Din aceeasi categorie
|
Istoria Craciunului 272 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Istoria Craciunului 391 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Odiseea deportarii episodul 3 897 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bizantul – Imperiul pierdut 1.293 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mormantul lui Isus 500 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bizantul – Imperiul pierdut-Cerul coborat pe pamant 1.298 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bizantul – Imperiul pierdut-Construirea unui vis 1.059 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Partea I -Construirea unui vis 656 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Bizantul, imperiul pierdut Construirea unui vis 598 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rusia - Istoria unui Imperiu 678 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Istoria medicienei moderne -1
| Adaugat de Cozana | 08.01.2014 |  Adauga
la favorite |
820 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMedicina moderna isi are originea la inceputul secolului al IV-lea i.Hr., cand medicul grec Hipocrat a fundamentat diagnosticul medical bazat pe experienta si observatie. Inca din antichitate, el a fost considerat “parintele medicinei“.
Nascut in insula Kos, fiu de medic la randul sau, Hipocrat a predat medicina la o scoala locala, calatorind si tinand prelegeri de medicina in toata Grecia continentala. Corpusul hipocratic, o serie de tratate consacratepracticii si cercetarii medicale, a fost scris partial de Hipocrat, fiind folosit pana in secolul al XIX-lea ca manual de catre studentii la medicina.
Pornind de la premisa ca orice boala sau suferinta are cauze naturale, Hipocrat a respins ideea potrivit careia imbolnavirea unei persoane reprezinta razbunarea zeilor. In ceea ce priveste diagnosticarea, Hipocrat era incomparabil. Nu se folosea de termometre sau stetoscoape, insa simtul logicii si observatiei il ajutau sa determine cauzele unei boli si sa anticipeze evolutia acesteia intr-un mod eficient.
Desi Juramantul lui Hipocrat probabil ca nu a fost scris de el, ci doar numit astfel in onoarea lui, a stat la baza eticii medicale timp de peste doua milenii si poate fi considerat drept o mostenire a principiilor acestuia.
Dupa Hipocrat, medicina a progresat mai inatai prin cercetarea biologica realizata de Aristotel, apoi, in secolul al II-lea d.Hr, prin studiile de anatomie ale medicului grec Galenus din Pergam, ce profesa in Roma si care a pus bazele fiziologiei experimentale.
Invataturile lui Hipocrat, Aristotel si Galenus au dominat lumea medicala de-a lungul evului mediu, pana in perioada Renasterii. Doctorii nu au inceput sa disece si sa examineze in mod riguros cadavre decat in secolul al XVI-lea, revolutionand stiinta medicala si facand posibila folosirea unor tehnici chirurgicale precise. Acest moment de cotitura este marcat de o serie de carti cunoscute sub denumirea generala De humani corporis fabrica, apartinand anatomistului flamand Andreas Vesalius; in general, se considera ca aceasta lucrare sta la baza chirurgiei moderne.
Istoria medicinei se ocupa atat de evolutia medicinei ca stiinta, cat si de contributiile diverselor personalitati in acest domeniu.
Medicina nu a aparut ca stiinta asa cum o cunoastem astazi. De la arta vracilor si samanilor care pretindeau ca alunga duhurile rele, la medicina sacerdotilor care practicau in umbra templelor, pana la medicina moderna este o cale lunga. Daca medicul medieval si renascentist era un erudit, bun cunoscator atat al textelor clasice, cat si al astrologiei si alchimiei, medicul modern trebuie sa fie atat savant, cat si cetatean, care sa aplice stiinta actuala in scopul modificarii pozitive a conditiilor de mediu natural si social.
Preistorie
Boala a preexistat aparitiei omului pe Pamant: La animale cu imbolnaviri de diferite tipuri, se inregistreaza comportamente care pot fi incadrate printre activitatile tamaduitoare. Astfel, mamiferele obisnuiesc sa-si linga ranile (prin care se realizeaza si o dezinfectie datorita antibioticelor din saliva), isi expun la soare partile suferinde, in caz de indigestie chiar si carnivorele consuma iarba. Deci actiunea de vindecare a existat inainte de aparitia omului. Exista o filogeneza a activitatii vindecatoare. Se remarca insa o deosebire esentiala intre actiunile vindecatoare din lumea biologica si cele din medicina umana. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice in timp ce actiunile medicinei umane se bazeaza pe constiinta, gandire, strategie. Medicina umana a aparut si evoluat din necesitatea pastrarii fortei de munca, necesitatea ingrijirii nou-nascutului si a gravidei, necesitatea combaterii durerii.
