Multa vreme, actul de la 23 august 1944 a fost interpretat ca o ruptura decisiva in cadrul societatii romanesti: pe de o parte, gruparea antonesciana cu intreaga structura de conducere a statului, iar de cealalta parte, cei care au preluat conducerea tarii dupa arestarea maresalului. Este suficient sa urmarim presa din acea perioada si declaratiile liderilor politici pentru a constata aceasta realitate.