Constantin Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876 in satul Hobita, comuna Pestisani, din judetul Gorj, intr-o casa construita in intregime din lemn.
Mama si-a dorit foarte mult ca fiul ei sa devina preot in satul natal, insa n-a apucat sa-si vada feciorul propovaduind Cuvantul Evangheliei si gospodar de frunte, la casa lui, inconjurat de copii, asa cum era obiceiul in viata taranului roman. La 27 de ani i se incredinteaza cea dintai comanda pentru un monument public: bustul generalului Carol Davila. „Poet al formelor cioplite“, Brancusi construieste o vasta opera de o remarcabila complexitate tematica. Dupa trecerea in eternitate, faima sa si a operelor sale nu a incetat sa sporeasca. Chiar si dupa zeci de ani, lucrarile sale ocupa un loc de cinste printre marile creatii artistice ale lumii.
In limba egipteana, cuvantul sculptor inseamna „creator“. Pentru marele maestru Constantin Brancusi, acest epitet se potriveste cel mai bine, el fiind considerat demiurg al unui univers artistic unitar, articulat si armonios in toate etajele sale: „Artistul trebuie sa stie sa scoata la lumina fiinta din interiorul materiei si sa fie unealta care da la iveala insasi esenta sa cosmica intr-o existenta cu adevarat vizibila. Arta nu face decat sa inceapa continuu“, spunea odinioara marele artist, subliniind rolul novator al artei si rolul demiurgic al artistului. Constantin Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876 in satul Hobita, comuna Pestisani, din judetul Gorj, intr-o casa construita in intregime din lemn. Era cel de-al saselea copil al plugarului C. Brancusi. Imaginea satului natal a fost pastrata cu sfintenie de marele artist, marturisind ca „nu as fi fost nimic si nu as fi daltuit nimic fara Hobita, fara portile si fantanile ei, care au insemnat, pentru mine, o adevarata Academie de Belle-Arte“.
Identitatea Romaneasca
Identitatea culturalaIdentitatea noastraRomani de succes
Constantin Brancusi- sculptorul sufletului romanesc
De: Identitatea Romaneasca10653
Constantin Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876 in satul Hobita, comuna Pestisani, din judetul Gorj, intr-o casa construita in intregime din lemn.
Mama si-a dorit foarte mult ca fiul ei sa devina preot in satul natal, insa n-a apucat sa-si vada feciorul propovaduind Cuvantul Evangheliei si gospodar de frunte, la casa lui, inconjurat de copii, asa cum era obiceiul in viata taranului roman. La 27 de ani i se incredinteaza cea dintai comanda pentru un monument public: bustul generalului Carol Davila. „Poet al formelor cioplite“, Brancusi construieste o vasta opera de o remarcabila complexitate tematica. Dupa trecerea in eternitate, faima sa si a operelor sale nu a incetat sa sporeasca. Chiar si dupa zeci de ani, lucrarile sale ocupa un loc de cinste printre marile creatii artistice ale lumii.
In limba egipteana, cuvantul sculptor inseamna „creator“. Pentru marele maestru Constantin Brancusi, acest epitet se potriveste cel mai bine, el fiind considerat demiurg al unui univers artistic unitar, articulat si armonios in toate etajele sale: „Artistul trebuie sa stie sa scoata la lumina fiinta din interiorul materiei si sa fie unealta care da la iveala insasi esenta sa cosmica intr-o existenta cu adevarat vizibila. Arta nu face decat sa inceapa continuu“, spunea odinioara marele artist, subliniind rolul novator al artei si rolul demiurgic al artistului. Constantin Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876 in satul Hobita, comuna Pestisani, din judetul Gorj, intr-o casa construita in intregime din lemn. Era cel de-al saselea copil al plugarului C. Brancusi. Imaginea satului natal a fost pastrata cu sfintenie de marele artist, marturisind ca „nu as fi fost nimic si nu as fi daltuit nimic fara Hobita, fara portile si fantanile ei, care au insemnat, pentru mine, o adevarata Academie de Belle-Arte“.
Dupa mama sa, Maria a lui Nicolae Radu din Hobita Gorjului, Brancusi era strans legat de biserica, deoarece stramosii lui fusesera slujitori la sfintele altare, printr-o descendenta de mai bine de 200 de ani. Mama si-a dorit foarte mult ca fiul ei sa devina preot in satul natal, neapucand insa sa-si vada feciorul propovaduind Cuvantul Evangheliei si gospodar de frunte, la casa lui, inconjurat de copii, asa cum era obiceiul in viata taranului roman. Doi dintre stramosii marelui artist, doi preoti vaduvi, care mai tarziu au imbracat schima monahala sub numele de Ilie si Cleopa, au ctitorit Schitul Locurele, de langa Manastirea Lainici din judetul Gorj. Nu a avut urmasi, refuzand sa se casatoreasca pentru a-si pastra deplina libertate de actiune si de creatie. A avut, in schimb, fii spirituali, care „i-au dus in cele patru vanturi zestrea artistica si spirituala“.