Exista trei izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice:
• paleopatologia: (patologia veche) studiaza urme ale proceselor de vindecare si procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare. Principala sursa de informatie privind aceasta perioada o constituie analiza oaselor fosile. Paleopatologia ne arata bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exista si astazi.
S-au evidentiat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame), tuberculoza, sifilis, fracturi, dar si primele forme de interventii chirurgicale cum ar fi trepanarea si amputarea.
• arheologia medico-istorica: cerceteaza obiecte ce au legatura cu igiena si practica medicala, instrumentarul medical, obiectele magice etc.
• etnoiatria: studiaza conceptele si practicile medicale ale unor populatii aflate in prezent pe treptele inferioare ale dezvoltarii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia).
Astfel, prin metodele specifice etnologiei, studiindu-se anumite grupuri si populatii asa-zis "primitive", putem deduce informatii privind practicile medicale preistorice.
De asemenea si prin studiul folclorului ne putem intoarce la origini.
In cadrul primelor culturi tribale, actul medical, care avea si valente religioase, era practicat de catre vraci si samani.
In mod empiric, se foloseau plantele ca agent tamaduitor, multe din proprietatile acestora erau descoperite intamplator.
Speranta de viata a omului primitiv era destul de redusa. Analizandu-se scheletele descoperite in diferite situri arheologice, s-a ajuns la concluzia ca omul de Neanderthal, sau de Cro-magnon, sau cel al mezoliticului in aproape 90% din cazuri nu ajungea la 40 de ani. Fata de sinantrop, care, in peste 70% din cazuri, murea inainte de a avea 15 ani, inregistram un vizibil progres.
Conceptia medicala era una animista, demoniaca, boala fiind vazuta ca o parazitare a organismului de catre un demon. Tratamentul bolii era realizat de catre vindecatorii triburilor primitive, care reuseau eliminarea demonilor cauzatori de boala. In pestera Les trois freres este reprezentat primul medic, efectuand un dans ritual (paleolitic). Terapia era un amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice. Strategiile de vindecare difera in functie de etiologie: incantatii, inselarea spiritului malefic etc. Nu exista etica si deontologie in practica medicala, vindecatorul e doar mediator, nu isi asuma raspunderea actului vindecarii (aceasta apare odata cu medicina hipocratica, medicina stiintifica. Partea magica era ajutata si de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dinti de animal, pietre semipretioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate in scop profilactic, talismane (cu anumite semnificatii), tatuaje, masti etc. Omul primitiv era mereu in cautarea hranei, dar o data cu aparitia surplusului de produse, apare si primul medic, un pas catre civilizarea societatii.
Nascut in insula Kos, fiu de medic la randul sau, Hipocrat a predat medicina la o scoala locala, calatorind si tinand prelegeri de medicina in toata Grecia continentala. Corpusul hipocratic, o serie de tratate consacratepracticii si cercetarii medicale, a fost scris partial de Hipocrat, fiind folosit pana in secolul al XIX-lea ca manual de catre studentii la medicina.
Pornind de la premisa ca orice boala sau suferinta are cauze naturale, Hipocrat a respins ideea potrivit careia imbolnavirea unei persoane reprezinta razbunarea zeilor. In ceea ce priveste diagnosticarea, Hipocrat era incomparabil. Nu se folosea de termometre sau stetoscoape, insa simtul logicii si observatiei il ajutau sa determine cauzele unei boli si sa anticipeze evolutia acesteia intr-un mod eficient.
Desi Juramantul lui Hipocrat probabil ca nu a fost scris de el, ci doar numit astfel in onoarea lui, a stat la baza eticii medicale timp de peste doua milenii si poate fi considerat drept o mostenire a principiilor acestuia.
Dupa Hipocrat, medicina a progresat mai inatai prin cercetarea biologica realizata de Aristotel, apoi, in secolul al II-lea d.Hr, prin studiile de anatomie ale medicului grec Galenus din Pergam, ce profesa in Roma si care a pus bazele fiziologiei experimentale.
Invataturile lui Hipocrat, Aristotel si Galenus au dominat lumea medicala de-a lungul evului mediu, pana in perioada Renasterii. Doctorii nu au inceput sa disece si sa examineze in mod riguros cadavre decat in secolul al XVI-lea, revolutionand stiinta medicala si facand posibila folosirea unor tehnici chirurgicale precise. Acest moment de cotitura este marcat de o serie de carti cunoscute sub denumirea generala De humani corporis fabrica, apartinand anatomistului flamand Andreas Vesalius; in general, se considera ca aceasta lucrare sta la baza chirurgiei moderne.
