Cei 40 de mucenici din Sevastia (in greaca veche Ἅγιοι Τεσσεράκοντα) a fost un grup de soldati romani din Legiunea a XII-a Fulminata (Inarmata cu fulger) care a fost martirizat in anul 320 din cauza credintei crestine si este mentionat in martirologiile traditionale.
Ei au fost ucisi de la marginea orasului Sevastia din provincia Armenia Inferior (actualul oras Sivas din Turcia) din ordinul imparatului Licinius (308-324), care, dupa anul 316, i-a persecutat pe crestinii din regiunile orientale ale imperiului.[1] Cea mai veche relatare despre existenta si martiriul lor ii apartine episcopului Vasile al Cezareei Capadociei (370–379) intr-o omilie pe care a rostit-o in ziua praznicului lor.[2] Praznuirea celor Patruzeci de Mucenici dateaza, prin urmare, de dinaintea pastoririi episcopului Vasile, care i-a elogiat la 50-60 de ani de la moartea lor.
Mineiul Bisericii Ortodoxe mentioneaza urmatoarele nume ale celor Patruzeci de Mucenici:
Hesychius, Meliton, Heraclius, Smaragdus, Domnus, Eunoicus, Valens, Vivianus, Claudius, Priscus, Theodulus, Euthychius, John, Xantheas, Helianus, Sisinius, Cyrion, Angius, Aetius, Flavius, Acacius, Ecditius, Lysimachus, Alexander, Elias, Candidus, Theophilus, Dometian, Gaius, Gorgonius, Eutyches, Athanasius, Cyril, Sacerdon, Nicholas, Valaerius, Philoctimon, Severian, Chudion si Aglaius.
Potrivit lui Antonio Borrelli, numele lor erau:
Aetius, Eutychius, Cyrius, Theophilus, Sisinnius, Smaragdus, Candidus, Aggia, Gaius, Cudio, Heraclius, John, Philotemon, Gorgonius, Cirillus, Severianus, Theodulus, Nicallus, Flavius, Xantius, Valerius, Aesychius, Eunoicus, Domitian, Domninus, Helianus, Leontius (Theoctistus), Valens, Acacius, Alexander, Vicratius (Vibianus), Priscus, Sacerdos, Ecdicius, Athanasius, Lisimachus, Claudius, Ile, Melito si Eutychus (Aglaius).