Marele artist isi incepe cursurile primare la Hobita si le incheie la Bradiceni. Temperament iscoditor si nelinistit, stapanit de o puternica dorinta de independenta, pleaca foarte de timpuriu de acasa. Avand doar 7 ani, parintii l-au gasit „fugit in lume“, la Targu Jiu, unde se angajase la o boiangerie, si ca ucenic la o tamplarie. La numai 13 ani (1893), vine la Craiova, angajandu-se la pravalia vestitului negustor Ion Zamfirescu, in a carui casa este gazduit pe perioada studiilor. Aici, in putinele clipe de ragaz pe care le avea la dispozitie, reuseste sa ciopleasca, dintr-o ladita de portocale, o vioara, la care, dupa ce-i pune cele patru strune, canta cu indemanare. La pravalia lui Zamfirescu isi castiga primii admiratori, la indemnul carora, in toamna anului 1894, se inscrie la Scoala de Arte si Meserii din oras. Domeniul pe care se specializeaza este sculptura lemnului (din aceasta perioada dateaza cateva sculpturi din lemn: o caseta, un dulap, doua rame in stil rococo, dupa moda vieneza a timpului). In timpul studiilor este sustinut financiar de epitropia Bisericii Madona Dudu din Craiova si in special de Toma Marocneanu, unchiul lui Nicolae Titulescu si epitrop al Bisericii Madona, care locuia nu departe de Scoala de Arte si Meserii unde l-a remarcat. Singura conditie era aceea de a canta in strana bisericii, el avand o voce foarte frumoasa. Intalnirea cu aceasta scoala si cu cetatea Baniei o va numi, metaforic, „Minunea intaie a vietii mele. La Hobita, in Gorj, m-am nascut, dar la Craiova, pentru a doua oara“. In anul 1898, termina cu succes cursurile Scolii de Arte si Meserii si se indreapta catre Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti. Pasiunea sa pentru muzica nu se stinge nici in timpul facultatii, el fiind pentru o perioada membru al corului „Carmen“, condus de D. G. Chirescu.
In timpul studentiei la Bucuresti il are ca profesor pe Ion Georgescu, iar printre colegii sai s-au numarat: Fritz Stork, Dimitrie Mircea, Gh. Tudor. O duce destul de greu, iar putinii bani pe care-i mosteneste din vanzarea partii sale de mostenire de la Hobita ii foloseste pentru inscrierea la scoala. Este nevoit sa se angajeze lucrand dupa cursuri ca spalator de vase la o braserie situata pe strada Campineanu. Student sarguincios si disciplinat, a atras atentia profesorului sau, care l-a remarcat, apreciindu-l pentru talentul sau deosebit. Printre lucrarile din timpul studentiei se numara: Vitellius, bustul cunoscutului om politic oltean Gheorghe Chitu, ambele executate in 1898, un Cap al lui Laocoon, in 1900, precum si un Ecoseu, rasplatit cu o medalie de bronz. Auzind de succesele sale, reprezentantii epitropiei Bisericii „Madona Dudu“ si Consiliul Judetean Dolj ii acorda tanarului artist, in anul 1900, o bursa anuala in valoare de 150 de lei. La 27 de ani i se incredinteaza cea dintai comanda pentru un monument public: bustul generalului Carol Davila.
La inceputul carierei sale, sculpturile lui Brancusi au constat mai ales din reprezentari clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 si 1907 este caracterizata de o acumulare sensibila de cunostinte si indemanare, dar si de cautarea a diferite solutii de modelare a materialelor. Dupa 1905, viziunea artistului a devenit mai clara si mai puternica. Ca o consecinta imediata, transformarea structurii operei sale a suferit o evolutie rapida, astfel incat, incepand inca din 1907, reprezentarile antropomorfe incep sa cedeze locul sculpturilor care il vor prefigura pe artistul Brancusi de mai tarziu, acela care va urma sa intre in constiinta universala.
Din aceasta perioada dateaza operele:
1897 - Craiova - Bustul lui Gheorghe Chitu
1898 - Bucuresti - Bustul Vitellius
1900 - Bucuresti - Capul lui Laocoon
1902 - Bucuresti - Ecorseul
1902, probabil ianuarie - Bucuresti - statueta simbolizand muzica corala romaneasca
1902, octombrie - Craiova - bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
1903 - Bucuresti - Bustul generalului Carol Davila
1905 - Paris - Orgoliu
1906 - Paris - Copil - ghips
1906 - Paris - Supliciu - piatra
1906 - Paris - Cap de copil - bronz
1906 - Paris - bustul Victoriei Vaschide
1906 - Paris - bustul doctorului Zaharia Samfirescu
1906 - Paris - portretul pictorului Nicolae Darascu
Constantin Brancusi a expus pentru prima data la Societe Nationale des Beaux-Arts si la Salon d'Automne din Paris in 1906. Creeaza in 1907 prima versiune a Sarutului, tema pe care o va relua sub diferite forme pana in 1940, culminand cu Poarta Sarutului parte a Ansamblului Monumental din Targu-Jiu. In 1907 inchiriaza un atelier in Rue de Montparnasse si intra in contact cu avangarda artistica pariziana, imprietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Leger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A inceput lucrul la Rugaciune, o comanda pentru un monument funerar ce va fi expusa in Cimitirul „Dumbrava" de la Buzau. In 1909 revine pentru scurt timp in Romania si participa la „Expozitia oficiala de pictura, sculptura si arhitectura". Juriul Expozitiei, prezidat de Spiru Haret acorda premiul II ex aequo lui Brancusi, Paciurea, Steriadi, Petrascu, Theodorescu-Sion. Colectionarul de arta Anastase Simu ii cumpara sculptura Somnul iar bustul in ghips al pictorului Nicolae Darascu este achizitionat de Ministerul Instructiunii Publice.