Istoria medicinei se ocupa atat de evolutia medicinei ca stiinta, cat si de contributiile diverselor personalitati in acest domeniu.
Medicina nu a aparut ca stiinta asa cum o cunoastem astazi. De la arta vracilor si samanilor care pretindeau ca alunga duhurile rele, la medicina sacerdotilor care practicau in umbra templelor, pana la medicina moderna este o cale lunga. Daca medicul medieval si renascentist era un erudit, bun cunoscator atat al textelor clasice, cat si al astrologiei si alchimiei, medicul modern trebuie sa fie atat savant, cat si cetatean, care sa aplice stiinta actuala in scopul modificarii pozitive a conditiilor de mediu natural si social.
Preistorie
Boala a preexistat aparitiei omului pe Pamant: La animale cu imbolnaviri de diferite tipuri, se inregistreaza comportamente care pot fi incadrate printre activitatile tamaduitoare. Astfel, mamiferele obisnuiesc sa-si linga ranile (prin care se realizeaza si o dezinfectie datorita antibioticelor din saliva), isi expun la soare partile suferinde, in caz de indigestie chiar si carnivorele consuma iarba. Deci actiunea de vindecare a existat inainte de aparitia omului. Exista o filogeneza a activitatii vindecatoare. Se remarca insa o deosebire esentiala intre actiunile vindecatoare din lumea biologica si cele din medicina umana. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice in timp ce actiunile medicinei umane se bazeaza pe constiinta, gandire, strategie. Medicina umana a aparut si evoluat din necesitatea pastrarii fortei de munca, necesitatea ingrijirii nou-nascutului si a gravidei, necesitatea combaterii durerii.
Exista trei izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice:
• paleopatologia: (patologia veche) studiaza urme ale proceselor de vindecare si procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare. Principala sursa de informatie privind aceasta perioada o constituie analiza oaselor fosile. Paleopatologia ne arata bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exista si astazi.
S-au evidentiat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame), tuberculoza, sifilis, fracturi, dar si primele forme de interventii chirurgicale cum ar fi trepanarea si amputarea.
• arheologia medico-istorica: cerceteaza obiecte ce au legatura cu igiena si practica medicala, instrumentarul medical, obiectele magice etc.
• etnoiatria: studiaza conceptele si practicile medicale ale unor populatii aflate in prezent pe treptele inferioare ale dezvoltarii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia).
Astfel, prin metodele specifice etnologiei, studiindu-se anumite grupuri si populatii asa-zis "primitive", putem deduce informatii privind practicile medicale preistorice.
De asemenea si prin studiul folclorului ne putem intoarce la origini.
In cadrul primelor culturi tribale, actul medical, care avea si valente religioase, era practicat de catre vraci si samani.
In mod empiric, se foloseau plantele ca agent tamaduitor, multe din proprietatile acestora erau descoperite intamplator.
Speranta de viata a omului primitiv era destul de redusa. Analizandu-se scheletele descoperite in diferite situri arheologice, s-a ajuns la concluzia ca omul de Neanderthal, sau de Cro-magnon, sau cel al mezoliticului in aproape 90% din cazuri nu ajungea la 40 de ani. Fata de sinantrop, care, in peste 70% din cazuri, murea inainte de a avea 15 ani, inregistram un vizibil progres.
Conceptia medicala era una animista, demoniaca, boala fiind vazuta ca o parazitare a organismului de catre un demon. Tratamentul bolii era realizat de catre vindecatorii triburilor primitive, care reuseau eliminarea demonilor cauzatori de boala. In pestera Les trois freres este reprezentat primul medic, efectuand un dans ritual (paleolitic). Terapia era un amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice. Strategiile de vindecare difera in functie de etiologie: incantatii, inselarea spiritului malefic etc. Nu exista etica si deontologie in practica medicala, vindecatorul e doar mediator, nu isi asuma raspunderea actului vindecarii (aceasta apare odata cu medicina hipocratica, medicina stiintifica. Partea magica era ajutata si de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dinti de animal, pietre semipretioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate in scop profilactic, talismane (cu anumite semnificatii), tatuaje, masti etc. Omul primitiv era mereu in cautarea hranei, dar o data cu aparitia surplusului de produse, apare si primul medic, un pas catre civilizarea societatii.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.