Muntele Ararat este un lant muntos aflat la granita dintre Turcia si Armenia, renumit mai ales pentru mentionarea lui biblica. Astfel, in episodul biblic in care se relateaza potopul din vremea lui Moise, citim: "Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina. Iar in luna a saptea, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. Apa a scazut mereu, pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor" (Facere 8, 3-5).
Muntele Ararat, alcatuit din varfurile "Araratul Mare", avand o altitudine de 5.165 metri, si "Araratul Mic", cu o altitudine de 3.896 metri, este un vulcan stins (ultima eruptie a avut loc in anul 1840), asezat in Podisul Anatoliei, pe teritoriul Turciei, foarte aproape de granita cu Armenia si Iran. Muntele Ararat este cel mai inalt munte din Turcia, iar sub numele de "Masis", el este cunoscut si ca simbol national al Armeniei.
Potrivit marturiei biblice mai sus amintite, Muntele Ararat este considerat drept locul unde s-ar fi oprit Arca lui Noe, dupa incetarea potopului si retragerea treptata a apelor. Pe langa Sfanta Scriptura, referinte despre potopul din vremea lui Noe, precum si Muntele Ararat, sunt prezente in "Epopeea lui Ghilgames" si in Coran.
Potrivit datelor biblice, arca lui Noe era o constructie simpla, paralepipedica, construita din lemn de chiparos, tencuita cu smoala pe ambele parti, lata de aproximativ 23 de metri, lunga de 140 de metri si inalta de alti 14 metri; ea avea un singur geam, de mici dimensiuni, si o singura usa, aflata la jumatate. La randul ei, "Epopeea lui Ghilgames" aminteste de un potop universal si de arca eroului Utnapistim, construita insa sub forma unui cub cu latura de 60 de metri.
Potrivit marturiei preotului babilonian Beresos (475 i.Hr), consemnata si de istoricul iudeo-roman Iosif Flavius, unele ramasite ale Arcei lui Noe puteau fi aflate inca pe culmea abrupta a unui munte, numit de el "muntele kurzilor". Totodata, mai multe fragmente ale acesteia puteau fi gasite in unele locasuri armene din vremea sa.
De-a lungul vremii, Muntele Ararat a constituit o atractie constanta in lumea arheologilor si a savantilor biblici. Astfel, in cautarea Arcei lui Noe, pe culmile abrupte ale acestui munte au fost efectuate nenumarate calatorii si expeditii de cercetare.
Astfel, in anul 1670, un cercetator olandez, anume Jan Struys, a intreprins o expeditie pe renumitul munte, in cautarea celebrei Arce; cu aceasta ocazie, el a intalnit un pustnic, care i-a daruit o cruce de lemn, confectionata din lemnul Arcei, potrivit marturiei aceluia. In anul 1840, manastirea armeana care sustinea ca poseda ramasite din Arca lui Noe a cazut prada unui incendiu, pierzandu-se astfel orice posibila urma a Arcei.
In anul 1856, trei cercetatori britanici au efectuat o calatorie pe Muntele Ararat, cu dorinta declarata de a anula "mitul" despre Arca lui Noe. Se marturiseste ca cei trei exploratori au gasit Arca, insa au ascuns descoperirea, sustinand mai departe inexistenta unui potop universal. Dupa moartea celor trei, descoperirea lor a fost aflata. Potivit insemnarilor acestora, jumatate din Arca se afla sub un ghetar, iar jumatate sub apele unui lac alpin.
In cautarea Arcei lui Noe au mai pornit si altii, dintre care cei mai de seama, potrivit descoperirilor facute, au fost urmatorii: tanarul armean George Ucell, care a pornit intr-o expeditie roditoare, intre anii 1902-1904; expeditia celor 150 de rusi, efectuata in anul 1916, la ordinul tarului rus Nicolae al II-lea; francezul Navarra, in urma mai multor expeditii, efectuate intre anii 1952-1954, a descoperit sub gheata o bucata mare de lemn negru. Ultima dintre descoperiri a fost si cea mai uimitoare, muntele fiind renumit pentru lipsa lui de copaci.
In anul 1972, un satelit lansat de NASA a surprins unele imagini detaliate ale Muntelui Ararat, imagini realizate cu precadere in zona mentionata de exploratorii amintiti. Rezultatul a fost uimitor: un contur nefiresc, masiv si de forma paralelipipedica, aflat la altitudinea de 4.000 de metri.
Una dintre ultimele expeditii efectuate in vederea aflarii Arcei lui Noe, condusa de un grup de cercetatori chinezi si turci, a scos la lumina o structura uriasa de lemn, aflata intr-un vechi ghetar, aproape de varful muntelui. Structura imensa, construita din barne de lemn, imbinate intre ele, este compartimentata si nu se aseamana cu nici o forma de locuinta umana. In urma datarii lemnelor cu C14 (carbon radioactiv), s-a constatat ca acestea au o vechime de aproximativ 4.800 de ani, datand cam din perioada in care se crede ca a avut loc potopul universal.