Pana in 1914, participa cu regularitate la expozitii colective din Paris si Bucuresti, inaugurand ciclurile Pasari Maiestre, Muza adormita, Domnisoara Pogany.
In 1914, Brancusi deschide prima expozitie in Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoaca o enorma senzatie. Colectionarul american John Quin ii cumpara mai multe sculpturi, asigurandu-i o existenta materiala prielnica creatiei artistice. In acelasi an, ministrul de interne al Romaniei respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an inainte. Brancusi va pastra lucrarea in atelier si o va intitula Fantana lui Narcis.
In 1915, incepe sa execute primele lucrari in lemn, printre care 2 Cariatide si Fiul risipitor. La Paris, in 1919, apare volumul „La Roumanie en images" cu cinci reproduceri dupa lucrari ale lui Brancusi. Un an mai tarziu, participa la expozitia gruparii „La Section d'Or" in Franta, la expozitia gruparii „Arta romana" la invitatia lui Camil Ressu in Romania, la „Festivalul Dada", unde semneaza manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. In revista Little Review din New York apare, in 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brancusi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea sa realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
Participa la o miscare de protest contra lui Andre Breton si in apararea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expozitie internationala a gruparii „Contemporanul" din Bucuresti. Doi ani mai tarziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expozitie personala a sa.
Pana in 1940, activitatea creatoare a lui Brancusi se desfasoara in toata amploarea ei. Operele sale de seama din ciclul Pasarea in vazduh, ciclul Ovoidului precum si sculpturile in lemn dateaza din aceasta perioada. In acelasi timp, Brancusi participa la cele mai importante expozitii colective de sculptura din Statele Unite ale Americii, Franta, Elvetia, Olanda si Anglia.
In atelierul sau din Impasse Ronsin, in inima Parisului, Brancusi si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o atmosfera romaneasca. Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) are un numar important de lucrari ale lui Brancusi.
In 1904 paraseste Romania „fara alte mijloace decat cunostiintele insusite“, iar dupa o lunga calatorie prin Austria, Ungaria si Elvetia ajunge in capitala Frantei. Desi la inceput mijloacele de vietuire de aici au fost anevoioase, lucrand si ca ospatar, norocul ii surade din nou tanarului artist, care primeste o bursa din partea Ministerului Instructiunii Publice, la propunerea ambasadorului Romaniei la Paris, Grigorie Ghika. Face parte din randul membrilor Asociatiei „Cercle des etudiants roumains“ alaturi de: George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Nicolae Daraescu, Camil Ressu. Foarte importanta pentru cariera tanarului artist este experienta pe care o are in atelierul celebrului sculptor francez Rodin. Avea doar 30 de ani. Aici il cunoaste printre altii si pe Henri Coanda, cu care va lega o stransa prietenie. Stiind ca „nimic nu creste la umbra marilor copaci“, Brancusi paraseste atelierul maestrului sau la data de 27 martie 1907, pentru a-si deschide propriul atelier. Este momentul in care artistul roman traieste intoarcerea cu fata catre izvoarele folclorice. De acum inainte va incepe cascada marilor realizari artistice: „Ansamblul de la Buzau“, „Rugaciunea“ (opera care marcheaza „momentul depasirii influentei lui Rodin“), „Sarutul“, „Cumintenia Pamantului“. Toate aceste lucrari il vor impune pe Constantin Brancusi pe piedestalul lumii artistice.
Din 1910 renunta la modelaj si pictura, pentru a practica cioplitul direct. Una dintre operele lucrate acum este „Sarutul“ („La Baiser“). Printre lucrarile de mare valoare ale artistului mai amintim: „Muza adormita“ (1909), „Pasarea maiastra“ (1910), „Prometeu“ (1911). Lucreaza mai apoi la o noua opera, „unul dintre cele mai celebre si cuprinzatoare portrete ale secolului XX“, asa cum spunea A. H. Barr, „Mademoiselle Pogany“, lucrare ce a avut-o drept muza pe celebra pictorita Margit Pogany. „Poetul formelor cioplite“ construieste o vasta opera cu un complex caracter tematic.
Decedeaza la Paris in 16 martie 1957