Anul 1943 fusese, pentru industria de razboi germana, unul de varf. Cu toate bombardamentele aviatiei anglo-americane, cu toate rateurile de pe frontul de Est, cu toate sabotajele, industria aflata sub conducerea competenta si autoritara a lui Albert Speer reusise sa asigure combatantilor tot ce le era necesar. Si inca ceva pe deasupra, caci noile arme, inclusiv bomba atomica, aflate pe plansetele proiectantilor sau in poligoanele de testare, fagaduiau o sporire semnificativa a puterii de foc a Wehrmacht-ului. Anul 1944 urma, asadar, sa se desfasoare sub auspicii favorabile pentru Fuhrer si pentru cel de-al III-lea Reich.
Ideea unei debarcari in Franta prinsese contur, in mintea si planurile aliatilor, de mai multa vreme: ar fi fost nu numai o mult asteptata revansa pentru dezastrul englez de la Dunkerque, din 1940, ci si un raspuns cat se poate de concret la cererile „tatucului“ de la Kremlin: pentru Stalin, „deschiderea celui de al doilea front“, cum o numea el in corespondenta cu Churchill si Roosevelt, ajunsese o idee fixa.
Ca sa nu mai vorbim de orgoliul generalului De Gaulle, caruia debarcarea i-ar fi prilejuit miscarea de deschidere in ceea ce urma sa insemne eliberarea Frantei si, nu mai putin, instaurarea puterii gaulliste intr-o tara ai carei locuitori ajunsesera la un „modus vivendi“, ca sa nu zicem concubinaj, destul de profitabil cu ocupantul. Ca orice eveniment a carui iminenta este – pentru toata lumea – indubitabila, debarcarea s-a produs pe neasteptate, cel putin pentru nemti.
Secretul pregatirii si desfasurarii a ceea ce primise numele de cod „Operatiunea Overlord“ a fost unul impecabil: bine gandit, in toate amanuntele, si pazit cu strasnicie. In economia celui de-al doilea Razboi Mondial (atat de bogat, totusi, in batalii istorice, intorsaturi neasteptate ori spectaculoase rasturnari de situatie), Ziua cea mai Lunga – cum, intr-o carte celebra, a fost numit acel 6 iunie 1944 – este, poate, momentul de varf. Punctul de cotitura. Lovitura de maestru, care a pecetluit – definitiv si irevocabil – soarta Germaniei hitleriste. A fost, cum se zice, inceputul sfarsitului.