ce se sustine a fi, nu are decat sa urce pe creasta lui si va dovedi ca pamantul cel mai virtuos care a existat vreodata a fost Pamantul Sfant".